4,790 matches
-
și hop, adormit de săptămînile de alcoolizare constantă, Îmi revenea În forță. „Am nevoie de niște codeină”, m-am gîndit. Mi-am căutat prin haine. Nimic - nici o țigară, nici un centavo. M-am dus În sufragerie și am băgat mîna În canapea, În porțiunea dintre spătar și tăblie. Am pipăit: un pieptene, o bucată de cretă, un creion rupt, o monedă de zece centavos, una de cinci. Am simțit o durere pătrunzătoare și mi-am tras mîna. SÎngeram dintr-o tăietură adîncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Am deschis ușa. Casa era-ntunecată și avea un aer Închis. Haine, cărți, ziare, farfurii murdare și pahare erau Împrăștiate pe scaune și pe mese și pe podeaua murdară. Am dat la o parte un teanc de reviste de pe o canapea jerpelită. - Stai jos, am zis. Ai marfa la tine? - Mda, am pitit-o. Și-a desfăcut șlițul și a scos un plic dreptunghiular de hîrtie Împachetat În stilul junky, cu un capăt băgat În celălalt. Înăuntrul plicului erau altele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
bun, l-a ținut pentru El, am zis. Ike curăța acul, pompînd apă prin el. - Ei bine, a zis el aiurea-n tramvai, cînd se va face apelu’ acolo sus, cre’ c-o să fim prezenți, corect? M-am așezat pe canapea și mi-am aprins o țigară. Ike Bătrînu’ s-a dus În bucătărie să facă un ceai. A-nceput Încă o serie din saga nesfîrșită a Jigodiei Negre. - Jigoda Neagră vinde acuma la trei gagii. Șuți toți trei - și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
rea. Așa că mi-am făcut eu o doză și i-am zis: - E H, dar e ceva care nu e tocmai OK. În timpul ăsta erau oameni care intrau și ieșeau din birou. Nimeni nu se uita că noi stăteam pe canapea cu mînecile suflecate, căutîndu-ne venele cu acul. În biroul unui politician mexican orice se poate Întîmpla. Bill a cumpărat oricum heroina și eu m-am dus undeva și nu l-am mai văzut pînă a doua zi, pe la unșpe Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de gardă). Într-o zi îl uitasem la spatele meu. Era o zi de toamnă așa de frumoasă și dulce, cu cerul azuriu, pădu rea ruginită și aburi albăstrii în fundul drumurilor, încât crezui că văd altă pădure, teiul cel mare, Canapeaua, cireșele roșii, frasinii purpurii, vârful dealului profilat pe cer. Pierdusem noțiunea timpului și a locului. Mi se părea, ca într-un vis, că eram cu toții la noi la masă, fericiți, veseli, dar toți plângeam, scuturați de emoție. Acum nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de mult ar fi vrut să i-o ofere, ceea ce în sfârșit a făcut. Apar cinci personaje acolo: eu, soția mea, Al. Piru și doi foști colegi de facultate, soții Cozma (Iulica și Viorel). Toți cinci suntem așezați pe o canapea, cu Piru între cele două familii. În spate, pe o comodă, o glastră cu flori. Semnele sunt că nu ne aflăm într-o incintă publică, ci în locuința cuiva, mo destă. Toți privim către mânuitorul invizibil al aparatului de fotografiat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
povestit cazul. Le-au răspuns că dacă maestrul ar fi fost sănătos, acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu poetul. Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest, l-au găsit lungit pe o canapea, cu mâna la inimă, nu se simțea bine. Când au ajuns la Teatrul Național, la Zaharia Stancu, i-a primit secretara, a plâns și ea și le-a comunicat că șeful ei este foarte afectat, dar nu poate să-i
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
figură hâdă38, neagră, lustruită, încrețită de bătrânețe și ochii lui mari care îi ardeau în cap ca niște cărbuni aprinși îi dădeau un aer de o înspăimântătoare ferocitate. Sluga, cuconașule, îmi spuse el așezându-se, fără să-l poftesc, pe canapeaua de lângă biuroul meu. Mă cunoști cine sunt? Sunt Gavril Buzatul, vestit în toată țara. O dată, Mihai Sturdza era Domn la curtea domnească și eu Domn aici. El acolo hotărea și eu aici aduceam întru împlinire. El și cu mine am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Ștefan. Când m-am prezentat la "Junimea" cu manuscriptul, parcă eram un vinovat care ascundea în buzunar corpul delictului. Numai Iacob Negruzzi știa că comisesem o novelă. Cum m-a văzut intrând în odaie timid, furișându-mă în dosul unei canapele, a și început a striga: Ia, mă rog, nu te face niznai! Adă manuscriptul încoace. Strâns cu ușa, mă apropiai, dar numai Dumnezeu știe cum mi se bătea inima. Nu știu de ce, dar în timpul cât am scris novela mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
chip să-mi încalț cizmele cele lungă, fără ca îndată să prindă de veste și să-mi sară în cap. Apoi, când mă vedea luând pușca din cui, își perdea cumpătul cu desăvârșire. Făcea raite prin odăi, sărea pe scaune, pe canapele, schâncea, latra, îmi punea labele pe pept, răsturna casa cu susu-n jos. Dacă din întâmplare aveam o căruță tocmită dinaintea scărei, el, de frică să nu fie uitat, se urca cel întăi în căruță, de unde nu mai era cu putință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
răpi pe ministrul adjunct al Justiției. Ministrul, Mendoza, sprijinit de o brigadă puternică de 400 de oameni din armata columbiană, a fost instruit să îl transfere pe Escobar într-o instituție mai puțin salubră: Îl așezară pe Mendoza pe o canapea în sufrageria guvernatorului închisorii, iar Pablo i se adresă. Șeful drogurilor ținea acum în mână un pistol. ,,Señor viceprim-ministru", spuse el. ,,Din acest moment sunteți prizonierul meu. Dacă vine armata, veți fi primul care va muri". ,,Să nu vă imaginați
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
