9,952 matches
-
și covrigi. Frigul nu ne speria, ni se îmbujorau doar obrajii, iar scârțăitul zăpezii ne însoțea vesel la fiecare pas. Steaua o confecționam din vreme din rama de lemn a unei site pentru făină, căreia îi montam niște conuri de carton ca să arate ca o stea cu raze, și pe care o împodobeam cu multă „beteală”, iar în interior puneam o imagine colorată cu Nașterea Domnului, cu ieslea și păstorii, iar în fața acestei fotografii, puneam o lumânare, căci becuri electrice nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
ouă strânse de fiecare dintre noi. Formam apoi cortegiul funerar la care participam toți copii, mămicile noastre așezându-ne doi câte doi consecutiv, iar perechea fiind constituită din frații cei mici. Păpușa era așezată într-o cutie de lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită conotație în sensul că prezența acelei cutii reflecta sicriul în care era depus trupul de copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
undeva pe aici, frecventa, când era sublocotenent, cu alți doi camarazi chilipirgii ca și el, o familie, mama și cu două fete ale ei, care se cățeleau toate, de față una cu alta, cu cei trei ofițerași chilipirgii pentru un carton cu prăjituri. și ce să mai spun de femeia din bordel văzută de mine cum Își curăța unghiile murdare cu cru ciulița ei doublé de la gât?... (Plâng Într-un colț al odăii mele, când scriu astfel de rânduri, toți Amorașii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mașina în care se află Ilie Ilașcu și dispune să fie coborâte toate bagajele sale. Ilie Ilașcu, cu soția Nina și cu cele două fiice, Olguța și Tania, aveau două valize mici cu rotile și mâner și patru cutii de carton, mici și ele. Acesta era tot bagajul. șeful vămii insistă, nevenindu-i a crede că au atât de puțin bagaj. Nu înțelegea și, ca el, mulți nu vor înțelege vreodată ce imensă bogăție poartă cu el patriotul Ilie Ilașcu bogăția
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
tot ce găsesc pe masă. Chiar și pâinea neagră garantată fără E-uri pe care turcul din colțul străzii o coace la un cuptor cu lemne, astfel că, atunci când o consumi proaspătă și caldă, nici nu-ți dai seama cât carton făinizat a băgat în ea și nici că a fost colorată cu zațul căpătat de la cafeneaua arabului. Zece din România I-am propus directorului unui canal TV o emisiune săptămânală cu titlul „Zece lucruri bune și frumoase întâmplate în România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar fi repezit toți spre vagon. O mână de necăjiți, buimăciți de sumele pe care le auzeau, și un negustor de vapoare excentric, ce se îndrepta vorbind răstit cu un funcționar de-al său spre una dintre căsuțele acoperite cu carton asfaltat de la marginea cartierului. Un dialog de afaceri cu atât mai interesant, cu cât era purtat de un nabab, care nu avea și nici nu spera să aibă vreodată celular. Nini, băiat frumos Pentru un contrabasist, Nini era exagerat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai merge“, a zis Bebe M. „Acum hai să căutăm una de vreo sută de grame, dar cu multe pagini albe. Dar să fie tot din aia, despre de-alde mine, ca să merite banii.“ Oameni cu idei Modesta întreprindere de cartoane, cunoscută-n județ sub numele de „Fabrica la frații Cucu, bani puțini și mult de lucru“, e pe cale să se transforme într-o prosperă afacere cu hârtie igienică. Patronul, un om admirat de toată lumea pentru talentul de a nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și noi pe picioarele noastre?“ Mersul pe propriile picioare vrea să însemne că sechestrații fraților Cucu au la dispoziție toată seara ca să pună la punct proiectul unui tip de hârtie igienică de lux, care să salveze de la faliment linia de cartoane. Nici n-a apucat bine patronul să iasă pe ușă, că domnul Milică, faimos pentru lipsa lui de tact, i se adresează doamnei Violeta mai mult decât intim: „Auzi, mămico, pe la Nisa, pe acolo pe unde ți-a plimbat fundu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
