5,067 matches
-
cunoștințelor, abilităților, atitudinilor , motivațiilor. • Priza de inițiativă și de responsabilitate a individului asupra situației profesionale cu care se confruntă. Elementele componente • Face referință la un ansamblu de elemente și nu se reduce la cunoștințe procedurale, priceperi, abilități, reguli, ci la combinarea lor într-o situație complexă. • Este un ansamblu structurat și coerent de resurse care permit o acțiune eficace într-un domeniu. Un sistem de elemente în interacțiune dinamică. • Aptitudinea de a pune în operă un ansamblu organizat de cunoștințe, proceduri
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
fina Criterii Note definitorii litățile socio-profesionale. • Mobilizează un ansamblu de resurse (cunoștințe variate, experiențe asimilate, scheme, automatisme, capacități, cunoștințe procedurale, atitudini). Un sistem, o organizare structurată care asociază, combină diferite elemente (cunoștințe, capacități, atitudini profesionale), la un nivel individual de combinare, pentru a obține eficiență, eficacitate. Mobilizarea elementelor • Elementele pe care subiectul le mobilizează și actualizează ce știe într-un context singular. • Este o aptitudine de a judeca cum se face eficace o rezolvare. • Arată un alt mod de integrare a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
vizează stabilirea unei sinteze finale, după un an sau un ciclu, prin care se și evaluează nivelul formării, manifestării printr-o situație complexă de integrare reală. Ca obiective terminale acum, aceste competențe exprimă diferite moduri de abordare a formelor de combinare a achizițiilor: prin interdependența elementelor specifice din domeniu, prin coordonarea și mobilizarea acestui ansamblu de elemente în situații complexe reale, prin polarizarea către un scop. De aceea, o soluție practică pentru formarea competențelor, în evoluția complexității lor, poate fi considerată
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
situații reale. • Varierea modurilor de prezentare, organizare, relatare. • Înțelegerea modului de cunoaștere științifică. • Exersarea formulării de întrebări, ipoteze, variante, experiențe, interpretări, sinteze, corelații. • Diversificarea situațiilor, sarcinilor diferențiate. • Solicitarea fiecărui educat în toate etapele cunoașterii. • Monitorizarea evoluției educatului ca mentor. • Exersarea combinării modurilor, stilurilor de cunoaștere. Roluri Acțiuni, strategii și competențe ale educatorului • Realizarea de reflecții, interpretări ale problemelor specifice. • Implicarea educaților în organizarea acțiunilor, resurselor. • Afirmarea autocontrolului, metacogniției. Ghidează, îndrumă • Găsirea căilor de parcurgere a cunoașterii independente. • Alegerea mijloacelor, soluțiilor, acțiunilor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
ascuns, latent, implicit (experiențe, acțiuni de educare și formare, intenționat sau neintenționat, observabil sau neobservabil, situații și evenimente inopinate, interese particulare manifeste, atitudini și credințe vehiculate în școală) la un curriculum rațional, explicit, proiectat, adaptat realului și progresului formării educaților. Combinarea a diferitelor tipuri de curriculum. • Afirmarea relației între general (nomotetic) și particular (idiografic), între obiectiv și interpretativ, cu îmbinarea lor ca alternative în învățare și evaluare. • Respectarea relației cantitativ-calitativ în propunerea conținutului, a metodelor, a criteriilor de evaluare, a proceselor
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
moduri (fie prin conceperea unui nou curriculum, fie prin modificarea celui precedent în profunzime a elementelor sale, fie construirea prin juxtapunerea a curricula existente, fie prin adaptare și negociere, fie prin selecționarea unui curriculum din mai multe oferite, fie prin combinare variată între ele). 3.4. Redefinirea elementelor componente specifice Dacă formarea pentru o integrare socio-profesională reală eficace, eficientă devine o paradigmă prioritară pentru educația actuală, atunci și reconceperea curriculumului se reorientează către problematica precizării, adaptării, structurării, concretizării finalităților solicitate de-
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
