KorAP: Find »[drukola/base=creastă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...192 >

4,784 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

tipică a tracului de tip B - cel specializat în lupta împotriva mirmilonului, care este „țiparul ascuns între stânci”. Sica supina devine un fel de deschizător menit să învingă rezistența pasivă a adversarului. De altfel, tracul B are ca simbol o creastă cu un grifon, care este pe jumătate vultur, pe jumătate leu. Sica: sabie scurtă; era totuși mai lungă decât un pumnal. Arma predilectă a gladiatorilor, deoarece este rezistentă și ușor de mânuit. Fiind ușoară și având dimensiuni reduse, poate fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832

și nu o pot vedea, oricâtă lumină s-ar strecura pe sub ușă. Pe balcon zâmbesc florile și scrisorile din cutia de lemn, stă ca un semn, demn, rămas inutil lângă calculator prevestind că mușcata românească a urcat cu mult, peste creste! Celelalte au rămas mici, roase de furnici. Ca praful de zahăr uitat în credențul greu și grav, scârțâind din trupul bolnav. Totul e în declin: pereții au pocnit pe alocuri, ca niște ochii amenințați de deochi. Îmi amintesc că în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909

Mă plictisea oarecum această vizitatoare inoportună, dar m-am liniștit aflând că peste două zile cel mai târziu pleacă spre Maikhali, voind să ajungă la Bhadrinath. Până la Bhadrinath e un drum bun, de treizeci de zile. Am zâmbit ascultînd-o, căci crestele erau acum cu desăvârșire înghețate, cărările acoperite cu zăpadă, și apoi, drumul către Bhadrinath nu trece pe la Maikhali, ci prin Hardwar. I-am dat toate lămuririle, sfătuind-o să se ducă la Kotwara, de unde ar putea lua trenul până la Hardwar

Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

s-avem imagini cu dealurile Împînzite de pini, cu lacul, cu șirul de ferme care dispăreau În trîmbe bruște de piatră explodată, În urma loviturilor proiectilelor, și nu eram prea departe ca să surprindem norii de fum și praf ce tunau deasupra crestei dealului În timp ce bombele zumzăiau pe deasupra. Însă, de la o distanță de 700-900 de metri, tancurile arătau ca niște bondari mici acoperiți de noroi, forfotind printre copaci și scuipînd mici flăcĂri, iar bărbații din spatele lor erau parcă niște soldăței care stăteau Întinși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre ceafă și cu o bordură tot din piele Întărită. — De unde vii? — Casa del Campo, Îmi spuse cu o intonație muzicală, așa cum auziserăm la un valet În holul unui hotel din New

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
SÎnt o grămadă de lucruri care te pot Înfuria, și faptul că trebuie să mori fărĂ rost este unul dintre ele. Da’ mă gîndesc și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și că așa e cel mai bine să fii atunci cînd ataci, furios. Mai jos de creastă În ziua aia călduroasă și prăfuită ne Întorceam Împovărați, cu gurile uscate, cu nasurile Înfundate, și coboram de pe cîmpul de bătĂlie aflat pe creasta lungă de deasupra rîului unde se aflau trupele spaniole de rezerviști. M-am sprijinit de marginea scundă a tranșeei, cu ceafa și umerii lipite de movilița de pămÎnt, la adăpost chiar și față de gloanțele rătĂcite, și mi-am ațintit privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și acoperite cu crengi, iar printre tancuri și mașini se vedea un lung șir de brancardieri care duceau răniții pe tărgi la poalele dealului, unde-i urcau În ambulanțe. Catîrii Încărcați cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
cu saci de pîine și butoaie vin urcau spre creastă prin trecătoare, urmați de un alt șir de catîri legați Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Între ei care cărau muniție, conduși de păstori, În spatele cărora veneau Încet bărbați ducînd tărgile goale. La dreapta, sub curbura crestei, se vedea intrarea În peștera unde lucra statul major al brigăzii. Firele de telegraf ieșeau de sub tavanul peșterii, ocoleau creasta și ajungeau În adăpostul În care stăteam noi. Motocicliști cu căști și costume de piele mișunau În susul și-n josul trecătorii pe motocicletele lor sau, În locurile prea abrupte, mergînd pe lîngă ele și apoi, lăsÎndu-le la marginea trecătorii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o moară făcută din bolovani; printre copacii din jurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
piele de porc. Rezerviștii erau soldați doar cu numele, pentru simplul fapt că purtau o uniformă. N-avea nimeni intenția de a-i folosi În luptă, așa că se Împrăștiau de-a lungul și de-a latul liniei de atac de sub creastă, se strîngeau În grupuri, mîncau, beau, purtau discuții sau pur și simplu stăteau ca proștii, așteptînd. Atacul era susținut de o brigadă internațională. BĂurăm amîndoi. Apa avea gust de asfalt și păr de porc. Vinu-i mai bun, spuse soldatul spaniol

