4,913 matches
-
am dedicat-o lui E.A. Znosko-Borovski, publicată de el prin anii treizeci (1934?) În cotidianul emigranților din Paris, Poslednie Novosti. Nu-mi amintesc Îndeajuns de limpede poziția pentru a o putea consemna aici, dar poate că vreun iubitor de „șah cinstit“ (de care ține acest gen de probleme) o va căuta Într-una din acele binecuvântate biblioteci unde ziarele vechi sunt transpuse pe microfilme, așa cum ar trebui să se procedeze cu toate amintirile noastre. Cronicarii au citit prima versiune mai atenți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care nu era În termeni buni când trăiau amândouă sub același acoperiș. Întotdeauna te simți În trecut mai În largul tău, fapt care explică În parte iubirea postumă a acelor doamne patetice pentru o țară Îndepărtată și - ca să fim absolut cinstiți - destul de Înfricoșătoare, pe care ele n-o cunoscuseră de fapt niciodată cu adevărat și În care nici una nu fusese prea fericită. Întrucât nu era posibilă nici o conversație din cauza surzeniei Mademoisellei, prietenul meu și cu mine ne-am hotărât să-i
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Ce-i cu prostimea? I-ai văzut cum luptă! I-ai văzut cum mor!? Se leapădă de viață cum s-ar lepăda de cămeșă! E drept că nici nu prea au ce pierde, mormăie el. De nu era "prostimea" aiasta cinstite postelnice -, n-ar fi fost nici Podul, nici Lipnicul, nici Baia... nici Moldova n-ar fi fost! Aiștea, așa "proști" cum sunt, sunt "sarea pământului", așa să știi boier Alexa! "Sarea pământului"! Iertare, Măria ta! gângăvește Alexa speriat. Dau! N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
clipa și locul? "Ștefan Vodă, cu capul lui, cu brațul lui, cu inima lui, dacă s-ar fi născut în mijlocul unui popor mare, ar fi ajuns aidoma lui Alexandru Machedon"... sunt cuvintele cronicarilor polonezi, și unguri, și moscoviți, ce recunosc cinstit, deși, nu o dată, i-a usturat pe propria lor piele ascuțișul săbiei Măriei sale. E mare! Înaintea lui, deși e mic de stat, tu ești cel ce te simți mic. Unchiule, îngână cu ironie Alexandru, nu... nu cumva... Hai, mărturisește! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ude mâna cu buzele sărate de lacrimi și suspină: Mă... Măria ta... Slo... slobozenia... Ștefan o ridică și zâmbește din nou: Păsărica vrea să zboare? Oare se simte în robie la Curtea lui Ștefan Vodă? Dat-am poruncă să fiți cinstite ca oaspeții noștri cei mai de seamă. Călcat-a careva porunca?! E vreo pricină pentru care... Voichița, cu inima-n dinți, își șterge obrajii cu palmele: Nu... dar... dar pasărea... și-n colivie de aur, tot cu aripile frânte se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dat al treilea salvconduct cu privilegii neguțătorilor brașoveni: "Liberi sunt să facă negoț bun, cu câștig. Pot veni în Moldova cu inima ușoară, că n-au a se teme de vreo sminteală: drumurile-s sigure, vămile după pravilă, și negoțul cinstit"! Mi-am pus obrazul!... Și iată! Măria ta! intră Mihail spăsit, ploconit. Poruncit-am să fie stârpiți tâlharii din Țara Moldovei?!?! Da au ba?! exclamă sever Ștefan. Și când se încruntă Măria sa... Tăutu îi sare în ajutor, cu glas moale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât să mă apăr... Sau să-mi caut dreptatea!... Ei ce-au cătat în țara mea?! Și nu pentru "Creștinătate" mă bat. Pe mine mă dor nevoile noastre. Moldova mea mă doare... Desigur, pacea-i mai bună, dar o pace cinstită, nu o pace în genunchi, cu iataganul la beregată. Moldova vreau s-o păstrez întreagă, cu prețul pieirii capului meu. Pax ottomanica! declară Țamblac. Visul tău, Doamne, "Neatârnarea"! D-aia ai poprit și haraciul! spune Vlaicu. Și, nu-i dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de toate, izbucnește el în hohote sarcastice de râs. Așa oaspeți de samă trebuie cinstiți cum se cuvine: moldovenește! Și, dacă se stârnește și vreo binecuvântată de boleșniță, dă Doamne bine! Ești nemaipomenit, spune Stanciu. Povestea cu mâța chiar e adevărată! Gherasim, sfârșit, se lasă ușurel într-un jilț: Mă iartă, Doamne... Stai!... Stai!... