4,459 matches
-
descoperite, sunt Încă În studiu, avem posibilitatea de a descrie În mod exhaustiv o „istorie” a religiilor anatoliene. Pentru fazele precedente se poate conta doar pe datele culese din cultura materială, care, de altfel, sunt discontinue ca distribuție geografică și consistență. Primele mărturii despre cult, legate esențialmente de ciclul productiv și de vânătoare, și cele mai vechi reprezentări ale unor „ființe” divine, antropomorfe și teriomorfe, apar În neoliticul târziu: de la Çatal Hüyük - cca 6500-5500 Î.Hr. - Mellaart, 1970 -, până la limita sudică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
proto-italic s-a separat de un „popor originar” Înțeles În manieră mai mult sau mai puțin unitară (de exemplu, În neolitic sau În perioada culturilor „câmpurilor cu urne”); (b) diferitele căi de emigrație (prin Alpi sau prin regiunea adriatică); (c) consistența probabilă a religiei pe care aceștia au adus-o cu ei când au intrat În peninsula apenină; d) substratul mai mult sau mai puțin unitar pe care l-au găsit aici (Pittioni, 1962). Studiul limbilor și al religiilor hitite (luvii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care trebuie să se măsoare acum mai direct, fie chiar și În interiorul comunității cetățenești, fie - În persoana soldaților, negustorilor, a emigranților În general - În vasta oikoumène a statelor elenistice. Două tendințe fundamentale străbat cultura elenistică, definindu-i la toate nivelele consistența istorică specifică: deschiderea cosmopolită și primatul individului - adică depășirea barierelor particularizării, fie cele restrânse ale polisului, fie cele ale unui agregat național mai amplu, și inițiativa individului, care, făcând noi alegeri de viață, evadează din schemele tradiționale pentru a participa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În epoca elenistică și apoi sub Imperiul Roman. Pentru o Înțelegere adecvată a fenomenului, pentru care cercetarea istorică va trebui să evalueze de la caz la caz modalitățile concrete de dezvoltare și diferitele manifestări, este necesară mai Întâi o analiză a consistenței specifice a contextelor religioase aflate În cauză. Grecii și cvasi-totalitatea popoarelor din Orientul Apropiat și din Occident, cu excepția Iranului zoroastrian și a iudaismului, ce pot fi amândouă situate, cu titlu diferit, În tipologia religiilor „Întemeiate” cu conținut monoteist și măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ambientele militare și comerciale, ca Jupiter Dolichenus și Jupiter Heliopolitanul și numeroasele divinități siriace acceptate În Urbe, nu au decât o adeziune slabă În cetățile grecești. Totuși, rămâne valabil ca dat esențial, atât pentru Înțelegerea fenomenului, cât și pentru definirea consistenței sale istorice specifice, faptul că toate aceste culte de matrice orientală au suferit o elenizare precedentă mai mult sau mai puțin profundă, astfel Încât, atunci când au fost propuse populațiilor Occidentului latin, ele erau purtătoarele unor conținuturi și valori religioase oarecum noi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lumii germane, unde termenul latin „ziua lui Mercurxe "Mercur"” (miercuri) este redat cu „ziua lui W½danxe "Wo>dan"az” (*W½danesdagaz: În engleză, Wednesday; În olandeză, Woensdag, etc.). Trebuie totuși să se țină cont că acesta nu este un argument În favoarea consistenței obiective a identificării, ci este doar o dovadă a răspândirii sale În mediile germanice mai expuse contactului cu lumea romană precreștină. Martexe "Marte", zeul războiului, Îl acoperă aici pe *Teiwaz (nordicul antic, Tyrxe "Tyr"; În germană nordică veche, Zio etc.