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
din cîte puteam să-mi dau seama. L-am urmărit cum se Îndepărta singur de pe cîmpul de luptă. Înainte să ajungă-n dreptul mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mașinilor statului major, făcu stînga și, ținîndu-și În continuare capul ridicat În felul Ăla ciudat, trecu de creastă și dispăru. Tipu’ care era cu mine nu-l observase pe bărbat pentru că schimba filmul În cameră. Un obuz stingher trecu peste creastă, căzÎnd chiar lîngă tancuri, și pămÎntul țîșni În aer ca o arteziană Însoțită de un fum negru. Un tip Își scoase capul din peștera În care era statul major și apoi dispăru Înapoi Înăuntru. M-am gîndit c-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
care bătea spre gri și că nu clipea deloc. — Mulțumesc, tovarășe, Îmi răspunse În franceza aia ciudată și apoi vorbi repede cu colegul său Într-o limbă care nu-mi suna cunoscut. Apoi urcară pe cea mai Înaltă parte a crestei, de unde puteau vedea toată valea. — Uiteașa arată cu adevărat un rus, spuse extremadurianul. — Mai taci! i-am spus. Îi urmăream pe cei doi bărbați cu hainele de piele. Stăteau acolo, expuși În totalitate focurilor de armă, cercetînd cu atenție cîmpia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
căutau și-l arătĂ cu degetul. Atunci o luară la fugă precum doi cîini de vînĂtoare, unul direct În jos și celălalt făcÎnd o curbă, ca și cum ar fi vrut să-i taie calea. Înainte ca al doilea să dispară În spatele crestei, am apucat să văd cum și-a scos pistolul, ținîndu-l Întins Înainte În timp ce fugea. — Și de chestia asta ce zici, Îți place? mă-ntrebă extremadurianul. Nu mai mult decît ție. De dincolo de creasta paralelă se auzi lătratul Mauserelor. Au tras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Înainte ca al doilea să dispară În spatele crestei, am apucat să văd cum și-a scos pistolul, ținîndu-l Întins Înainte În timp ce fugea. — Și de chestia asta ce zici, Îți place? mă-ntrebă extremadurianul. Nu mai mult decît ție. De dincolo de creasta paralelă se auzi lătratul Mauserelor. Au tras mai mult de doișpe focuri. Probabil că Începuseră să tragă de la o distanță prea mare. După un șir de focuri de armă se lăsĂ liniștea, apoi se mai auzi o singură Împușcătură. Extremadurianul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și se dădură Într-o parte cînd un tanc trecu vîjÎind și zornăind. Tancurile eșuaseră din nou În ziua aia și tanchiștii care se Întorceau de pe cîmp, ivindu-și căștile de piele prin turelele deschise acum, cînd erau adăpostiți de creastă, aveau acea privire fixă pe care o au fotbaliștii cînd sînt scoși de pe teren pentru că-s fricoși. Cei doi bărbați cu haine de piele și chipuri teșite stăteau lîngă noi ca să facă loc tancurilor. — L-ați găsit pe tovarășul pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de făcut. Francezul părĂsise demn cîmpul de luptă, mergînd, și ca bărbat Îl Înțelegeam. Dar pentru că era soldat, fusese urmărit de cei doi bărbați din poliția militară și moartea din fața căreia plecase Îl ajunsese din urmă tocmai cînd trecuse peste creastă, scăpase de gloanțe și de obuze și se-ndrepta spre rîu. — Ce chestie mai e și asta, spuse extramadurianul făcÎnd un semn cu capul spre cei doi polițiști. — E război, i-am spus. Într-un război ai nevoie de disciplină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
februarie eram tot aici unde ne aflăm și acum, doar că atunci atacau fasciștii. Ne-au Împins de pe dealurile astea pe care ați Încercat să le luați azi voi, internaționalii, și n-ați reușit. Ne-au Împins pînĂ aici, pe creasta asta. Atunci au venit internaționalii și au luat primele linii. — Știu asta. Dar nu știi ce vreau eu să-ți zic, Îmi răspunse nervos. Era un băiat din provincia mea pe care l-a cuprins frica În timpul bombardamentului și atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
sfat, dat fiind că peste două luni a fost ucis. Dar cea mai ciudată chestie a acelei zile a fost că imaginile cu tancurile au ieșit minunat. VĂzute pe ecran, păreau că avansează cu hotărÎre peste deal, că urcă pe creste cum plutesc pe valuri vapoarele mari, tîrÎndu-se zornăind către victoria iluzorie pe care o inventaserăm filmînd. Singurul om care s-a apropiat de victorie În acea zi a fost francezul care, mergînd cu capul sus, a Încercat să dezerteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era atît de senin, că puteau să vadă promontoriul Întunecat și dealurile Înalte de mai departe, care se Întindeau pînĂ la far. Cred că putem să-i spunem adio liniștiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să merg pe-acolo. Nu, nu vreau să te zgîrii. Urcară, alunecînd Însă mereu cîte puțin, pe dealul abrupt dintre cele două lacuri. Poteca trecea printr-o pădure deasă, cu copaci mari și tufe de mure și zmeură. În față, crestele dealurilor răsĂreau din mijlocul pădurii ca niște sculpturi. Luna Începuse să coboare de ceva vreme. — Cum te simți, Piticot? — Minunat. Nickie, mereu e așa palpitant să fugi de-acasă? — Nu. De obicei te simți foarte singur. — CÎt de singur ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868

foarte posibil, dar inspirația profundă și trainică de aici i-a venit. Acum sunt dumirit cum devine treaba cu „oful” tău și drept să-ți spun cred că ai dreptate. Ieșeanul mă privește în tăcere, apoi își fixează ochii pe creasta dealului din fața noastră, făcându-mă atent: -Uite colo se profilează culmea Repedii. La stânga se ițește Păunul. Cu răbdare și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun

Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
o lua și tu chiar așa. Am șuguit și eu, vere. Dacă-i numai o șagă, atunci ia-o după mine, pe urmele unei conducte pentru apă, făcută din olane - când, nu se știe - care pleca din sudul-estul Cetățuii, urma creasta dealului și se oprea deasupra mănăstirii Hlincea. De unde până unde ai aflat tu de conducta din olane? Cine caută găsește... Ce căutai pe aici, mă rog matale, vere? Căutam... istoria, dragule. Și ai găsit-o? Cu vârf și îndesat. Numai

Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]