generală, în funcție de zonele privilegiate pentru grupări de obiective, după anumite criterii ale domeniului formării specifice (doar cunoștințe declarative sau doar competențe transversale sau competențe relaționale sau cele combinate). Atunci programele curriculare concrete pot opta pentru unele dintre acestea sau prin combinare sau urmărite progresiv etc., dar în final să fie o evaluare completă a competențelor propuse inițial în curriculum. Alegerea uneia dintre aceste paradigme particulare, derivate din cea a competențelor de bază depinde de câteva rațiuni, precizează X. Roegiers (2005): • identificarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
legătura cu metodologia educațională reală? • Pot rezulta curricula alternative, pe fondul celui general, iar educații aleg împreună cu educatorul. Arhitectura curriculumului • Arhitectura curriculumului descrie stilul, metodele de proiectare, bazele construcției, elementele componente, modulele, cursurile, programele derivate, ordonate, delimitate, cu elemente de combinare sau dezvoltare, cu criterii de aplicare și evaluare. Rezultă maniere diferite de concepere și prezentare, care se concretizează în curricula oficializate, instituționalizate apoi. Moduri de • Curriculumul conceput general se concretizează apoi în forme par Criterii Principii și consecințe în abordarea
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
inițiale au influențat analiza critică a contextului de conturare și aplicare a proiectului constructivist de programă curriculară, adaptată pentru a putea echilibra rolurile și pertinența ei în: • precizarea obiectivelor învățării constructiviste în termeni de capacități, competențe (formulare, selectare, ponderare, extindere, combinare), • precizarea temelor (raportarea la așteptările profesionalizării didactice, la nevoile cerute de rezolvarea situațiilor reale predominante, la posibilitatea aprofundării lor variate, la includerea unora legate de practica educațională și la eliminarea/diminuarea altora), • includerea opțiunilor constructiviste asupra strategiilor de învățare și
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a cunoștințelor, a competențelor, după ce au fost selectate și apreciate că pot conduce la dezvoltarea individuală. De aici derivă și valoarea unor metodologii educaționale, în măsura în care sunt înțelese și pot practic să identifice procesele necesare implicării, să conducă la proiectarea și combinarea adecvată a acțiunilor din clasă, a situațiilor reale de folosit, să contureze o anumită strategie educațională, să precizeze ce condiții/resurse/roluri să fie necesare. Și în final să rezulte un model de îndrumare a învățării accesibil, realist, efectiv, susține
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
susține afirmarea creativității asupra informațiilor, subliniază rolul cuplării cu aspectele emotionale în înțelegere. Aici sunt remarcate și multiplele abordări ale înțelegerii: teoria inteligențelor multiple (Gardner) sau modelele de predare și învățare bazate pe înțelegere (cu accent pe crearea de oportunități, combinarea de situații, controlul continuu, flexibilitatea metodologică, șanse de combinare variată a tehnicilor de căutare, modelul dinamic al adaptării proiectului la evoluția înțelegerii în clasă) sau teoria mediilor pentru învățarea deschisă (cu plasarea în contexte autentice de rezolvare a problemelor, prin
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
aspectele emotionale în înțelegere. Aici sunt remarcate și multiplele abordări ale înțelegerii: teoria inteligențelor multiple (Gardner) sau modelele de predare și învățare bazate pe înțelegere (cu accent pe crearea de oportunități, combinarea de situații, controlul continuu, flexibilitatea metodologică, șanse de combinare variată a tehnicilor de căutare, modelul dinamic al adaptării proiectului la evoluția înțelegerii în clasă) sau teoria mediilor pentru învățarea deschisă (cu plasarea în contexte autentice de rezolvare a problemelor, prin abordare holistică, apoi cu decontextualizarea experiențelor de învățare) sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
prin autoreglarea învățării sau de proiectare bazată pe cunoașterea întâi a dificultăților, a dezavantajelor în învățare evidențiate de/la educați și rolul facilitator al educatorului sau de proiectare bazată pe metode de analiză critică și autoreglare cognitivă. ► Diversificarea modelelor prin combinarea diferitelor teorii, rezultând multe variante de proiectare, ca alternative adaptate la educați, la context, la obiective, la conținuturi, la management, la condițiile concrete de aplicare a unei/unor teorii, dar și cu efectuarea de generalizări interpretative în teorii explicative proprii