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indicatorilor normativi, Teoria Alegerii Sociale se comportă ca o știință socială; 2) în ceea ce privește analiza judecăților normative și a proprietăților pe care mecanismele de decizie le pot avea, Teoria Alegerii Sociale se manifestă, mai degrabă, ca un instrument de testare a consistenței teoriilor politice. Pornind de la această idee, voi prezenta, în cele ce urmează, atât pentru dimensiunea științifică, cât și pe cea metateoretică, metodele folosite în cercetare. În (1980), Rescher discută despre două tipuri de scopuri ale cercetării științifice. Prima categorie le
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în cercetare. Aceasta este, pornind de la lucrarea lui Arrow din 1951, cea despre preferințe. Așadar, fie că dorim să formulăm o predicție în privința modului în care se va comporta un anumit sistem de decizie, fie că dorim doar să testăm consistența logică a unor valori (dimensiunea științifică și cea metateoretică), în versiunea standard a TAS, informația pe care o vom folosi este aceea despre preferințe. Deși în prezent această restricție informațională este considerată prea tare<footnote Aceasta fiind și poziția mea
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de preferință” [Hansson, B., 1968, pp. 424-425]. Alternativele sunt combinate prin operatorii logicii propoziționale, dar sunt folosite, de asemenea, variabile și cuantificatori din logica de ordin întâi și ordin secund. Cu aceste informații și instrumente se emit fie judecăți despre consistența unor valori, reguli de decizie etc. (dimensiunea metateoretică), fie despre modul în care vor funcționa reguli de decizie, sisteme electorale etc. (dimensiunea științifică). Demersul din această lucrare face parte din prima categorie. 1.6. „Cine e cine” în Teoria Alegerii
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ori a fost spus vreodată de cineva în privința a ceea ce dorește sau ar trebui să obțină societatea este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. Cu alte cuvinte, un specialist în științe politice ar trebui să fie preocupat de consistența valorilor pe care le susține, atunci când face asta, și de consistența teoriilor politice pe care le susține, atunci când face asta. Voi adăuga încă două motive pe care le consider importante: în primul rând, studierea matematică a regulilor de votare poate
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sau ar trebui să obțină societatea este amenințat de inconsistența internă” [Plott, 1976, pp. 511-512]. Cu alte cuvinte, un specialist în științe politice ar trebui să fie preocupat de consistența valorilor pe care le susține, atunci când face asta, și de consistența teoriilor politice pe care le susține, atunci când face asta. Voi adăuga încă două motive pe care le consider importante: în primul rând, studierea matematică a regulilor de votare poate oferi o viziune asupra rezultatelor pe care un sistem de vot
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
se lovește de o problemă importantă, aceea de a nu putea reprezenta cel puțin o teorie etică importantă: libertarianismul. Dacă acest lucru este demonstrat, atunci, paradigma se află în fața unei anomalii, deoarece nu poate servi drept instrumentar universal pentru testarea consistenței oricăror teorii etice, valori etc. Dacă anomalia nu poate primi un răspuns satisfăcător după încercări repetate, atunci paradigma se află în criză. În această lucrare, voi argumenta că libertarianismul nu este reprezentabil printr-o funcție de alegere socială, și că informația
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
restricționarea domeniului universal: o anumită categorie de preferințe, criticabilă din punct de vedere libertarian<footnote Acest argument este, într-o formă sau alta, propus de toți cei care susțin restricționarea domeniului funcției de preferință socială. footnote>, creează o problemă de consistență cu unanimitatea și raționalitatea minimale. Primul autor care sugerează o restricție de domeniu este Sen, în (1970a). Aceasta ar consta în „dezvoltarea valorilor (și a preferințelor) de respectare reciprocă a intimității și a alegerilor personale.” [Sen, 1970a, p. 85]. În
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sunt liberal, preferința mea față de alternativele aflate în sfera personală a altui individ vor avea același sens cu preferințele acelui individ. Liberalismul poate fi așadar văzut ca un acord în preferințe. Concluzia lui Craven este că „avem o teoremă de consistență pentru o societate liberală care spune că nu există nici o contradicție între viziunea liberală și partea liberă a ordinilor individuale (cea care nu se află în sfere personale). [...] Dacă acceptăm că liberalismul poate fi interpretat ca o opinie a indivizilor
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
alternative pentru care toți indivizii exprimă o preferință strictă de același sens (adică dacă preferă unanim o alternativă alteia). Cum paradoxul libertarian prezintă o inconsistență între drepturi individuale și paretianism, dacă drepturile sunt anulate, rezultatul trebuie să fie unul de consistență. De aici pornind, există o funcție de decizie socială care îndeplinește condiția libertariană a drepturilor alienabile și condiția Pareto slabă atunci când domeniul de definiție al funcției este nerestricționat. Soluția generează o preferință socială echivalentă cu preferința paretiană slabă. Acest lucru se
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