primele seri, mai ales că se culca devreme, când lumea încă mai ieșea la promenadă, situația femeii, care dormea pe canapeaua lipită de zidul bisericii, li s-a părut multora inacceptabilă. Dar cum biata de ea nu mai dormea pe cartoane și ziare, ci pe o canapea, situația a părut curând acceptabilă. Îi surprindea, dar numai pe turiști și pe cei care nu aveau drum prin centrul orașului, obiceiul ei ciudat de a cere cincizeci de EURO. „Cucoană - i-a zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nervos, iar baba, deși tace, e clar că nu dă doi bani pe știința farmaciștilor. Ce-o fi atât de greu de înțeles? Buline de treizeci de mii în cutii mari. Buline roz, nu albastre sau violete. În cutii de carton, scrise de tipar. Le înghiți și mori mai târziu. E atât de simplu! Farmaciștii sunt cei care încurcă lucrurile, cu rețetele lor. Nu mai departe, săptămâna trecută, o babă s-a luat după doctor și a cerut pastilele pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
singur în Capelă”. Pe lângă rugăciuni și formare erau și momente de relaxare în deosebi de sărbătorile de Crăciun, când în afară de masa mai îmbelșugată se organizau și unele jocuri distractive, dintre care cel mai așteptat era tombola. Primea fiecare câte un carton caroiat (i se spunea cartelă) ce cuprindea cifre de la 1 la 49 și se extrăgeau pe rând numere dintr-o pungă de pânză; cine reușea să realizeze o anumită formație devenea câștigător și primea un premiu constând de obicei din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
tare decât mine. Așa că, dat fiind că și Florino credea în spiritism și chiar îl practicase în ultimele clase de liceu într-un cerc de prieteni, am hotărât de comun acord să ținem o asemenea ședință. Am pregătit din timp cartonul cu literele alfabetului și cu cifrele dispuse în cerc și, în prima seară când ne-am găsit singuri și liniștiți la mine acasă, am ținut ședința. Am pregătit chiar și hârtie și creion ca să notez răspunsurile, dar nu mi-a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
gestului și a clipei, am in trat foarte ușor în contact cu forța de dincolo de lume... șezând față-n față și apăsând ușor cu degetele pe fundul paharului, acesta începu să lunece foarte ușor peste litere, parcur gând cu rapiditate cartonul în toate sensurile. și chiar dacă îmi lipsesc acum întrebările exacte pe care le-am pus, înțelesul este ușor de desprins din răspunsurile pe care le-am primit și pe care le-am notat cu exactitate. — Cine ești? — Mihai. știam că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
să le dau prietenilor câte un mic semn de viață din numeroasele mele călătorii, să pun în plic ceva personal, și nu una dintre obișnuitele vederi surprinse cu patriotism local de fotografi. În timp ce citeam în tren ziarele, lipeam pe un carton alb un fragment de imagine laolaltă cu niște cuvinte sau o propoziție-două: „cuvântul îndărătnic deci“, ori: „Dacă un loc există cu adevărat, el frizează dorința“. Abia uluirea în fața a tot ce poate fi scos din niște cuvinte disparate din ziar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spune încă de pe-acum: cel mai bun lucru pentru Germania ar fi indienii virtuali - cuvântul doar e atât de la modă azi. Poate că o fabrică de jucării japoneză ar putea produce și livra indieni tamagochi în cutii mari de carton. Modul de folosință ar specifica: În afara orelor de serviciu sunt ca și inexistenți, dupăterminarea programului zilnic trebuie hrăniți și păstrați la rece în sertare. Așteaptă acolo cu nerăbdare următoarea zi de lucru. Nu există riscul unei vieți de familie. Din
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și eficient. Dragă ceasule, totul e bine? Da, da, totul e-n regulă. Și zâmbea subțire cu mustățile lui negre în coadă de rândunică. Și mai era ceva. Ceasul acesta era simplu, dar frumos. Sub sticlă, în partea superioară, pe cartonul unde sunt indicate sub formă de cerc cele douăsprezece ore alternând ziua cu noaptea, era ștanțată sigla C.F.R., informație extrem de prețioasă, care preciza din capul locului instituția căreia îi era destinat ca o garanție absolută a funcționării lui impecabile, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un sistem de verificare simplu și eficient. Vânzătorul dispunea de un cartonaș în care se practicase un cerc. Dacă oul era mai mic decât cercul, trecea prin el și ți-l respingea. Dacă oul nu trecea dincolo de orificiul practicat în carton, era acceptat. Nu de puține ori se întâmpla să ne întoarcem acasă cu cele patru ouă fără petrol. În această situație, în mod spontan și explicabil, considerația, stima și respectul față de aceste păsări din ordinul galiformelor a crescut vertiginos, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-a