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
abilitățile de formulare de ipoteze de interpretare și soluționare. • Identificarea strategiilor oportune și adecvate, fie folosind experiența anterioară sau modele date, fie prin construire directă, fie prin colaborare, fie prin îndrumare, fie prin reflecții, fie prin folosirea feedbackului, fie prin combinarea de tipuri, alternative procedurale. Recurgerea la un curriculum conceput pe competențe de bază, construite progresiv interși transdisciplinar și care cuprinde explicit, facilitează aceste moduri de învățare. • Conceperea evaluării pe criterii de calitatea a cum educații cunosc, folosesc și își mobilizează
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
de cunoaștere sau sociale, culturale, practice. Ca element de context, este pusă în discuție abordarea constructivistă a învățării, unde domină procesul cunoașterii directe și experiența de construcție a înțelegerii. Mediul pedagogic, contextul autentic și relevant chiar în clasă devine atunci combinarea elementelor sale specifice, totalitatea oportunităților necesare afirmării acestora, în care se aplică strategiile activ-constructiviste de dezvoltare a potențialului cognitiv și noncognitiv al educaților. Dar și crearea de medii alternative pentru diferențiere, în care se afirmă procesul efectiv de învățare constructivistă
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
oportunități de sinteză, aplicare, a găsi noi idei, valori și sarcini, procese. Formarea culturii este prin colaborare, cooperare și pe baza suporturilor propriu folosite, înțelese. Focalizarea pe limbajul utilizat în situații tipice reale, cum îl folosesc educații. • Cunoașterea este o combinare a eforturilor educator și educați. Sub ghidarea educatorului, educații sintetizează informațiile folosind rezolvarea de probleme, gândirea critică, reguli de descoperire. • Abordarea holistică a părților conținutului. • Învățarea este constantă, dar cu timp variat. • Învățarea în contextul realității, por nind de la experiența
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
contextului pedagogic. De aceea atenția trebuie îndreptată către procesele autoreglării: perceperea sarcinii și a contextului, utilizarea feedbackului, respectarea succesiunii cunoașterii și managementul timpului, introducerea etapelor de relaxare în diminuarea stresului, raportarea și la alte căi de rezolvare, comparare și verificare, combinarea autoreglării cu autoobservarea, stăpânirea artei de generalizare și modelare a procedurii eficiente și apoi întărirea ei, prin transfer în diferite contexte, implicarea atitudinilor și a corelațiilor cognitive sau a raportării la achiziția variatelor valori sau la linii de perspectivă sau
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sarcinilor reale. Ea reprezintă o manieră globală de abordare, de proiectare și organizare, de urmărire a rezolvării practice a sarcinii, problemei, un element al artei unei astfel de conceperi și realizări, o dimensiune a stilului de învățare, un mod de combinare a elementelor sale componente, în plan metodologic. Atunci, sunt utile și educatului și educatorului anumite criterii pentru construcția eficientă a înțelegerii și rezolvării acțiunilor de învățare sau de îndrumare: • alegerea ansamblului optim al acestor elemente (metode, mijloace, forme de organizare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
rezolvării acțiunilor de învățare sau de îndrumare: • alegerea ansamblului optim al acestor elemente (metode, mijloace, forme de organizare), care vehiculează conținuturile și condițiile învățării, • proiectarea demersului în alternative metodologice și alegerea, decizia argumentată a celei mai eficiente soluții de definire, combinare, ordonare, corelare, adaptare a situațiilor, acțiunilor, dar și de prevenire a dificultăților, • propunerea unui anumit mod de introducere și antrenare, coordonare diferențiată a educaților în situație, de responsabilizare a rolurilor lor directe în construcția cunoașterii și apoi de sprijinire a
