5,129 matches
-
bază a săracului, ceea ce însemna și a noastră, deși ne socoteam oameni cu o anum ită stare. O suplimentam cu mămăliga prăjită. Sau chiar așa rece, după cum ne organizam activitatea și modul de a ne hrăni. Odată, după ce terminasem de cărat ulcelele cu povirla în beci s-a stârnit o mare vijelie. A pornit un vânt puternic, iar pe cer au apărut niște nori negri-negri și o ploaie torențială, care ne-au luat pe nepregătite. Dar, parcă, omul poate fi, vreodată
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
unui copil. Din cauza aceasta, în anii aceștia am muncit foarte mult la casa lor, la tencuirea pereților, cu ajutorul lui Dan a m dărâmat o debara și am lărgit spațiul bucătăriei. Am instalat centrală termică, am schimbat faianța și gresia, am cărat jos, la punctul gospodăresc, peste patru tone de p iatră care era împrăștiată pe acoperiș, și am efectuat și alte lucrări, fără ca nora mea să zică un mulțumesc, măcar. Ea avea alte preocupări, care oricât le ai ascunde devin cunoscute
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
toate aceste explicații pentru ca să înțelegeți de ce episoadele din Italia și din Alpi sunt încărcate de atîta surprindere, pentru ce mă minunam la fiecare pas și pentru ce vorbesc deseori de dormit, Dumnezeu știe pe unde, și de mîncat din conserve cărate de-acasă. Lucru greu de înțeles acum, cînd orice cetățean normal are pașaportul în buzunar sau într-un sertar de-acasă, cînd ne luăm toți biletele de tren sau de avion pe net și cînd fiecare poate călători și vizita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să se coacă perele și harbujii. Într-o zi, așezat în căsuța lui moș Gavril, bărbatul mătușii Irina, sora tatei, echipat cu ce aveam pe mine și fericit, ieșim pe bariera târgului, cotim la dreapta și intrăm pe drum de cară spre lunca Prutului. Plecasem de la moș Gavril destul de târziu, căldura se făcea tot mai mare și pe câmp, spre Lunca Banului, începuse să tremure apa morților. Câinele se ținea mai mult în umbra căruței. Bătrânul intrase în obișnuita lui muțenie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și simplu fără nicio greșeală. Mai era apoi și proba sportivă, cu bareme destul de grele și nu prea se mai antrenase în ultimul timp, dar avea o constituție atletica și rezistența fetei de la țară care încărcase care întregi cu fan, cărase galeți cu apă zilnic de la fântânele din deal, calarea zilnic măcar o oră, iarna skia ore în șir, mergea des la pădure pe jos, înota în fiecare sâmbătă și duminică în apă rece de munte, cum s-ar zice îmbină
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
deloc mai ușurătoare. Ne-o spune domnul Zugravu, component al acesteia (pg. 129-130): ,,...Am constatat apoi că munca era mult mai grea la noul punct de lucru, În cadrul brigăzii de „tineret”. Era vorba de o carieră de piatră, de unde se căra la o distanță de vreo 300 de metri, cu vagonete cu cupă basculanta, pe o linie de decovil, rocă calcaroasa dislocata prin explozie. Piatră rezultă În urmă exploziilor cu dinamita pe care le provocau muncitorii civili, În fiecare dimineață, Înainte de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
figură, Încât am scăpat felinarul din mână, mi-au sărit zdrențele de pe umeri și m-a podidit și sângele, si țipând mă Întreabă: „Nu cunoști regulamentul, banditule? Vrei să evadezi, hai? Ia, să-ți dau eu evadare!”... Și-mi mai căra niște pumni tot peste față. (În acest timp, unul din soldați mă orbise cu o lanternă puternică, iar cel cu câinele abia Își stăpânea fiara ca să nu sară pe mine); Într-o fracțiune de secundă, am văzut că Popescu Își
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
apărea destul de repede la Polirom și că va avea un titlu zglobiu. Iată finalul de la Sarsanela: „PS. Vremile de restriște s-au încheiat demult, dar sarsaneliada mea continuă mai abitir ca înainte. De 18 ani nu-i zi să nu car ceva în sacoșe cu și fără roți, în rucsacuri, în genți, coșuri, valize, pungi colorate de plastic, cu taxiul, pe jos, în tramvai sau pe bicicletă, în mașină, tren, avion, autocar sau vapor, ba chiar de două ori în căruță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