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și la nemurirea sufletului în Raiul lui Allah; să-și blesteme zilele când au călcat pe pământul spurcat al afurisiților de ghiauri moldoveni... "Din muntele de scârnă ce aburește miasme de molimă, îndură-te Doamne, blagoslovește-i cu o boleșniță cinstită!" spune Ștefan cu ochii spre cer, batjocoritor, implorând Pronia Divină. De-ar bântui o drăgălașă de ciumă neagră. M-aș mulțumi și c-o lingoare leșinată, n-aș zice ba și măcar de-o pârdalnică de pântecariță cufurită cu sânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la Podul Înalt Vaslui 10 ianuarie 1475 * "...Din partea lui, Ștefan rămase în locul unde învinsese. El puse să i se aducă înainte prinșii, foarte mulți la număr, care scăpaseră de moarte în luptă numai ca să găsească pe urmă una mai puțin cinstită și mult mai dureroasă. Mulți erau fii de oameni vestiți și bogați, așa încât boierii lui Ștefan vorbeau de răscumpărarea lor. Dar domnul nu voi să audă de târguială pentru a da drumul acelor care-i călcaseră țara în picioare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu ne dăruie un așa de intens prilej de a simți aroma măreției până la care ar fi putut crește istoria românească." Lucian Blaga, Spațiul mioritic * " Într-însul găsise poporul românesc cea mai deplină și mai curată icoană a sufletului său: cinstit și harnic, răbdător fără să uite și viteaz fără cruzime, strașnic în mânie și senin în iertare, răspicat și cu măsură în grai, gospodar și iubitor al lucrurilor frumoase, fără nici o trufie în faptele sale, care i se par că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
accentuat de deasupra buzei superioare arată parcă o mobilizare a voinței: în ce scop? pentru a lupta împotriva cărei primejdii? Oricum, personajul matur este în această fotografie copilul și impresia ar putea fi apăsătoare dacă n-ar exista ochii - curați, cinstiți; prin care, ca printr-o apă limpede, se poate vedea până în fundul unui suflet neîntinat. Privesc fotografia din 1925 știind tot ce i s-a întâmplat ulterior, prin ce i-a fost dat să treacă apoi băiețelului de șase-șapte ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
despre utopia comunistă, despre eroarea ei fundamentală - în aceste cuvinte ale lui Vladimir Soloviov: „Sarcina omului pe pământ nu e de a realiza raiul, ci de a evita iadul”. * S-a zis că e o prostie să vrei să mori cinstit și sărac. Sigur o prostie mi se pare să vrei să mori bogat. Mai mare prostie nici că se poate! Căci la ce-ți mai folosește bogăția murind? Sărac, măcar scapi de sărăcie, iar renumele cinstei îți supraviețuiește. * Nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mare rămăsese dincolo de Nistru (unde de altfel plecase înainte de revoluția din Rusia), bunicul din partea mamei a fost chemat la poliție și, om trecut de 50 de ani (cam ca mine acum*), respectabil cap de familie, tată a nouă copii, meșteșugar cinstit și dascăl de biserică, bătut de jandarmi. Incidentul a influențat desigur atitudinea bunicului față de „români”, cărora de atunci le-a cam purtat pică. În ultimii ani de viață citea ziarele sovietice care, în urma „încălzirii” relațiilor dintre România și URSS, soseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iată, se deschide o ușă. Intra părintele superior Arhim. Ieronim Cretu. Este că un înger. Este înalt, la suflet și la trup, are o față senina, luminoasă, o privire blândă și o voce caldă. Fac cuvenită plecăciune și-i sărut cinstitele-i mâini. Mă binecuvintează și îmi urează „Bun venit!”. Mă invită în camera de oaspeți și-mi oferă loc. Mă servește cu o felie de pandișpan și un pahar de apă. Apoi stăm puțin de vorbă. Mă întreabă cum am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
spune ca apostolul Toma nu a putut ajunge la înmormântarea ei. El a fost adus pe norii Cerului. în văzduh a văzut-o în brațele Fiului care o ridică cu trupul la Cer. Și se zice că i-a lăsat cinstitul brâu al ei, ca semn că ea era și ca să fie binecuvântarea ei. Dar ca să se convingă, la sfatul apostolilor, după trei zile a fost deschis mormântul și era gol. A rămas întipărit doar locul ca si cum ar fi fost un
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înainte de ora 5. M-am frământat cu gândurile, fără să cobor din pat până la ora 7.. . Am încercat să transcriu ceva, dar,. . n-a fost posibil. Gândurile, gândurile nu-mi dau pace. Am vrut să fiu creștin bun și preot cinstit. Ce-am ajuns ? Sunt ca o corabie bătută de furtună, cu cârma ruptă. Lovită de valurile furioase, barca se pleacă când într-o parte, când în cealată parte, până la creasta valurilor. Cât timp va dura acest joc sinistru ? Viața-mi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