premise (vezi Suzumura (1978), (1979) și Sen (1976)), relația de preferință socială este și ea consistentă. Paradoxul este rezolvat<footnote O restricție care generează același rezultat pe baza altui argument este cea propusă de Hammond (1982). Argumentul se bazează pe consistența dintre preferința pe x-varianta din sfera personală cu i-varianta din decisivitatea paretiană. Dacă fiecare i păstrează constantă preferința pentru i-varianta din decisivitatea libertariană, atunci paradoxul nu apare. Hammond condiționează criteriul Pareto slab de acest tip de preferințe, propunând
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
putem garanta drepturi individuale, unanimitate și raționalitate socială în același timp pentru o societate reală, cel puțin nu în forma dată de Sen acestor condiții. Miza demonstrației lui Sen este exact aceea de a arata că, dacă nu putem avea consistență cu doi indivizi, nu avem motive să ne așteptăm la consistență atunci când avem grupuri mai mari. Având în vedere această miză, este rezonabil să impunem cerința ca orice soluție dată paradoxului lui Sen să funcționeze în condițiile unei societăți reale
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
pentru o societate reală, cel puțin nu în forma dată de Sen acestor condiții. Miza demonstrației lui Sen este exact aceea de a arata că, dacă nu putem avea consistență cu doi indivizi, nu avem motive să ne așteptăm la consistență atunci când avem grupuri mai mari. Având în vedere această miză, este rezonabil să impunem cerința ca orice soluție dată paradoxului lui Sen să funcționeze în condițiile unei societăți reale, adică să rezolve problema atunci când avem un număr mare (finit) de
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
și preferințe disjunct-monotone îndeplinesc condiția de fidelitate ideologică, deoarece realizează ierarhizarea etică proprie libert arianismului (condiția libertariană este considerată mai importantă decât cea paretiană). Dintre soluțiile prezentate, câteva îndeplinesc toate criteriile pentru a satisface condiția eficacității pentru societăți reale, în afara consistenței condiției libertariene utilizate. Acestea sunt: soluțiile Fine (1975), Farrell (1976), Breyer și Gigliotti (1980), Craven (1982), Saari (1997) și List (2003). În aceeași situație cu acestea se află și câteva dintre soluțiile introduse în secțiunea 6.1, anume restricționarea domeniului
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
ierarhia lui j: adică 1 0jP . Din acestea, este evident că fiecare muncitor preferă să fie angajat mai degrabă decât să nu fie angajat. Dreptul la muncă al fiecăruia ar trebui respectat. Totuși, prin procedura Pareto nu vom putea găsi consistența necesară generării unei mulțimi de alegere socială nevidă. În [e.2.4.5.1*] și [e.2.4.5.2*], preferințele pe x aspectele din perechile de decisivitate libertariană sunt inconsistente cu cele din perechile pe care acționează procedura paretiană
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
p. 178]. Totuși, se pot găsi și exemple în care încălcarea independentei față de alternativele irelevante poate părea naturală. În (1985), Sugden propune un exemplu care încalcă o condiție asemănătoare acesteia<footnote Sugden vorbește de fapt despre o condiție de minimă consistență care apare în Nash (1950), în Cernoff (1954), Sen (1970a). Corespondentul acesteia în cadrul informațional arrowian este independența față de alternativele irelevante, însă condiția Nash-Cernoff nu îndeplinește independența față de alternativele irelevante, deși este asemănătoare. footnote>: „Luăm o cursă de mașini. Există trei
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
iubirii, populăm hotarele celuilalt cu lipsa noastră de hotare? Ce a rămas din noi, după ce iubirea ne-a desființat? În lumina iubirii, și cu atât mai mult în lumina iubirii contrariate, tot ceea ce până atunci îmi părea intim își pierde consistența, nu mă mai definește, devine straniu și străin. Nu altul, ci eu îmi devin străin. De abia în iubire elementele fondului intim străin îmi apar în toată inconsistența lor și își dezvăluie natura accidentală și exterioritatea. De-abia acum aflu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
construită pe subterane amenințătoare ale sufletului omenesc, romancierul oprește derularea evenimentelor pe o imagine luminoasă, optimistă. P. H. încearcă să textualizeze fluxurile libere ale memoriei afective, cu toate contorsionările lor față de axa timpului sau de cea logică, și să dea consistență stărilor psihice normale ori morbide. Aproape totul capătă aspectul unei confesiuni lirice, adesea cu o tonalitate poematică. Romanele Imposibilă, pânda (1993), Cea mai credibilă moarte (1995), Ninge de Paști în paradis (1996), Patimi în Labirint (1997; Premiul Național „Mihai Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
-l transformă într-un Tatmensch goethian, era alimentată de naționalismul său. El era o figură mai mare decît viața. Cît timp a trăit, geniul său s-a reflectat în activitățile sale. A suferit multe transformări, dar exista în toate o consistență indestructibilă: a fost credincios României și a încercat să-și slujească națiunea într-un mod altruist. Trebuie să avem în vedere activitățile sale ca un tot. Ceea ce nu este o sarcină ușoară: opera lui Nicolae Iorga este alcătuită din circa
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
erau acum Înghesuite Într-o anticameră ticsită și așteptau ca Uniunea să le bage În seamă. În 1997, Tratatul de la Amsterdam a adăugat o serie de amendamente tehnice importante la Tratatul de la Roma, completând lacunele celui de la Maastricht și dând consistență intenției declarate a Uniunii de a dezvolta un program de cetățenie europeană și instituții la scară europeană care să se ocupe de sănătate, ocuparea forței de muncă, mediul Înconjurător și absența bătătoare la ochi a unei politici externe comune. Moneda
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]