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
memorare, • prin receptare, reproducere, • prin cunoaștere concret-intuitivă, • prin algoritmizare, pas cu pas, ► strategie euristică: • prin observare nemijlocită, • prin rezolvare de situații-probleme, • prin experimentare, • prin dezbateri, dialoguri euristice, • prin cercetări în grup, • prin simulare, modelare, aplicații, • prin tehnici de creativitate, • prin combinare variată, ► strategie determinată de tipul de raționament folosit: • inductivă, • deductivă, • transductivă, • analogică, • combinativă, ► strategie determinată de tipul de acțiune implicată: • de comunicare, • de cercetare, • practic-aplicativă, • ameliorativă (de corectare, de recuperare, de compensare, de dezvoltare), • de schimbare prin transfer de procedee
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
folosit: • inductivă, • deductivă, • transductivă, • analogică, • combinativă, ► strategie determinată de tipul de acțiune implicată: • de comunicare, • de cercetare, • practic-aplicativă, • ameliorativă (de corectare, de recuperare, de compensare, de dezvoltare), • de schimbare prin transfer de procedee, tehnici, modele, exemple, algoritmi, ► strategie determinată de combinare a elementelor sale componente: • cu utilizarea variată a tipurilor de mijloace de învățământ ca auxiliare, fie după caracteristicile lor constructive, fie după suportul de prezentare, fie după rolul dominant în activitate (în comunicare, în învățarea prin cercetare, în raționalizarea timpului
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sale componente: • cu utilizarea variată a tipurilor de mijloace de învățământ ca auxiliare, fie după caracteristicile lor constructive, fie după suportul de prezentare, fie după rolul dominant în activitate (în comunicare, în învățarea prin cercetare, în raționalizarea timpului), fie prin combinare variată, ► strategie determinată de combinarea formelor de organizare a activității educaților: • frontală, • independentă individuală, • independentă prin cooperare în grup omogen sau eterogen, • prin pregătire anticipată pentru lecție, • prin rezolvare în afara clasei sau a școlii. Este evident că nu doar educatorul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
a tipurilor de mijloace de învățământ ca auxiliare, fie după caracteristicile lor constructive, fie după suportul de prezentare, fie după rolul dominant în activitate (în comunicare, în învățarea prin cercetare, în raționalizarea timpului), fie prin combinare variată, ► strategie determinată de combinarea formelor de organizare a activității educaților: • frontală, • independentă individuală, • independentă prin cooperare în grup omogen sau eterogen, • prin pregătire anticipată pentru lecție, • prin rezolvare în afara clasei sau a școlii. Este evident că nu doar educatorul diversifică strategiile sale de predare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
educații, căci realitatea procesului instruirii ne arată că nu se acordă încă suficientă atenție acestui aspect important. Astfel se pot obține rezultate aici: • prin căutarea anticipată a variantelor și a notelor comune pentru elementele componente ale strategiei, • prin anticiparea și combinarea a diferite situații necesare viitoarei învățări, rezultând alternative de desfășurare a procesului, • prin detalierea metodologică, pentru o eficientă angajare participativă, a rezolvării fiecărei situații, cu alegerea dintre alternativele conturate prin combinarea metodelor, procedeelor, instrumentelor disponibile, • prin apelul aici la rolul
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
comune pentru elementele componente ale strategiei, • prin anticiparea și combinarea a diferite situații necesare viitoarei învățări, rezultând alternative de desfășurare a procesului, • prin detalierea metodologică, pentru o eficientă angajare participativă, a rezolvării fiecărei situații, cu alegerea dintre alternativele conturate prin combinarea metodelor, procedeelor, instrumentelor disponibile, • prin apelul aici la rolul componentelor metacogniției, necesar a fi acum intensiv antrenate, căci efectiv construcția cunoașterii aparține educatului, dincolo de proiectarea globală făcută de către educator, • prin propunerea de către educați a unor alternative rezultate din procesul propriei
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]