38,100 matches
-
de compoziții dulcege ce spun cu sprinteneala una și alta ("Ea era așa ceva/ Că când zorile s-arată", citează G. Călinescu)... În segmentul VII, poetul revine la dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de capodoperă. Spre satisfacția cititorului, el nu mai iese din densitatea această pană la sfarsitul poemului, după o cavalcada de 60 de versuri! Primele două sunt încă de o majestuoasă stângăcie, evadând din discursul blestemului: "Așa vorbi bătrână/ Și Mihnea tremura." Și, imediat după aceea
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de laudă este rigoarea informațiilor. într-o țară plină de opinii și lipsită în mare măsură de informații , Liana Cozea își face datoria de a ne oferi o biobibliografie precisă. Transcriem un fragment, pentru a pune datele respective la dispoziția cititorilor care nu-și pot procura cartea: "Scriitoarea s-a născut la 9 septembrie 1943 și a murit la 10 octombrie 1887, în urma unei pancreatite acute. Absolventă a Facultății de Filologie din București, în 1966, este redactor la Radiodifuziune și apoi
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
Românie literară, în 1968; numele ei se regăsește în paginile revistei până în septembrie 1987, cu câteva zile înainte de dispariția ei. Autoarea a debutat în beletristică în 1971, cu volumul de nuvele Migrații, care îi surprinde deopotrivă pe critici și pe cititorii obișnuiți prin siguranța stilului, maturitatea textului și talentul incontestabil. A publicat romanele Masa zarafului (1972), Duminica mironosițelor (1977), întoarcerea lui Pascal (1979), Sărbătorile răbdării (1980), Prințul Ghica (volumele I, II, III - 1982-1984-1986), volumul de eseuri Ambasadorii sau despre realismul psihologic
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
lui Andersen, accident de care scriitorii buni ai Japoniei se pare că au fost feriți. Ar fi banal de explicat că farmecul acestor romane rezidă într-un niponism rafinat, atît de diferit de modelul european sau american încît noi, ca cititori, sîntem tentați să vibrăm la un exotism de atmosferă ce ar camufla de fapt adulterul dintotdeauna și de oriunde. Numai că ar fi inexact, cel puțin în cazul lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
Roxana Pană-Oltean Cunoscut cititorilor prin poeziile concentrate, hieroglife poate, și sincronizat cu tendințele unui postmodernism "hard", Daniel Pișcu, care a debutat la cenaclul "lunediștilor" condus de Nicolae Manolescu, își surprinde publicul în recenta sa publicație Mă chemau păsările (Editura Augusta, Timișoara, 1999) cu o
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în mai multe pasaje de naratorul în plină "vârstă" a inocenței, și a cărui naivitate este semnalată, paradoxal, de proeminența realității romanești, pasaje în care recunoaștem, de altfel, inflexiunile vocii poetului: "Și după ce Vadu Alb se îndreptase încet
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
Ciprian - Daniel. 11. Florin = Daniel. 12. Florin = Ciprian...Luminița, Adela, Teodor Marcian și cele 3 cupluri de liceeni bucureșteni sunt fictive". Narațiune care își afișează, pe alocuri, conformismul, schițând masca unui inocent uneori stângaci, cartea lui Daniel Pișcu își lasă cititorul să ghicească, în același timp, figura poetului care explorează limitele limbajului și jocul halucinant al realităților. O carte indecisă parcă între tentația unei narațiuni "inocente" în cheie realistă și o compoziție kitsch a realității, Mă chemau păsările trezește cu siguranță
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
ghicească, în același timp, figura poetului care explorează limitele limbajului și jocul halucinant al realităților. O carte indecisă parcă între tentația unei narațiuni "inocente" în cheie realistă și o compoziție kitsch a realității, Mă chemau păsările trezește cu siguranță interesul cititorului pentru opțiunile viitoare din proza lui Daniel Pișcu. Daniel Pișcu, Mă chemau păsările, Ed. Augusta, Timișoara, 1999, 72 p., f. preț.
