5,558 matches
-
școală, din laboratorul de fizică, tot felul de piese, instrumente, și-și îmbunătățise aparatul de radio, să prindă Europa Liberă. Toți colegii se strângeau la Nae și-l ascultau pe Cornel Chiriac. Pe George Harrison, Ringo și ceilalți. Ca un cuib de dizidenți. Făceau ceva subversiv, interzis. Tocmai apăruse Let it be. Cine n-a auzit de Let it be să-i fie rușine. Să întrerupă lectura și să pună rapid mâna să asculte piesa. Ca să avem un background comun. Nae
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era pustie, nici rândunelele, care an de an își făceau cuib în fața ușii, n-au mai venit să scoată pui, de la plecarea în neființă a măicuței Natalia. în casă totul rămăsese așa cum rânduise îndurerata mamă, cu busuioc sfințit la icoane, ceașca pentru împărtășanie, cerbul, să fie tare ca pământul, „tare ca
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Oituz. În 1984 devin pensionar în satul natal, Valea Mare, unde cu Preasfințitul Ioan Duma am reparat cu aprobarea autorităților parohiale casa dăscălească unde am stat până în 1990, fără Episcopul I. Duma care a murit fără să locuiască în acest cuib aproape de cimitir unde cavoul era gata. Timp de 5 ani am fost la dispoziția parohului de Valea Mare. Menționez că aveam bucătărie separată de parohie mâncând acasă și lucrând la dispoziția parohului. Dacă am plătit impozitul pe clădiri parohul s-
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Valea Mare. Menționez că aveam bucătărie separată de parohie mâncând acasă și lucrând la dispoziția parohului. Dacă am plătit impozitul pe clădiri parohul s-a speriat că mâine am să spun că această casă e a mea făcând acolo un cuib franciscan. A chemat la răspundere pe cel ce a primit de la mine impozitul pe clădiri acuzându-l de colaborare cu mine pentru a pune stăpânire pe casă... La 20 august 1991 am plecat din Valea Mare la Prăjești, acolo unde
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de lângă Piața Amzei. și totuși, din când în când, se mai întâlnea și cu Gaby - fosta lui soție, cu care acum era în divorț -, dar bineînțeles nu acasă la părinți, ci în garsoniera lui Mihai din strada Spătarului. Un adevărat cuib al dragostei... Maestrul 5 iulie 1952 Sculat târziu, la ora zece și jumătate (mă întorsesem târziu noaptea din Portugalia). Am muncit toată ziua să-mi pun hârtiile și cărțile în ordine. și am întocmit un program de lucru care va
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și veston pe-alese cu pietricele mai mari ca grindina sclipitoare și grele de parcă Heinrich n-ar fi fost nicicând făr’ de altă rațiune decât apa înaltă gata să se reverse adâncă numa’ bună să te-neci în ea uite cuibul și-l are pasărea-n frasin și prins de moacă-un aparat dintre cele de cântat și poart-a naibii rufărie neagră de monah Așa cum mi se mai întâmplase cu atâtea altele, la câteva zile după exercițiul meu cu pietre de pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
zvâcnind tâmplele, pulsul și inima până în vârful degetelor de la picioare. În cameră liniștea zvâcnea și ea, iar Cheia era la pipăit precum pielea unor cățeluși cărora inima le bate în burtă când îi iei în mână și-i ridici din cuibul lor. Verificarea întreprinsă mi-a confirmat temerile: Cheia trăia. Când m-am dus la oraș să urmez gimnaziul, iar camera de trecere nu-mi mai stătea în ceafă, când ajunsesem să-mi vizitez părinții ca cineva sosit din străini, de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și triste", din care însă nu lipsesc notele de simpatie față de această zburătoare? "Cu alură interlopă Ca un muzicant în frac, Cuvioasă ca un popă Și smolită ca un drac." (G. Topîrceanu) Coronamentul fiecărui salcâm era gazda primitoare a 3-4 cuiburi ale acestor păsări negre, gălăgioase, antipatice și enervante. Nu e de mirare deci că celebrul autor al "Amintirilor din copilărie" nu le-a iubit în mod special și că o dată chiar și-a manifestat în mod violent absența totală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu sârmă, peste care se turna motorină, formându-se o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
