6,191 matches
-
chiar o căruță cu cai... Ai noștri, părinții Împreună cu frații, au cumpărat Împreună o căruță, au pus ce au putut În ea, de fapt ce a mai rămas, că practic nici nu mai aveai ce pune... Și bunica - tot În căruță? În căruță, pe bunica, vă dați seama... Sora dumneavoastră câți ani avea? Era mică - avea, cred, 4 sau 5 ani, da, 5 ani... Țin minte că eu am mers pe jos... Vă Închipuiți că nu puteau Încăpea toți În căruță
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căruță cu cai... Ai noștri, părinții Împreună cu frații, au cumpărat Împreună o căruță, au pus ce au putut În ea, de fapt ce a mai rămas, că practic nici nu mai aveai ce pune... Și bunica - tot În căruță? În căruță, pe bunica, vă dați seama... Sora dumneavoastră câți ani avea? Era mică - avea, cred, 4 sau 5 ani, da, 5 ani... Țin minte că eu am mers pe jos... Vă Închipuiți că nu puteau Încăpea toți În căruță, bunica, niște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
căruță? În căruță, pe bunica, vă dați seama... Sora dumneavoastră câți ani avea? Era mică - avea, cred, 4 sau 5 ani, da, 5 ani... Țin minte că eu am mers pe jos... Vă Închipuiți că nu puteau Încăpea toți În căruță, bunica, niște mătuși mai În vârstă, și am pornit spre Prut, spre Noua Sulița... Ce vi s-a spus că se va Întâmpla cu dumneavoastră? Nimic, nici nu ne-au spus unde ne duc, vreun indicator sau altceva... Sub pază
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveai tu, dacă mai puteai face rost, bine, dacă nu, pe ei nu-i interesa. Nu interesa pe nimeni nimic. Țin minte că era mare secetă și În momentul când am dat de niște apă În urmele unei roți de căruță, cu ce bucurie am băut acea apă - era o senzație pe care și acum o țin minte: bucuria pe care am avut-o că am găsit un pic de apă... Cam astea erau condițiile... Și la Secureni nu ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Pe lângă faptul că ai văzut Împușcările vedeai și această scenă teribilă. Nu știu cum s-au transformat oamenii de au putut să ajungă la așa ceva, nu-mi pot Închipui... Pe drumul de la Edineț spre Nistru ați mai reușit să luați acel car, căruță, ce era? Da, era o căruță - dar ce mai, caii nu mai puteau trage, ce să mai zic... Nu se poate descrie toată scena... Cred că dacă această scenă ar fi fost filmată s-ar fi spus că nu e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
vedeai și această scenă teribilă. Nu știu cum s-au transformat oamenii de au putut să ajungă la așa ceva, nu-mi pot Închipui... Pe drumul de la Edineț spre Nistru ați mai reușit să luați acel car, căruță, ce era? Da, era o căruță - dar ce mai, caii nu mai puteau trage, ce să mai zic... Nu se poate descrie toată scena... Cred că dacă această scenă ar fi fost filmată s-ar fi spus că nu e posibil să se Întâmple așa ceva, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că știam că se poate sta și acolo. S-au dus pe jos, pe drumuri ascunse, să nu dea de soldați, au ajuns la Moghilev, au văzut despre ce este vorba, din rezervele pe care le aveau au cumpărat o căruță și doi cai, au venit tot pe drumuri din astea lăturalnice și ne-au luat. Vă dați seama că n-au Încăput toți În căruță - eu eram În căruță, că eram bolnav... Dar la Hrumiuca cât timp ați stat? Pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au văzut despre ce este vorba, din rezervele pe care le aveau au cumpărat o căruță și doi cai, au venit tot pe drumuri din astea lăturalnice și ne-au luat. Vă dați seama că n-au Încăput toți În căruță - eu eram În căruță, că eram bolnav... Dar la Hrumiuca cât timp ați stat? Pot să vă spun, ca un punct de reper, că În noaptea de Anul Nou dintre ’41 și ’42 eram la Hrumiuca; țin minte acest lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