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
piața cărții, că dl. N. Georgescu a recidivat, publicînd, în 1995, o a doua carte, de data asta intitulată Cercul strîmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu. Descoperind-o recent, am citit-o și îmi fac datoria față de cititorii mei să o comentez. Și asta pentru că aceste cărți ale d-lui N. Georgescu (poate că aceasta de a doua mai puțin decît cea dintîi, dar au o idee de continuitate evidentă) semnalează o maladie pernicioasă cu totul pentru istoriografia
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
cititoare pasionată. Cred că aceste două componente sunt cele care m-au făcut să devin scriitoare. Căci cine citește mult își extinde vertiginos și biografia. Desigur, ai propriile tale trăiri, dar ele se amestecă și cu ceea ce ai citit. Fiecare cititor este conștient de acest lucru. Fiindcă am început să scriu atît de tîrziu, teritoriul lecturilor mele, al lecturilor inocente, a fost considerabil, căci doar ele contează și nu lecturile analitice, cerebrale. Trebuie să citești tot atît de firesc pe cît
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
fel s-ar putea spune că în Apus nu există o poveste de dragoste fără Madame Bovary, fără baladele trubadurilor, că nu există despărțiri în gări fără Anna Karenina. Desigur pare amuzant ceea ce spun, dar eu sînt convinsă că un cititor pasionat încorporează în trăirile și experiențele sale și literatura universală. R.B.: Priviți lumea cu ochii literaturii? M.M.: Da, pot spune că așa este. Și nu doar în ceea ce mă privește; cred că fiecare cititor procedează altfel. Cît despre poetica mea
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
dar eu sînt convinsă că un cititor pasionat încorporează în trăirile și experiențele sale și literatura universală. R.B.: Priviți lumea cu ochii literaturii? M.M.: Da, pot spune că așa este. Și nu doar în ceea ce mă privește; cred că fiecare cititor procedează altfel. Cît despre poetica mea, ea are de-a face cu educația muzicală. Cînd am început să scriu, poate nici nu am fost o începătoare autentică, fiindcă disciplina muzicală este una din cele mai riguroase care există. Literatura poate
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
sună cam așa: Ceea ce nu se povestește, nu există". Sunteți prin urmare o adeptă a autonomiei, a autarhiei literaturii. Într-un eseu, de altfel foarte reușit, publicat în "Frankfurter Rundschau", făceați afirmația că atunci cînd scrieți nu vă gîndiți la cititor. Vă gîndiți la ce scrieți? Deci acordați și prin aceasta o autonomie literaturii? M. M.: "L'art pour l'art"... Da, cred că zona artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
artei este de fapt specific autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament al său este acela de a scrie. Dar cartea poate avea un
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament al său este acela de a scrie. Dar cartea poate avea un anumit efect
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în carte, deși cel dintîi angajament al său este acela de a scrie. Dar cartea poate avea un anumit efect asupra cititorilor, a publicului, tot într-un fel angajant. Dacă prin intermediul cărții este realizat un atare angajament, depinde doar de felul în care cartea este scrisă... R.B.: În același eseu în care vă refereați la angajamentul scriitorului ați afirmat că după dispariția
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
constata, statistic vorbind, că se citește din ce în ce mai puțină beletristică. Cum vă explicați totuși că în aceste condiții cărțile dvs. se bucură de un așa mare succes? M.M.: Nu mă pricep deloc la statistică. Olanda este în continuare o națiune de cititori. Avem 15 milioane de locuitori, iar din romanul meu Virtuosul s-au vîndut pînă acum 130.000 de exemplare, ceea ce înseamnă, de astă dată statistic vorbind, o carte la 100 de locuitori, inclusiv sugari și bătrîni... Deci puteți constata că
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
bătrîni... Deci puteți constata că totuși se citește mult. Eu cred însă că un scriitor nu trebuie să se preocupe de această problemă, ce poate fi lăsată în seama librarilor. Chiar dacă afirmăm că în secolul 20 au fost prea puțini cititori, totuși sunt acum mai mulți decît în secolele precedente, cînd s-a scris o literatură de înaltă calitate și frumusețe. Nu mi se pare așadar important dacă numărul cititorilor este sau nu mare. R.B.: Ce mesaj poate Olanda adresa prin
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
librarilor. Chiar dacă afirmăm că în secolul 20 au fost prea puțini cititori, totuși sunt acum mai mulți decît în secolele precedente, cînd s-a scris o literatură de înaltă calitate și frumusețe. Nu mi se pare așadar important dacă numărul cititorilor este sau nu mare. R.B.: Ce mesaj poate Olanda adresa prin scriitorii ei restului țărilor europene? Între spiritualitatea literară germană și cea olandeză există unele asemănări. Personal cred că există în proza literară olandeză contemporană o anumită transparență (de pildă
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
edificatoare a poeziei octogenarului-opzecist (cum se definește el însuși, cu umor, printr-un subtil joc de cuvinte). Versurile propriu-zise, chiar și cele mai puțin inspirate, se citesc cu interes. Poetul se dovedește a fi, încă o dată, un seducător inteligent al cititorului, căruia, dacă nu reușește să-i provoace emoții, îi trezește curiozitatea intelectuală. El izbutește să capteze atenția printr-o anumită demnitate a cuvântului, care mai putea fi întâlnită numai la Marin Preda. Geo Dumitrescu nu transformă cuvintele în focuri de
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel de șlagăr al poeziei românești postbelice și a făcut de multe ori să curgă câte o lacrimă pe obrajii unor cititori - sau ascultători - sentimentali: "Slav aș fi fost, de nu eram latin,/ latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -/ dar a ieșit așa: să fiu român,/ și eu cu soarta asta mă împac!// mi-au dat și alții
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
toate culorile și mafioții de toate calibrele să ia aminte: vor avea de aici înainte de suportat asaltul adevăratelor VIP-uri, acelea care contează în istorie" (Nicolae Manolescu - Ziarul de care aveți nevoie). în pagina a 3-a a noii publicații cititorul se poate delecta cu primul episod din confesiunile poetului Gellu Naum. Pare un fragment din Zenobia, o alunecare în suprarealitate, în intervalul ambiguu dintre vis și scris: Am o biografie în egală măsură plăcută și neplăcută. Am fost urît de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
greșale grosolane de gramatică, de prosodie, de logică, cu tóte pleoșnițele sale chiar din o altă poezie, pe lîngă D. Bodnărescu, un alt poet lăudat al nouei direcțiuni? (vezi fotocopia pag. 395, semnată: Grădișteanu, 1873). În finalul articolului, Grădișteanu promitea cititorilor Revistei contimporane "o nouă colecțiune de salturi haslii luate din Convorbiri", dar, la intervenția lui V. Alecsandri, colaborator la ambele publicații, Grădișteanu amînă pentru un moment publicarea. În 1910, G. Panu scria în Amintiri de la Junimea din Iași: "Ce să
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]