mai oprit până în Laponia cea înzăpezită unde închis în cămăruța lui de gheață a plâns trei zile și trei nopți la rând de mila tuturor copiilor nefericiți... ...Pentru prima dată am văzut în Bumbăcari o casă acoperită cu carton asfaltat aparținând unui deportat sârb, Moma sau Momcico. Ori de câte ori treceam pe acolo mă uitam minute în șir la această minunăție. Cel puțin la început, nu mi-a venit să-mi cred ochilor: am stat așa pierdut minute în șir, mirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în fața unui lucru ieșit din comun. Cum, domnule, oare e posibil să fie așa ceva? Vasăzică nu le mai plouă în casă? Ce grozav! Mă uitam ca la un lucru de artă inegalabil. Cât de întins și de egal așezat era cartonul pe suprafața asterelii, în timp ce șipcile înguste și lungi îl fixau temeinic de grinzi cu ajutorul cuielor împotriva vântoaselor, a crivățului ori a ploii. Oare cum am putea procura și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică ne era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îmi place. Cu atât mai bine. Am deci în față o indecizie fondatoare, după chipul și asemănarea mea. Încă mă găsesc în plin proces de descoperire a noii mele lumi, orașul Geneva. Inscripții pe ziduri, trase cu un șablon de carton sau placaj, bănuiesc: Filmele vor fi americane! Hrana va fi americană! Literatura (sic!) va fi americană". Îmi place forma aceasta de protest, ludică și total inofensivă, care dă puțină viață arhitecturii burgheze, numai piatră rece, din orașul vechi, oraș dominat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
al unei cărți din aceeași perioadă istorică de la "Cartea Rusă". Plus tentativele sale chinuite de a găsi în franceză "fraze cu miez" ale unui om care scrie într-o franceză bogată, e drept, dar lipsită de naturalețe. Și încă ceva: cartoanele de cărți din anticariate abundă de romane de Virgil Gheorghiu, la un franc bucata. (Pasaj adăugat ulterior, noiembrie 2008: cărțile lui Gheorghiu făceau casă bună de cartoane împreună cu Le Clézio, Premiul Nobel pentru literatură 2008. Anticariatele nu mint: Le Clézio
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
într-o franceză bogată, e drept, dar lipsită de naturalețe. Și încă ceva: cartoanele de cărți din anticariate abundă de romane de Virgil Gheorghiu, la un franc bucata. (Pasaj adăugat ulterior, noiembrie 2008: cărțile lui Gheorghiu făceau casă bună de cartoane împreună cu Le Clézio, Premiul Nobel pentru literatură 2008. Anticariatele nu mint: Le Clézio nu merita acest premiu, care i s-a dat mai mult pe criterii de corectitudine politică. Se va reîntoarce în curând la cartoane, în stiva de cărți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
făceau casă bună de cartoane împreună cu Le Clézio, Premiul Nobel pentru literatură 2008. Anticariatele nu mint: Le Clézio nu merita acest premiu, care i s-a dat mai mult pe criterii de corectitudine politică. Se va reîntoarce în curând la cartoane, în stiva de cărți ieșite din modă, supra-editate, supralicitate.) Franceza de Dâmbovița: de fiecare dată când trebuie să scriu cuvântul champignons mă pomenesc așternând pe hârtie champinions. O iau iarăși de la capăt. Educația voinței, pe undeva... Orient versus Occident (text
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
închega un minim de comunicare, așa cum cred că a învățat ea la seminariile plătite de marea companie de comunicații mobile. Îi arăt cartea lui Teodor Baconski, Eseuri despre urbanitatea credinței. Întâmplător, am utilizat ca semn de carte o bucată de carton dintr-un ambalaj de săpun FA, nu am avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură privire pe rândurile scrise, dar când ajunge la semnul de carte, miroase
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
avut altceva la îndemână. Cu un gest hotărât, vecina mea ia cartea, o răsfoiește puțin indiferentă, nu aruncă o singură privire pe rândurile scrise, dar când ajunge la semnul de carte, miroase nerăbdătoare, prelung, parfumul artificial păstrat în memoria de carton a ambalajului. 19 martie 2000 Duminică, sunt în permisie și primesc vizita la domiciliu a trei membri ai sectei "Martorilor lui Iehova". În ciuda mesajului lor fals și a naivității (cu toate că mulți ortocși "vigilenți" gândesc că este o formă de "viclenie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]