este vorba, din rezervele pe care le aveau au cumpărat o căruță și doi cai, au venit tot pe drumuri din astea lăturalnice și ne-au luat. Vă dați seama că n-au Încăput toți În căruță - eu eram În căruță, că eram bolnav... Dar la Hrumiuca cât timp ați stat? Pot să vă spun, ca un punct de reper, că În noaptea de Anul Nou dintre ’41 și ’42 eram la Hrumiuca; țin minte acest lucru pentru că ucraineanca la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
aveam ce mânca, sigur, nu mai era chestiunea să fim ajutați de Comunitatea Evreiască, pentru că era la București, eram despărțiți... Țin minte că eu, mama și surioara n-am mai ajuns la Herța, dar tata s-a urcat Într-o căruță și s-a dus la Herța, și a văzut că toată zona unde am stat noi... a fost un incendiu teribil și a ars și brutăria, și casa, totul... Cred că din cauza frontului care se retrăgea... Da, probabil, bombe incendiare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tata, deja după experiența unui an cu sovieticii, spunea că sub nici o formă nu vrea să ajungă sub stăpânire sovietică, crezând că România va rămâne Românie normală, democratică. Și În felul acesta, imediat după 23 august, iar a cumpărat o căruță cu cai - și, cum tot nu aveam nimic, doar câteva lucruri, ne-am urcat În căruță și, printre trupe, prin mare zăpăceală, că era imediat după 23 august, am ajuns la București, la o rudă de-a mamei, prin septembrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajungă sub stăpânire sovietică, crezând că România va rămâne Românie normală, democratică. Și În felul acesta, imediat după 23 august, iar a cumpărat o căruță cu cai - și, cum tot nu aveam nimic, doar câteva lucruri, ne-am urcat În căruță și, printre trupe, prin mare zăpăceală, că era imediat după 23 august, am ajuns la București, la o rudă de-a mamei, prin septembrie 1944, cu o căruță cu doi cai... O călătorie care cred că a durat săptămâni... Săptămâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cum tot nu aveam nimic, doar câteva lucruri, ne-am urcat În căruță și, printre trupe, prin mare zăpăceală, că era imediat după 23 august, am ajuns la București, la o rudă de-a mamei, prin septembrie 1944, cu o căruță cu doi cai... O călătorie care cred că a durat săptămâni... Săptămâni cu popasuri, pe la Roman... Țin minte câteva popasuri - ăla de la Buzău, țin minte și acum intrarea În București... Eram Îmbrăcați ca oameni care au fost În Transnistria - vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Nu era fiertură, era ceva negru, dar cald. Fără pâine. Dar pentru asta trebuia să ne Încolonăm câte 5. Să știți că Încolonarea câte 5 era la fel peste tot. Ne Încolonau câte 5 și atunci aduceau mâncare. Cu o căruță, nu știu dacă ați văzut În filme, cu o căruță care se trage și se Împinge, cu două roți mari și cu o suprafață destul de mare, pe care erau puse niște cazane cu mâncare, cu ce se aduce... din alea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dar pentru asta trebuia să ne Încolonăm câte 5. Să știți că Încolonarea câte 5 era la fel peste tot. Ne Încolonau câte 5 și atunci aduceau mâncare. Cu o căruță, nu știu dacă ați văzut În filme, cu o căruță care se trage și se Împinge, cu două roți mari și cu o suprafață destul de mare, pe care erau puse niște cazane cu mâncare, cu ce se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cu o suprafață destul de mare, pe care erau puse niște cazane cu mâncare, cu ce se aduce... din alea... bidoane. N-aveam nici linguri, n-aveam absolut nimic cu ce și din care să putem mânca. Atunci se opreau - În căruță erau lighene și oale de noapte -, puneau Într-un lighean 5 porții și dădeau oala la primul din rând, coloanei de 5i: „Asta e pentru voi 5”. Dar cum să mănânci fără lingură, fără...? La Început nimeni nu mânca, dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știu de unde s-a luat treaba, să nu ne grăbim, să mergem cât mai Încet. Ei, nu trebuia mare efort ca să mergem Încet, pentru că de-abia ne mișcam. Și atunci s-a Întâmplat ceva formidabil: din sat a