7,296 matches
-
scriu măcar aici că așteptam venirea străinului cu sufletul la gură, și supărarea cu tăcerea lui Alexandru a trecut pe planul doi. Cât am reușit să văd afară, că era cam beznă, mi s-a părut că domnul Crețu se chinuie cam tare să coboare din trăsură și mersul îi e nesigur. A intrat în hol, dădea să pătrundă cu galoșii-n sufragerie, dar mama, care l-a întâmpinat, i-a spus cu grația ei admirabilă, de adevărată stăpână a casei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ntr-o bancă falită. În locul cel mai nesigur și cel mai nenorocos cu putință. Nici nu-i văd pe bărbații aflați chiar lângă ele, îi ignoră dacă îi știu siguri și se uită mereu la cel de departe, care le chinuie, la cel care e cu alta. Mi-a lăsat mâna jos și-a început să se plimbe prin încăpere. N-am îndrăznit să-l mai privesc nici eu, dar îi simțeam vocea învăluindu-mă. — Poate am greșit spunându-ți ce
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și nu mai simți decât urma durerii vechi, dar nici o durere nouă. Îl legară cu un bandaj strâns și medicinistul îi spuse că nu trebuie să-l miște, pe cât posibil, ca să se refacă nu știu ce. Dacă are grijă, nu-l mai chinuie cu ghipsul. 4 Întors, seara târziu, la hotel, Otto constată că n are cu cine să sporovăiască, deși murea să spună cuiva cum își petrecuse ziua și ce reușise să afle. Otto era vorbăreț, iar acasă la el, în Transilvania
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
bine, puiu’ lu’ mama. Nicu se întrebă care e mama lui adevărată, cea de azi sau cea de acum câteva zile, cu voce spartă și ochi rătăciți, care nu-l recunoșteau? Cine-i înlocuiește lui mama și de ce-o chinuie pe ea și de ce-l chinuie și-l sperie și pe el? O îmbrățișă pe mama cea adevărată și-o strânse cât putu de tare, ca ea să nu mai iasă din ea afară și să fugă într-un tunel
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întrebă care e mama lui adevărată, cea de azi sau cea de acum câteva zile, cu voce spartă și ochi rătăciți, care nu-l recunoșteau? Cine-i înlocuiește lui mama și de ce-o chinuie pe ea și de ce-l chinuie și-l sperie și pe el? O îmbrățișă pe mama cea adevărată și-o strânse cât putu de tare, ca ea să nu mai iasă din ea afară și să fugă într-un tunel de cârtiță unde el n-o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de Jacques și de ștrengarul de Nicu, la a cărui ținută contribuise toată familia: arăta ca scos din cutie. Băiatul era roșu la față, îi era cald, și avea privirea lui de fugă sub sprâncenele în unghi ascuțit. Jacques se chinuia să nu-i alunece cârja, dar pe trepte feciorul îl luă pur și simplu în brațe și-l depuse ca pe un fulg la ușă. Alexandru, care își făcuse tocmai atunci de lucru la intrare, deși părinții lui erau cei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la ea. - Păi acum câteva minute s-a spus Ia teleecran că ai fost primul client al noului magazin de arme. Fara rămase locului, amintindu-și deodată ce spusese tânărul acela: "O să anunțăm prezența lui". Gândul la reputația sa îl chinuia. "Vai de mine!" Nu că ar fi avut el un renume, dar crezuse multă vreme, cu destulă mândrie, că atelierul său de reparații auto este binecunoscut în localitate și în împrejurimi. Se grăbi să ajungă la teleecran și-l chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
al marii familii a Împărătesei îi sugeră brusc imaginea a zece milioane de tribunale înghețate ca acesta și a miliarde de oameni răuvoitori și împietriți ca acest judecător care se interpuneau între Împărăteasă și supusul ei loial, Fara Clark. Îl chinuia un gând pătimaș: " Dacă Împărăteasa ar ști ce se întâmplă aici și cât de nedrept sunt tratat, ar... Dar oare chiar așa ar face?" Își alungă din minte cumplita îndoială tocmai când vocea cadiului îl trezi din această reverie. - Apelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