școlar, dublu licențiat în litere, filozofie și drept. - Domnișoară, am aflat că dorești să revii la școala de fete. - Cine v-a spus, domnule revizor? - O păsărică de vreo 50 de ani. - Domnule revizor, știindu-vă un om drept și cinstit, sunt convinsă că m-ați sunat ca să vă spun că în condițiile știute, mai bine plec din învățământ decât sămi calc demnitatea de om. Sub nici o formă nu voi fi de acord să fac pe placul răutății unui coleg de la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Lucrurile mai de preț, între care neapărat aparatul de radio leam trimis împreună cu documentele școlare spre Lugoj, în stația Balinț. Au ajuns exact pentru a se întoarce, conform ordinelor sovietice, în Basarabia și spre nicăieri. Încă odată pierdeam toată agoniseala cinstită a unor ani de viață... În hohotele de plâns ale părinților am pornit, o cohortă de tineri pe lângă loitrele căruțelor rechiziționate și pline de bagaje. Ismail, Lascăr Catargiu, Tulcea, Dăieni. O altă zi: Hârnova, Mircea Bravu. Am lăsat la familia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
autorizație. De ce nu-i pui să și scoată autorizație, dacă îi știi care sunt și cu ce se ocupă? Ori îi lași așa, ca să te poți folosi de ei, când ai nevoie la mata acasă? Cine, eu? Sunt cel mai cinstit om din comună tovarășa secretară, mi-a răspuns. Zâmbetul i-a dispărut brusc de pe fața 145 blondă și a fost înlocuit de o roșeață puternică, semn că se enervase, dar se stăpânea. Semnați hârtia asta că am nevoie de ea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
își achitau datoriile la stat, aveau grijă să avem și noi brânză și carne și restul duceau în piață și câștigau bani frumoși. Lâna era achiziționată și dusă la fabricile de prelucrare. Îmi erau dragi acești oameni curați la suflet, cinstiți și simpli, care nu se plângeau niciodată de nimic, decât de lipsa ploii. MARIA GHICITOAREA Aproape jumătate din populația satului Ghiduleasa era alcătuită din etnici romi. Erau veniți de prin alte locuri să muncească și s-au stabilit acolo, construindu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ar părea simple și clare, numai că în socialism nimic nu era simplu și mai ales clar. Spunea cineva: "România este o țară minunată, păcat că e locuită". Și avea perfectă dreptate. Bineînțeles că nu se referea la românii harnici, cinstiți, ospitalieri, ci la nepricepuți, hoți, leneși, de care în anii "epocii de aur" țara nu ducea lipsă chiar și la cele mai înalte niveluri. Pentru ce călătoresc oamenii într-o țară sau alta? Excluzându-i pe cei care o fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
au mai pus, în repetate rânduri, "tablagii" de la diverse "Academii", dar în lipsă de "idei" o "Mapă de verificare" în plus e oricând binevenită pentru un "dușman al poporului"!). Și pentru mine, ca și pentru atâtea mii de români nevinovați, cinstiți, victime și "obiective" ale securității, situația era dramatică. Îmi vine totuși să zâmbesc, aducându-mi aminte cine era "ofițerul operativ II", care propunea includerea mea "în mapa de verificare" nu știu ce însemna asta, dar când văd câte "table" și-au dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
30 % din ele să fie pentru extindere, 30% pentru plata serviciilor, câte 20% pentru dividente la acțiuni și rezerve pentru anul viitor. Primii trei ani vor fi mai grei, dar apoi totul o să meargă bine dacă se vor găsi oameni cinstiți, inimoși și dornici de a ridica starea materială a locuitorilor comunei prin munca lor unită. Apa sulfurată de pe malul drept al Sitnei poate fi valorificată (mai ales că se pierde și nu benificiază nimeni) dacă Direcția Apelor dă gratis primăriei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
30 % din ele să fie pentru extindere, 30% pentru plata serviciilor, câte 20% pentru dividente la acțiuni și rezerve pentru anul viitor. Primii trei ani vor fi mai grei, dar apoi totul o să meargă bine dacă se vor găsi oameni cinstiți, inimoși și dornici de a ridica starea materială a locuitorilor comunei prin munca lor unită. Apa sulfurată de pe malul drept al Sitnei poate fi valorificată (mai ales că se pierde și nu benificiază nimeni) dacă Direcția Apelor dă gratis primăriei
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]