unitate de grăniceri. A alungat populația românească, din care unii au plecat la Râșnov, alții la Bran sau Zărnești, dar 119 familii, cu tot avutul lor mobil au format o caravană bătrâni, femei, copii și tot ce au reușit să care pe animale sau în căruțe. S-au oprit la câțiva kilometri, la drumul ce lega Brașovul de Bran și se continua peste Carpați, unde au întemeiat noul lor sat, păstrând denumirea lor originală de tohăneni. Rezultă că acest fenomen s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
picioarele n-o mai ascultă, literalmente este țintuită în pat. Începe un lung calvar. Încearcă, fără a izbuti, să apuce capetele de pânză cu buzele și cu dinții. O pereche de tineri trece de câteva ori prin cameră. Sunt arhitecți, cară suluri de calc, planșete și echere. Au un aer simpatic, și se iubesc. Se vede asta. În cele din urmă, bărbatul se oprește lângă patul ei, nu are voie să-i vorbească. Cléa i-a interzis formal, dar el încearcă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ne dorim la miezul nopții, la trecerea dintre ani, tot ceea ce simțim că ne-ar putea face fericiți, dar pe lângă toate acestea să ne dorim și SĂ ÎNȚELEGEM. Să înțelegem, întocmai ca și furnica din povestire, că osteneala de a căra o frunză hrănitoare nu are sens decât dacă ea este împărțită cu întregul cuib, că drumul, chiar și făcut până la capăt, nu-și câștigă sensul decât prin întoarcerea la cei dragi și mai presus de toate că, în cea mai
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
cunoaștere reală a ceea ce se petrece acolo și a ceea ce urmează să facă. În prima călătorie prin junglă, căldura, insectele, terenul străin și teama îl fac să vomite, așa că un ofițer plin de înțelegere consimte să-l ajute să-și care cantitatea excesivă de bagaje pe care a adus-o cu el. Chris încearcă să-și explice motivațiile și experiențele prin cuvintele rostite de vocea din off care reia în rezumat scrisorile trimise bunicilor săi deși el ajunge curînd să fie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
un lider cu adevărat brutal, pentru care doar disciplina contează. El îl împroașcă efectiv pe Chris cu obscenități, spunîndu-i să-și "miște fundul" atunci cînd este pe cale să se prăbușească în timpul primului său marș. Elias, dimpotrivă, îl ajută să-și care echipamentul. Pe măsură ce povestea evoluează, un grup de soldați se identifică cu Barnes, în timp ce alții se asociază cu Elias, schițînd ceea ce Stone privea drept o divizare fundamentală în cadrul trupelor care au luptat în Vietnam, între militarii de carieră, duri și neînduplecați
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
electricitatea statică. Întreaga familie coboară și o privește înmărmurită. Pe tot parcursul filmului, ecranul televizorului fără imagine va semnala întîmplări bizare și amenințătoare. După episodul inițial, Poltergeist prezintă cîteva scene comice despre viața în zona rezidențială suburbană. Un om îndesat cară pe o bicicletă o lădiță cu sticle de bere aflată într-un echilibru precar pe ghidon. Cîțiva copii poznași își îndreaptă către el jucăriile teleghidate și omul cade de pe bicicletă. Cutiile de bere se sparg și explodează, iar el cară
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cară pe o bicicletă o lădiță cu sticle de bere aflată într-un echilibru precar pe ghidon. Cîțiva copii poznași își îndreaptă către el jucăriile teleghidate și omul cade de pe bicicletă. Cutiile de bere se sparg și explodează, iar el cară restul de cutii, dintre care unele încă mai explodează, în cadă, acasă, unde este așteptat de un grup de bărbați de vîrstă mijlocie, care se uită la un meci de fotbal, la televizor. Plăcerile vizionării în comun a meciurilor de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
continuu din cerul plângăcios... Taxiul care m-a adus, pleacă în trombă cu un scârțâit abrupt de roți. Se ține după el o haită de câini cu ochi rotunzi și întrebători: cerșetorii cei mai înverșunați ai spitalului. Bagajul ce-l car e greu, tavanul încăperii semi-întunecate mă apasă pe creștet mintea începe, totuși, să-mi fie mai limpede încep să mă dezmeticesc: am intrat în purgatoriu, de unde ar trebui să ies neapărat! Îmi e necesar, cred... Voi reuși să-l trec
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
obraji! ) * * * M-am trezit și astăzi, ca de obicei, la orele 06.00. Peste o jumătate de ceas am fost strigat să merg la sala de tratamente pentru a înghiți pastilele de dimineață. Câteva femei și mai mulți bărbați se ,,cărau’’ somnoroși către același cabinet. Uneori nu găsim nici măcar o asistentă în acest loc, probabil că nici nu au de ce să-și piardă timpul prin acest corp ,,G'' al spitalului. Au multe de făcut în corpul vechi al spitalului, acolo unde