era roșcovan și greoi, dar cu ochi albaștri, ca ai lor. Godun ar fi vrut să îi știe zdraveni, se plânsese de asta și lui Omar, dar nu prea avea ce să facă. Anais nu mânca aproape nimic și era chinuită cu lecții de pian, pentru care o ducea în oraș săptămână de săptămână. În schimb, vorbărețul și pistruiatul Mémé hoinărea pentru amândoi și păru cel mai încântat că aveau un oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
erau kurzi și cu care avea un contract. Promisese să-l ducă în capitală și să îl prezinte persanilor care emigraseră imediat după revoluțiile din Est. Omar păstra gândul ca pe o variantă de fugă din fața a tot ce îl chinuia. Pe măsură ce dădeau muguri în tufele de pe marginea curții, se dumirea că înghețul și frigul îi sunt dușmani. Începuse să umble doar în cămașă, înainte ca toți ceilalți să își fi lăsat puloverele. Îi era așa dor de căldură, după cum îi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Revoluție, canadienii și apoi rușii îi făcuseră testele cu carbon: patru mii de ani depășiți. I se mai spunea copacul lui Abraham sau al lui Ibrahim, dacă cel care îți vorbea era musulman ori creștin. Tulpina îi crescuse în torsade chinuite de vijeliile din deșert și asprite în coajă, încât de departe se zăreau ca tendoanele lui Matusalem, sprijinind o corolă în freamăt. Omar mai fusese la Abarkouh o singură dată, însoțit de bunicu-său, dar atunci se dusese cu bicicleta. Era
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și tăcu încă o clipă. Îndrăznesc pentru un copil de opt ani, un bacha afgan, care e bolnav... Nu-i pot face cuib, poți să-l iei cu tine? — Suferă, e în pat? se interesă socrul. — Nu, baba, a fost chinuit, dar e pe picioarele lui, iar eu tot mai cred în minuni... știai? Nu ți-am recunoscut niciodată, dar acum poți să afli că m-am încrezut totdeauna în puterea ta de-a opri mersul răului... Păi, trimite băiatul, tu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dus până aici ?”...era destul de greu. Puse cufărul pe masă și încercă să spargă lacătul; se pare că era înțepenit. Cine știe de când era așa! „Ce belea!”-își zise. Probabil avusese cândva o cheie, dar de unde să o iei? Se chinui mult timp și începu să se enerveze, dar în cele din urmă se auzi un pocnet scurt și lacătul cedă: ștergându-și fruntea de sudoare doctorul privi triumfător spre fetiță: - „ Ei gata, am reușit, hai să vedem „comoara”!-și înălță
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
vrut să-i mulțumești pe cei din jur renunțând la tine? Și acum cine e mulțumit? Se spune că o familie mergea prin oraș călare pe un cal. Oamenii îi vedeau și strigau în urma lor: „Vai ce oameni fără suflet, chinuie bietul animal.Toți trei călare pe un cal?” Și atunci au lăsat femeia pe cal și bărbatul a luat copilul de mână și mergeau alături, dar oamenii ziceau: „Vai ce femeie, lasă bietul copil pe jos și ea merge călare
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
prea puțin vatămă pe om: prea mult să vorbească prea puțin să știe, prea mult să cheltuiască și puțin să aibă, prea mult preț să ceară și puțin să facă. VĂDUVĂ 159 Vai de văduva aceea ce fără bărbat se chinuiește-n pat. 160 Visurile pe văduve rău le cam frământă. 161 Văduva fără bărbat rău se chinuiește-n pat. 162 Muierea văduvă tot crastaveți visează. VÎNZĂTORIU 163 Cu greu și foarte greu, când cel ce te păzește acela te și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și puțin să aibă, prea mult preț să ceară și puțin să facă. VĂDUVĂ 159 Vai de văduva aceea ce fără bărbat se chinuiește-n pat. 160 Visurile pe văduve rău le cam frământă. 161 Văduva fără bărbat rău se chinuiește-n pat. 162 Muierea văduvă tot crastaveți visează. VÎNZĂTORIU 163 Cu greu și foarte greu, când cel ce te păzește acela te și vinde. 164 Lesne vinzi, anevoie cumperi. 165 Cine vinde pe răboj, curând și multă marfă vinde, dar
