5,610 matches
-
dintre prietenele ei îi povestea cu ochi încrezători că își văzuseră alesul sub forma unei siluete vag așternută pe fundul sau pereții unei cești de cafea. Gâsculițe credule și stupiditate primitivă, concluzionase ea atunci scurt, dar permanenta așteptare încordată și coșmarul nopților nedormite au făcut uitate acele comentarii, acum căutând aproape zilnic răspunsuri în stratul gros de zaț la îngrijorările ei. Era teafăr? Fusese cumva rănit? Căzuse prizonier? Niciodată nu se gândise la moarte, aducea ghinion și atunci când i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar și aici, în acest paradis al basmelor, lui Marius îi este greu să uite coșmarul imensului masacru la care el fusese martor și participant. Psihicul său, epuizat datorită tensiunii nervoase acumulată în zilele și nopțile când nu putea fi sigur nici măcar de clipa imediat următoare, trebuia reeducat pentru a reveni la normalitatea pașnică a prezentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
tensiunii nervoase acumulată în zilele și nopțile când nu putea fi sigur nici măcar de clipa imediat următoare, trebuia reeducat pentru a reveni la normalitatea pașnică a prezentului. Uneori, târziu în noapte, locul binefăcătorului somn era înlocuit cu viziunile atroce ale coșmarurilor din care se trezea lac de sudoare cu sentimentul copleșitor că undeva în întuneric ceva îngrozitor pândește, gata să se năpustească asupra lui. Treptat, atmosfera senină dar mai ales certitudinea că nu este așteptat după fiecare colț sau copac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fruntea. Cu mișcările nesigure ale unui orb pipăie aerul după un punct de sprijin. Mâinile lui întâlnesc resturile unui gard de lemn. Din spatele lui izbucnește un hohot de plâns amar. Dacă pentru el, veteran încercat, ceea ce vede acum este un coșmar atroce desprins parcă din viziunile demonice ale lui Goya, poate să-și închipuie efectul asemănător unei lovitură de măciucă asupra imberbilor în uniforme pe care-i conduce. Redobândindu-și prezența de spirit, cu glas calm începe să dea ordine, organizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
din momentul când colonelul Pietrosu îi comunicase ce se întâmplase cu Marius. Speriată de cât de repede se poate schimba totul. Face un efort vizibil să-și controleze vocea. Nu mă pot stăpâni, iartă-mă. Dacă ai ști în ce coșmar am trăit zilele astea, așteptând temătoare vești despre tine, dorind să te simt, sa te ating, sa te privesc. Să-mi spui orice banalitate doar ca să-ți aud glasul și asta să-mi confirme că ești bine sănătos. Of, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fi lângă tine! Dacă ar exista pe lumea asta cineva care să-mi spună că îmi poate da cheia fericirii veșnice cred că aș face orice să o am. Ar fi prea ușor și ușurința este plictisitoare. Să avem răbdare, coșmarul ăsta va trece. Când se termină oare războiul? Curând. Eu așa sper. Ține-mă în brațe, te rog! Își lasă capul la pieptul lui și rămân strâns îmbrățișați, până când Marius începe să inspire zgomotos aer pe nări, cu expresia unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Franța Aliații cuceriseră orașul Cherbourg, în Rusia, nemții pierduseră Vitebsk, Orșa, Moghilev, Minsk. Era clar, războiul se apropia de sfârșit, dar asta nu îl făcea mai puțin dramatic. Așteptarea încordată prezentă la toate nivelurile a momentului trezirii din noaptea de coșmar ce se lăsase asupra României începând cu 27 mai 194072 făcea ca zilele să treacă exasperant de încet, parcă lipsite de viață și fără evenimente majore. Dar undeva, în subteran, noi tensiuni se acumulau celor deja existente și cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cartuș lovit în capsa de detonare. Lac de sudoare, deschide speriat ochii și aprinde veioza. Continuă să stea nemișcat pe salteaua patului, în aerul greu respirabil din pricina căldurii toride de august care transformase Bucureștiul într-un adevărat cuptor. Avusese un coșmar. Poate și datorită faptului că pentru prima oară executase o sentință de condamnare la moarte. Ca să rămâi în toate mințile pe front, trebuie să-ți însușești o logică simplă și realistă, dar care nu o face mai puțin îngrozitoare. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un porc și fie ca virtutea să se încline în fața viciului dacă asta îmi aduce uitarea! Speranță deșartă. Adoarme cu greu, abia spre dimineață. Se trezește brusc din somnul greu cu gura năclăită și amară, având mintea încă sub impresia coșmarului de peste noapte. Privește cu ochi tulburi înspre mica noptieră de unde vine țăcănitul insistent al ceasului care îl anunță ca este 12 fără 10. Prin sticla ferestrei simte cum soarele aproape că frige pe cer. Razele fierbinți cad direct peste hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Simte spasmele dureros haotice ale stomacului și gura umplându-se cu salivă amară, de parcă mâncase pelin. Respiră adânc, ca și cum odată cu aerul din încăpere primește și puterile care-l pot ajuta să treacă peste senzația de sfârșeală încercată de la începutul acestui coșmar. Se așează într-un fotoliu, proptindu-și capul în palme. Câteva ore mai târziu, țârâitul strident al telefonului îl scoate din concentrarea gândurilor sale. Grăbit, stinge țigara in scrumiera ce aproape că dă pe dinafară și încearcă să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
exista și amănuntul că te introducea în intimitatea lui. Vedeai dacă este trist sau vesel, dacă poartă verighetă sau este proaspăt bărbierit. Și uneori se întâmplă ca aceste fețe să nu le uiți niciodată, bântuindu-ți nopțile în apariții de coșmar. Asta o aflase singur mai târziu, nici instructorul nu făcuse atunci prea mult caz, comentariul lui fusese mai mult un monolog spus cu jumătate de gură. În definitiv pentru ce să-ți pese? Erau dușmani. Eliminai o amenințare directă la adresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Smarandaaaa! Tresare scurt, cu un spasm al trupului, ce-i eliberează mintea torturată căzută în amorțeala profundă. Renunță la somn. Și seara aceasta, de altfel ca și în cele multe din urmă, în locul odihnei atât de necesare apar din nou coșmarurile. Bunăoară masa. Mâncarea pregătită în silă și servită așișderea degrab' îmbolnăvește. Nevasta ce crede că gătitul e robie, aia nu-și iubește bărbatul dar nici copiii. Să caști bine ochii atunci când te-nsori, că dacă dai peste una care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de la oboseală, au încercat să-l încurajeze unii, dar el știe mai bine. Rănit de explozia unui mortier, trăise câteva zile surd și orb ca o cârtiță. Își revenise până la urmă. Inclusiv cu vederea și crezuse că lăsase în urmă coșmarul acelei perioade. Dar iată că se înșelase. Sau poate era numai o părere. Tot așa de bine poate să fie doar oboseala. Începe din nou să ningă, cu fulgi mari ca niște pufuri de păpădie înghețate. Înserarea se apropie vertiginos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Rusia, când ajutase un medic să salveze viața unui soldat anonim. Nici acum nu uitase gemetele și mirosul puternic de hoit al membrelor cangrenate din cauza gerului. Cu prețul amputării picioarelor mai jos de genunchi, militarul scăpase de moarte. Dar trăind coșmarul unui viitor cel puțin îndoielnic, se putea socoti un norocos? Zigzagul gândurilor îl aruncă într-o dimineață leneșă, rătăcită în voluptatea patului comod, când simțea prin somn căldura mâinii ei odihnindu-se la mijlocul pieptului său, zâmbetul ambiguu, candid și provocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
modificase ceva care simțeam că era esențial. Dacă pînă și Lung, Îmi spuneam... Prin mica sumă de bani ce-o trimiteam În secret soției sale prin tatăl Anei (ea știa că toți banii vin de la el), mă eliberam de un coșmar, de ceva Încîlcit care-mi stătea În destin, se săvîrșea o eliberare de care aveam nevoie, printr-o solidarizare, la fel de secretă, cu el care era prizonier În plasa puterii. Vezi, domnule Învățător, am ajuns complici Într-o noapte care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
grandioasă și pentru metafizicianul regelui, și pentru ziarul său. Și, firește, și pentru redactorii ziarului - inclusiv pentru Sebastian. În această perioadă înfloritoare, a fi criticat în "oficiosul ritmului nou", ce era finanțat de la caseta regală cu sume considerabile, însemna un coșmar la care nu putea rămîne nepăsător nici măcar un personaj de talia lui Titulescu, pentru simplul motiv că ziarul ajungea în mîna regelui. În plus, ca membru al camarilei regale, consilierul politic Nae Ionescu era primit în vila Elenei Lupescu, unde
Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu-Mihail Sebastian by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/8633_a_9958]
-
care a marcat "sfârșitul primăverii de la Praga" și stabilirea în Franța în 1975, Kundera, care a fost unul din artiștii reprezentativi ai acestei prime încercări de a se da față umană socialismului, a trecut printr-o perioadă deosebit de dramatică, trăind coșmarul existențial de a fi considerat dușman în propria țară și de a fi tratat în consecință (eliminat din profesiune, împiedicat să publice, supravegheat, anchetat, amenințat chiar cu exterminarea). L-am cunoscut pe Milan Kundera la Praga, în decembrie 1969, la