formându-se o torță. Am început acțiunea. Tinerii se urcau în copaci, iar de jos li se întindea prăștina la extremitatea căreia motorina ardea cu flacără și pe care o puneau sub fiecare cuib. Vă mai amintiți cum arată un cuib de cioară? Nu? E făcut din vreascuri de dimensiuni diferite: și mai mari și mai mititele, sub formă circulară, căptușit cu buruieni, cu frunze, cu resturi vegetale uscate, cu iarbă și cu pene, încât ouăle stau ca într-un legănuț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
al salcâmului ospitalier, ajuns pe post de doică. Nu vă amintiți cât de veseli, cât de drăgălași erau și bine dispuși în mica lor garsonieră, cântând cu patos, cât îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
îi ținea gura? "M-am născut într-un salcâm Într-un cuib de cioară Și de-al dracu' ce eram Scoteam ciocu' afară. Hopai-țupa, hopai-țupa Puișorii stau deasupra Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare, căci se alesese intenționat această perioadă de timp. Unii dintre pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare. Dar n-aveau nicio șansă. Fiecare salcâm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Și așteaptă seara Ca să vină cioara." (Cântec de lăutari) Ei bine, aceste cuiburi ardeau cu tot cu puii eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare, căci se alesese intenționat această perioadă de timp. Unii dintre pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare. Dar n-aveau nicio șansă. Fiecare salcâm era verificat, fiecare cuib era incendiat cu tot cu locatar. Era un Auschwitz ornitologic made in Bărăgan. Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eclozați, cu tuleiele deja crescute, alții având chiar pene mărișoare, căci se alesese intenționat această perioadă de timp. Unii dintre pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare. Dar n-aveau nicio șansă. Fiecare salcâm era verificat, fiecare cuib era incendiat cu tot cu locatar. Era un Auschwitz ornitologic made in Bărăgan. Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pui ajungeau la marginea cuibului căutând un mijloc de salvare. Dar n-aveau nicio șansă. Fiecare salcâm era verificat, fiecare cuib era incendiat cu tot cu locatar. Era un Auschwitz ornitologic made in Bărăgan. Iar cei care-și căutau salvarea ieșind din cuib erau omorâți jos de cei care aveau lopeți și stingeau jarul căzut de sus. Totul era ars, ars, ars! Era un crematoriu în aer liber care te înfiora de groază. Toată păduricea mirosea a carne rumenită, de parcă mii de grătare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
partea dreaptă și-am intrat în sat pe strada a noua. Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă. După casa unde locuia doamna Wild asistenta sanitară, ne-am apropiat de cuibul vulturilor din America de Sud, adică de locuința familiei Condor, a căror fetiță Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de ani ca un diamant cu străluciri fascinante, nepieritoare. Încă un pas și băteam la ușa de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
În compartimente se stătea în picioare; în grupurile sanitare așișderea. Să te ferească bunul Dumnezeu să te fi lovit vreo urgență fiziologică! La urcarea în vagoane, pe treptele vagonului, pe tampoane, tot, absolut tot era ocupat și viermuia ca un cuib de furnici deranjat din activitatea lui obișnuită, cotidiană, manifestând o ură furibundă, căutând cu înverșunare disperată factorul sau elementul perturbator care le adusese într-o stare de furie demențială. Controlorii de bilete rămăseseră fără obiectul muncii. Dacă vreunul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a mediului politic și intelectual de la București de a deturna marile idei, marile utopii sociale (fascism, comunism, capitalism etc). Petre Pandrea scrie într-unul dintre numeroasele sale "jurnale" editate după Revoluție: "Loja Națională din București, dintr-un club jacobin, un cuib de filosofie iluministă, a ajuns peșteră de tâlhari morali și pirați politici." Chiar și masoneria