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
din cauza ploilor abundente și a topirii zăpezii se unea, formând tot prundul o apă tulbure, de culoare mâlului. Costișenii se înspăimântează la vederea colosului de apă și mai cu seamă auzind acel vuiet sinistru al valurilor. De sus, de la munte cară crengi rupte, bușteni întregi, șindrilă, frunze uscate, mult nisip și mâl, aluviuni, care ajung departe în mama Sucevei, care nu este altul decât Siretul. Era prin anul 1947, o primăvară foarte capricioasă, care a adus multe nenorociri oamenilor de la sate
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Puntea o scândură lată, fără țăietoare (balustradă) și stâlpi de susținere, unea cele două maluri. Fără să ne dăm seama ce facem am pornit-o amândouă pe punte, cu câte o boccea în mână. Doi bărbați, veniți să adune lemnele cărate de apele învolburate, ne-au observat și-au început să strige în gura mare, să se facă auziți: Fetelor, opriți-vă! Nu treceți puntea! O să vă înecați în bulboană! Ne-am speriat și-am amețit. Am privit una la alta
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
căsătoria mamei i-a spus că ori de câte ori va avea vreo problemă, să apeleze la el, că totdeauna îi va fi alături. Având doi cai, cum puțini erau în comună, uncheșul de multe ori ne ducea lemne din pădure sau ne căra recolta de la ogoarele din Tripâreie, Șvarac sau Haraiț. Mama vroia să-i plătească pentru cărăușie, dar dânsul nu percepea acest lucru. Se simțea legat sufletește de sora sa, Maria, rămasă prea devreme fără părinți. Pe lângă gospodărie, uncheșul Ion se mândrea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toamna lui '54. Ogoarele noastre erau toate în partea de sus a coastei; Întrepâreie, la Șvarac, pe Țahanău și la Pârâul Rusului. Cum mama era văduvă din '53, numai cu mine la toate problemele gospodăriei, e de închipuit că să cărăm grâul și orzul, pe gârlă, la arie, era mai mult decât se poate... N-am avut încotro și-am căutat câteva căruțe cu câte doi cai buni, gospodari care nu ne puteau refuza. Erau prieteni de-ai tatei. Noi am
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în căruță și-o duceam la baltă, la topit. Ca orice costișancă, mama știa că, apa râului Suceava, putea să ne fie de ajutor, dar numai cu condiția să fie lângă mal, mai călduță și lină. O descărcam și-o căram în apă. Mama o prelua și-o așeza ca o "plută". La cap punea țăruși mari, pe care era scris numele nostru, iar pe de lături țăruși mai mici, ca nu cumva, din cauza ploii, pluta să fie luată de valurile
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
găini, cenușa nu se scoate, să se dea afară în zilele de post. În Ajunul Crăciunului nu se strigă găinile la mâncare, deoarece nu este bine pentru gospodărie și viețuitoarele ei. Se obișnuia adesea ca sătenii să facă clacă de cărat bușteni, de zidit, de uns, atunci când cineva începea o casă nouă. Acesta era un semn al bunei conviețuiri în întrajutorări între săteni. La construirea unei case noi, la temelie, la colțuri se așezau bani (monede), pentru bogății. Când se ajungea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
toamnei. În grădini și livezi se culeg legumele și fructele. Gospodinele nu mai prididesc cu compoturile, gemurile, dulcețurile, magiunul, prunele uscate. Își umplu bine cămările și beciurile, făcând provizii pentru iarnă. Pe câmp se culege porumbul, se sapă cartofii, se cară gunoiul de grajd și se fac arăturile și semănăturile de toamnă. Turmele de oi, cirezile de vite, ies pe ogoarele eliberate de recoltă, la păscut. Satul pare un stup de albine. În fiecare gospodărie, toți membrii familiei trudesc de zor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în timpul copilăriei mele, înainte de anii '50... Ningea atât de mult, că, uneori stratul de zăpadă depus, întrecea gardul de la ogradă. Când să ieșim în uliță, trebuia să facem cărări, ore în șir, făcând mormane de zăpadă, alături. De cele mai multe ori, căram cu tărăboanța (roaba) o parte din omăt și-l depuneam în jurul pomilor ca să nu se topească tot în ogradă, în lunile de primăvară. Cu vecinii ne vedeam destul de rar și-atunci cu lopețile în mână, la deszăpezit aleile și drumul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]