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
lucrurile sunt spuse. Monologul de la începutul filmului care-l introduce pe Arthur Eddens și care mi-a amintit ca tonalitate de Angels in America (2003) miniserialul TV al lui Mike Nichols după piesa impenitentului Tony Kushner constituie uvertura întregii povești. Coșmarul lui Eddens, în care acesta se vede pe sine ca pe un produs excremențial, rezultat al unei nașteri de-a-ndoaselea, malefice, fecale, are proporțiile unei coborîri în infern. De altfel, filmul aduce de departe cu dezvăluirile inconfortabile din romanul lui Mario
Avocatul diavolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8712_a_10037]
-
prezentului să ramînă valabilă și astăzi. "Oamenii își fac singuri istoria, dar nu o fac chiar după cum le place;... o fac în împrejurări cu care se confruntă direct, date și transmise din trecut. Tradiția tuturor generațiilor dispărute apasă ca un coșmar mințile celor în viață". (Marx, 18 Brumar, citat în Jowitt, 1992: 266) Oamenii socializați într-un regim marxist pot fi de acord cu referirea la elementele de "coșmar" din trecutul lor, iar ca reacție să sprijine o alternativă democratică. În
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
date și transmise din trecut. Tradiția tuturor generațiilor dispărute apasă ca un coșmar mințile celor în viață". (Marx, 18 Brumar, citat în Jowitt, 1992: 266) Oamenii socializați într-un regim marxist pot fi de acord cu referirea la elementele de "coșmar" din trecutul lor, iar ca reacție să sprijine o alternativă democratică. În concordanță cu ipoteza lui Churchill, Leslie Holmes (1997: 13) afirmă că "postcomunismul este mai bine înțeles ca o respingere a sistemului puterii comuniste decît ca o adoptare tranșantă
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
peste noapte. Atunci cînd lucrurile nu merg bine, oficialii aleși pot da vina pe regimul anterior și pot pune accentul pe faptul că ai au oferit deja beneficiul pozitiv al unei mai mari libertăți. Atît timp cît trecutul rămîne un coșmar și nu un loc gol sau o amintire plăcută, ei au o mare marjă de siguranță în procesul de tip încercare-eroare prin care vor învăța să guverneze. Mai devreme sau mai tîrziu, totuși, performanța actuală poate de-veni dominantă. Aceasta
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
și că lucrul cel mai bun pe care îl aveam de făcut era să-mi văd de treabă, să-mi urmăresc țelul meu, adică să ajung cineva în filozofie și când uneori noaptea mi se întîmpla să dorm asaltat de coșmaruri (visam că răsturnam muieri în pat, prins de o dorință cumplită de a le pătrunde și, cum acest lucru nu se petrecea, mă trezeam gâfâind, transpirat și disperat), atunci mă duceam la "Mama răniților" împreună cu un nou Puloș și, cu toate că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
străin, cum mă simțeam, părăsind-o pe Matilda.) Se ridică imediat și dispăru la vale în fugă, făcând să-i trosnească sub pași crăcile uscate... "Ce e cu el?" o întrebai pe Matilda. Îmi stăruia în auz urletul, ceva de coșmar, urlet de câine, dar și de berbec care îți apare în vis și behăie la tine apropiat, insistent, în față, cu amenințări de iad, ale cărui porți se deschiseseră și dracul era acum lângă tine, dracul în care nu crezi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la maladie mortelle, de care vorbea danezul... gând de oprire care nu e moarte, gând intim acoperit zilnic de bătaia vulgară a ceasului genetic... E o stagnare, în timp ce electronii își continuă în noi viteza halucinantă în jurul nucleilor indestructibili. Timpul, acest coșmar destinat ființei umane, încetează să mai existe. Ceva misterios cenzurează activitatea interioară a acestei uzine halucinante care este corpul nostru (poate o supremă armonie? dar cum apare ea? și când apare cum o putem reține?) și iată-ne liberi, descătușați
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
iubirea mea și începeam să gândesc că ar trebui să tacă, să-și dea seama că dezgolirea sufletelor poate deveni dureroasă, contopirea lor ne poate face să țipăm și firul vieții să se desfacă vertiginos de pe ghem ca în acel coșmar al unui copil care în câteva clipe a devenit moșneag cu barbă. Dar ea nu tăcea, mângâierile ei nu se opreau. Că eu știu? Că eu am înțeles? Că de-atunci, o, de-atunci când ne aflam în bibliotecă și eu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]