dat o țigancă înfășurată în vreo șase fuste și care-l trăgea de unul dintre hartane pe un puradel nu tocmai curat a împrăștia duhori deloc ușor de ignorat. Stăteam undeva în spate, pe o ladă care ținea loc de canapea. Puradelul acela s-a așezat lângă mine și am văzut cum imediat în jurul nostru s-a creat un gol. Aș fi putut să mă ridic și pun pariu că n-ar fi avut nimeni nimic de obiectat. Însă tocmai eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care conținea și HBO neplătit, un fel de haiducie. Am văzut la mine la țară o casă interesantă, a unui șofer care furase tot ce se putea de la autobuze dezasamblate, geamuri înguste de autobuz pe care le pusese în loc de ferestre, canapele pentru gravide pe hol, perdele de RATB. De obicei, se întâmpla ca șoferii să își transforme cabina într-o replică a locuinței. O împodobesc cu tot felul de fanioane, portrete de la nuntă, fotografia lu’ ăla mic, când a luat premiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cum poți tu să scrii că televizorul meu e luat de pe marginea străzii din Germania? Noi suntem proștii tăi, mă? Bine că ești tu deștept! Știam că imediat după Revoluție, când a fost în Germania, îi făcuse cu ochiul o canapea de pe marginea străzii și și-ar fi dorit s-o ia în mașină, dar nu mai era spațiu. Dar, oricum, nu înțelegeam ce e așa de infamant aici. Și canapea, televizor, tot un drac. - După ce că facem magazinu’ ăsta aicea ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
când a fost în Germania, îi făcuse cu ochiul o canapea de pe marginea străzii și și-ar fi dorit s-o ia în mașină, dar nu mai era spațiu. Dar, oricum, nu înțelegeam ce e așa de infamant aici. Și canapea, televizor, tot un drac. - După ce că facem magazinu’ ăsta aicea ca să vă fie tot vouă bine, să aveți toate la nas, să nu mai dați bani până-n oraș, ne faci de tot căcatu’ în cartea aia! Să vină alde Turcu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Rămâne între noi.“ Sunt lucruri care pot fi încredințate tiparului și altele care pot produce catastrofe incalculabile. Cu cuvintele trebuie să ai grijă. - Bă, io știu că a spus că a fost în Germania și dacă avea o dubă lua canapeaua aia! Îi pare rău că n-a luat-o. După aia, ce dacă am zis că vorbește mai dezinhibat cu oamenii care vin la magazin. E un gentleman agreement, știi ce-i aia? O înțelegere între gentlemani. Între domni. De-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
astăzi de fabricanții din Turda și de olarii depravați din Pucheni. Numai În satul Piscul, de peste Balta Mânăstirii Țigăneștilor - unde până mai de curând poposeam cu zilele și mai ales cu nopțile prin Încăperile largi și pustii ale arhondăriei, cu canapele și paturi demodate, anume pentru răsfățul nostru - am mai găsit o așezare veche și Încă neinfestată de olari, amă râți și aceștia de silniciile perceptorului cu impozite apăsătoare pentru asemenea Îndeletniciri și lăsați astfel să piară, cu meș teșugul lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de birou laudă pe o pagină întreagă virtuțile autorului, iar pe a doua vine cu câteva observații. La pagina 23, eroul navetist ațipește cu capul sprijinit de umărul fetei navetiste și visează, cu nasul în buclele ei, parfumuri. Or, mușamaua canapelei, chiar și când e nouă și nu și-au răsucit bricegele în ea colegii navetiști, pute de trăsnește a țuică și a sudoare, a tutun prost, a ce vrei și ce nu vrei. Apoi, personalul nr. 5008 de 7,23
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu-s mai proști ca alții: sigla de pe sul împacă în mod fericit nevoia de cultură cu celelalte nevoi ale momentului, inclusiv cu factorul patriotic. Pe noul produs va fi imprimată imaginea atât de dragă românului, a Bătăliei de la Mărășești. Canapelele babei Cineva, un om milos, desigur, i-a adus cerșetoarei o canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fericit nevoia de cultură cu celelalte nevoi ale momentului, inclusiv cu factorul patriotic. Pe noul produs va fi imprimată imaginea atât de dragă românului, a Bătăliei de la Mărășești. Canapelele babei Cineva, un om milos, desigur, i-a adus cerșetoarei o canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
dragă românului, a Bătăliei de la Mărășești. Canapelele babei Cineva, un om milos, desigur, i-a adus cerșetoarei o canapea. În primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea pe cartoane și ziare, ci pe o canapea, situația a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și pe cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea pe cartoane și ziare, ci pe o canapea, situația a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și pe cei care nu aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-a zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și pe cei care nu aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-a zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-a zis nevesti-sii domnul Bouleanu, privind de aproape la canapeaua babei -, să știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
știi c-o să-i dau cincizeci de EURO. Și-i dau și dormeza noastră, aia scâlcită de pe hol, dacă-mi cedează canapeaua.“ Baba a luat banii, seara s-a lungit pe dormeza domnului Bouleanu, iar acesta s-a dus cu canapeaua babei la un restaurator de mobilă, care, după ce a examinat-o în tăcere pe toate părțile, i-a oferit pe ea morocănos trei sute de EURO. „Dacă matale o vrei pentru trei sute - s-a prins pe loc domnul Bouleanu -înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]