am balcanizat-o. Scriu această notă după ce am văzut pe Internet fotografii cu niște indivizi grași cu gușa triplă și urechi umflate de grăsime (doar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ultimele mansarde ale Bucureștiului). Face parte din categoria femeilor care după treizeci și un pic de ani, cu fler și inteligență, se opresc asupra unui "băiat bun", care nu pune nici o problemă de cuplu și contribuie cu convingere la construcția "cuibului" în care va sosi copilul atât de așteptat. În cele mai multe dintre cazurile pe care le cunosc, El este inginer (oare de ce inginer?) și este îndrăgostit nebunește de Ea, fluxul amoros nefiind însă reciproc. Să fie vorba aici de înțelepciunea ultimă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Frumoasele mele amigdale! Le-am apărat, într-adevăr, cu dinții. Habar n-am de ce le-am apărat, ani și ani. Ani și ani, de mic copil, doctorii m-au presat să le scot: „focare de infecție”, „porcării”, „rădăcină a răului”, „cuib de microbi”, „dușmani ai întregului organism”, „elemente dubioase” - dar câte expresii oribile mi-a fost dat să aud pe seama lor! Am rezistat, deși pe cât de urât mi se înfățișa prezentul, pe atât de exaltant mi se descria viitorul: „operația e
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
steagul încă o dată pe cerul Europei.“ (Luceafărul, 28 ianuarie 1978) NISTOR Virgil, dramaturg și poet „Din recile hrube iviți comuniști, ei falca voinței, putere și faptă și gând luminos spre mai bine. Din stepa rusească risipite în vânturi fasciste armii cuiburi de fier își făcură sub arcul carpatic, așteptând înfruntarea, sub cerul albastru boltit peste rodul de aur al mănoaselor nostre câmpii. Din seninul acesta porni peste noapte fulgerul noilor vremi, dospit de decenii în spiritul acelei de neînfrânt conștiințe: partidul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în jurul partidului, al secretarului său general tovarășul Nicolae Ceaușescu, pentru propășirea și afirmarea în libertate și demnitate a României socialiste.“ („Mărețul drum al împlinirilor noastre“, Contemporanul, 26 august 1988) VASIU Ion „9 martie - sensul nostru spre înălțimi și vis, Un cuib de soare-i Țara cu fruntea-n viitor Și-n noi, în fiecare, partidul a deschis Un orizont fierbinte de sete și de zbor.“ („Sărbătoarea alegerilor“, Munca, 24 ianuarie 1975) VĂDUVA-POENARU Ion, scriitor „În pas cu noi e al țării
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
muncii de vită, a cuvintelor sărace și peltice. Îmi plăcea să stau cu ea în bucătărie pe când învârtea la rufele din cazan și o ajutam uneori să întindă cearșafurile în spălătoria din podul blocului, în gânguritul porumbeilor care-și făcuseră cuibul sub geam. Profitând de camaraderia mea, Flutur Veronica m-a rugat s-o ajut într-o chestiune: acolo unde locuia nu avea telefon și, cum tocmai se “împrietenise“ cu un „băiat“, putea să-i dea numărul nostru de telefon, pentru ca
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
una lângă alta. Astăzi se mai păstrează acolo numai două izvoare cu apă curată ca lacrima și numele locului - «La Arinii morii». Pentru că morile erau plasate în mijlocul unui ariniș. Acolo, în treacăt fie zis, se afla un număr impresionant de cuiburi de berze. Tradiția ne mai spune că acolo a existat cândva un păr bătrân, cu fructe dulci și zemoase și două mori. Că în curtea fiecarei mori exista câte o casă cu grajd și șură în care se adăposteau căruțele
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
lovește pămîntul. Uneori răbufneam. Am plîns mult și apoi i-am iertat. În cele din urmă, i-am înțeles. Acestei înțelegeri îi datorez tratatul de față“. Lucrarea - sau ce am apucat să scriu din ea - trata organizarea socială dintr-un cuib de gîndaci, analiza rolul femelei cu ou, statutul masculilor, importanța cercetașilor (femelele tinere, dotate cu aripi și foarte mobile) sau dedica un capitol acelei curiozități, un fel de apariție misterioasă, dacă nu chiar ținînd de-a dreptul de mitologie : gîndacul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]