venit o căruță plină cu cartofi. A adus un țăran, care a cerut voie, a discutat cu șeful pazei și ne-a Împărțit cartofi. Fiecare a primit un cartof, eu, dacă Îmi amintesc bine, am primit doi, că eram mai mic. Și acești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unguri și a trebuit să ieșim din casă. Am lăsat acolo tot, am luat certificatele de naștere, de școală... ca să avem actele la noi, și cele necesare... Deja era o coloană mare - au Început În tot orașul. Au adus și căruțe, iar bătrânii și bolnavii erau duși cu căruțele. Noi am mers pe jos. Fabrica de cărămizi era la capătul orașului - acum nu mai există, nu mai funcționează, dar acolo ne-au dus, ne-au strâns din tot orașul. Era o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Am lăsat acolo tot, am luat certificatele de naștere, de școală... ca să avem actele la noi, și cele necesare... Deja era o coloană mare - au Început În tot orașul. Au adus și căruțe, iar bătrânii și bolnavii erau duși cu căruțele. Noi am mers pe jos. Fabrica de cărămizi era la capătul orașului - acum nu mai există, nu mai funcționează, dar acolo ne-au dus, ne-au strâns din tot orașul. Era o singură clădire cu acoperiș, un fel de uscător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dat bilete de tren, pentru ca fiecare să se ducă acasă. Și așa am ajuns noi, pe 12 noiembrie, acasă, la Dej. Și am poposit la prima casă, a surorii mele: era luminița cea mai aproape de gară - am venit cu o căruță. Acolo am mai găsit tot ce mai era din familie. Toți erau acolo - bărbați care n-au fost deportați, fiind la muncă silnică, pe front... Pe urmă ne-am dus pe la case să vedem ce se poate face. Noi am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
să vă Închipuiți. După aceea a venit ziua de 3 mai, când ne-au adus aici afară, la fabrica de țiglă, unde s-a făcut ghetoul. Cum v-au dus la ghetou? De acasă? De fapt, fiecare a avut o căruță, ca să pună măcar pachetele. Dar la noi au venit mai repede. Locuiam vizavi de școala „Bolyai”... Este un colț cu etaj și cu turn -acolo am locuit, la etaj. Au venit cu noutățile, că trebuie să facem pachetul, iar pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spate... Nici nu ne-am luat adio, nici măcar atât n-am putut să spun! Și atunci mi s-a spus o minciună, că pe noi ne duc la baie, iar pe ei, bătrânii și copiii, o să-i ducă cu vreo căruță ceva. Și am crezut. După ce am mers atât, ne-au dus la așa-zisa baie, numai duș era, și pe mamele noastre nu le-am mai văzut. Dar Înainte de duș, ne-au dus Într-un bloc mare și ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus: „Eu am fost totdeauna fatalistă - mă duc, fie ce-o fi”. M-am dus, nu m-am uitat unde, m-am dus după drum. Și deodată la dreapta, așa, pe câmp, nu departe am văzut cum unu’ lucrează și căruța lui era acolo, jos, lângă drum, și am văzut că e plină cu cartofi. Am coborât foarte greu acolo, m-am dus la căruță și mi-am umplut geanta - o geantă de nailon, cum au acum oamenii... M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
drum. Și deodată la dreapta, așa, pe câmp, nu departe am văzut cum unu’ lucrează și căruța lui era acolo, jos, lângă drum, și am văzut că e plină cu cartofi. Am coborât foarte greu acolo, m-am dus la căruță și mi-am umplut geanta - o geantă de nailon, cum au acum oamenii... M-am uitat la neamțul ăla, s-a uitat și el la mine, dar nu s-a mișcat. Și după aceea iarăși m-am dus pe stradă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
anunțe. Deodată au venit cinci inși. Mi-au spus să mă scol și să mă duc cu ei. Când au văzut că nu pot, unul, om foarte bun, a spus: „Așteptați puțin” - s-a dus Înapoi și a adus o căruță În care a pus și o pernă. El m-a luat acasă, că avea două case: una a tatălui său și una a lui. Pe mine nu m-a luat În casă - nici nu mă mir, la cum arătam... Am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]