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să mă vază Vază, vază și să-mi crează. Ah! ah! ah!, cine mă vede, Vede, vede, și nu-mi crede Cu ce foc trăiesc pe lume. Numai eu știu și un nume, Care și el pătimește Ca mine se chinuiește, Cel acela-mi crede mie, Cela cu dor mă mângâie. No. 17 Numai te văz și-mi rănești Inima mea de un dor, Iar când lângă mine ești Mă înnbat - al tău amor, Ziua, noaptea și-n zori încă Te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
simte și nu vrea, Sau că are marghiolea, Poate până m-o cerca Să vază dorința mea. Dar eu nici gândesc, nici socotesc La parola ce aveam Că poate nici pricină dam Nici, zău, foc că aveam, Iar acum mă chinuesc Pentru-al tău trup ce-l iubesc, Numai să te întîlnesc Ca să mă mai răcoresc Și-apoi să ne hotărâm Dragostea să ne-o-ntărim, Focuri, doruri să lipsească Să nu ne mai bolnăvească. No. 32 Ce-mi tot zici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă uita. Nu știu dacă cerul îmi va ajuta Să mai țin vr-odată la piept mâna ta. No. 64 Ah, amară despărțire, Ah, ce moarte cu cumplire, Amorul când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte; Că moartea îl chinuește, Despărțirea-l pedepsește. Eu sunt acel ticălos Tânăr și nenorocos. No. 65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă uita. Nu știu dacă cerul îmi va ajuta Să mai țin vr-odată la piept mâna ta. No. 64 Ah, amară despărțire, Ah, ce moarte cu cumplire, Amorul când se desparte Parc-ar bea păhar de moarte; Că moartea îl chinuește, Despărțirea-l pedepsește. Eu sunt acel ticălos Tânăr și nenorocos. No. 65 Într-o zi de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Melania s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat-o razna rău". Bătrâna netezi mecanic fața de masă și întîlni mâna profesorului care tresări puternic. Nu-și putea lua ochii de la Dascălu. Chinuia maimuțica de pluș trăgînd-o de urechi și de coadă. Brusc, se plictisi, îi scoase limba și veni lângă Scarlat. ― Cine rămâne să-i păzească pe ăștia? ― Eu. Ionescu lărgește gaura, vă puneți măștile și... Vorbeau în șoaptă. Dascălu behăi: ― Ce-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi lăsat să scape! Era în stare să alerge după el pe stradă. ― îmi dai vești îngrozitoare. De ce nu mi-ați spus atunci, imediat? ― La ce bun? Și așa erai teribil de speriată. N-ai idee cât s-a chinuit Florence până ți-ai revenit! Am vrut să-ți demonstrez că maiorul își bate capul cu nimicuri. ― Poate că nu sânt chiar nimicuri! Ce știm noi? ― Draga mea, pretinzi că nu ești în stare să-i spui unui lucru pe
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am zgâriat cu labele ei ușa, până ce am auzit, înlăuntru, pași; atunci am fugit și m-am ascuns sub scară, așteptând să se închidă ușa ca să revin. Nu făceam asta ca s-o răzbun pe mama
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că relația mea cu arta nu putea fi alta, în mod normal, decât una neplăcută, de curtezan respins. Am încercat să mă mai mint o vreme, dar înclinația spre lene mi-a venit într-ajutor. Ce rost avea să mă chinuiesc inutil cu mulaje, schițe și studii dacă n-aveam nici o șansă? Cam așa gândeam pe la sfârșitul primului an de școală. Și, din acel moment, școala mi-a devenit chiar dragă; se potrivea de minune cu indolența mea și cu plăcerea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
părea absurd să mă justific pentru ceva ce nu făcusem. Când am văzut că lucrurile luau o întorsătură amenințătoare și m-am speriat puțin, m-am hotărât să-i scriu tatei. Era singurul om la care puteam apela. M-am chinuit două nopți să compun o scrisoare în care să nu mă umilesc prea mult. I-am descris pe larg ce se întîmplase, fără să mă cruț și fără să-l cruț nici pe el, întrucît datorită lui, îi reaminteam asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]