KorAP: Find »[drukola/base=cuminte & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...174 175 176 ...254 >

6,333 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611

urmărit. Să fiu cu ochii-n patru. Să mă feresc de amicu’ care-i tot ca mine, pe viață. Nu-i nimica, îmi dădea un pumn sau un picior, sau, mai știu eu, chiar dacă mă bătea... Am promis să fiu cuminte, da? Așa. Deci, chiar dacă eu luam bătaie sau lăsam capu’ jos, nu de frică, domn’e. Și, dacă atâta am văzut că ei nu se liniștesc: „Da’ ce vreți, băieți, până la urma urmelor? Eu, unu’, îmi țin amicii mei din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
și să vorbesc cu tine pentru că îmi este dor de tine și vreau să vii cât mai repede aici lângă mine să te pot auzi. Nuștiu ce ași putea să fac să vii înapoi aici lângă mine. Mami tu stai cuminte și nu tetăia că trebuie să vină cineva să vorbească cu tine. Nici eu nu mai pot rezista aici dar ce pot face suntem la mâna lor și nu avem ce face. Eu să ști mami că în fiecare seară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
casă. Eu am refuzat tot bagajul, fiindcă a luat copilul. A refuzat să plătesc eu pensie. Acasă, scurt, erau pregătite două genți cu pulovăr, cămașă... le-am luat și le-am dus la părinți. M-a întrebat părinții, frații, fii cuminte, mă, nu-i Rodica chiar așa. Te împaci tu. Am stat despărțiți o săptămână. Am mers la cămin să văd ce are de gând. I-am zis să meargă la ai mei la țară, a fost de acord. Amărât, necăjit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
au dat educație școlile pe la care am fost. Ca să stai pe școli, internat, nu prea ai parte de o învățătură părintească bună. Am tot furat, am tot umblat haihui, bagabont, golan. Deci nu pot să spun c-am fost copil cuminte. Prima oară când am furat a fost la o tutungerie de la Expoziție, de la Scânteia. Aia a fost prima spargere. Și, după aceea, au mai urmat buticuri, d-astea, magazine - că m-am aliat și cu alții. Gustul banului. Ăla m-a-ndemnat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Când mă liberez, tot astea am să fac, am să omor, am să dreg...“. Poate ați observat sau, eu știu?, nu se mai întâmplă asta. Cu timpul, pușcăriașul se schimbă. Deci îl face un om mai blând, mai înțelegător, mai cuminte. În sensul ăsta. Oricum, te poate învăța și lucruri rele pușcăria. Depinde ce vrei să-nveți acolo. Dacă vrei să-nveți un lucru bun, îl înveți; dacă vrei să-nveți un lucru rău, îl înveți și p-ăla. Dar riști

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
înveți. Dar acuma, depinde de tine. Ori îl asculți pe hoț și toată pedeapsa ta o duci rău, pentru că hoțul nu te-nvață niciodată de bine, ori asculți cadrele, gardianul după hol, și-o duci bine. Bine, adică să fii cuminte, eu știu, că nu trebuie să ascultăm tot ce spune garda. Că garda, vă spun eu, ar vrea să te duci să-i sifonezi la ureche. Și asta nu se poate. Unii o fac. Dar nu te-ajută întotdeauna. Pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mă intereseze pe mine. Am luat-o de la început, pe traseul bine stabilit: eu liber - eu fericit. M-am întors acasă, a fost o perioadă în care am vrut să demonstrez tatălui meu de-al doilea că sunt un băiat cuminte - la modul chiar dacă fac rău sau mai greșesc, iau bani de la altul, pe românește, cu ei n-am nimic, nu vreau să-i supăr sau deranjez. Fapt care s-a confirmat că, după ce m-am eliberat, nu le-am luat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
nu mai țin cont ce fac. Și, uite, și acum cade în genunchi la mama în pușcărie și se roagă, mamă, să mă ierți. După arestare ne-a văzut satul ca foarte amărâți. Toți vecinii au sărit că el era cuminte, că mergea la școală cu capul în jos... Că am o pensie, mă duc la el și de două ori pe lună, muncesc cu ziua. El cere oxiduri și vopsele să-și facă pereții, că aia e casa lui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
respecte, știu să se comporte, au caracter, chiar dacă sunt deținuți și sunt după gratii. Și, așa cum spuneam mai ’nainte, am avut de-nvățat de la unii, de la alții, am avut ce-nvăța. Și mi-a plăcut întotdeauna să fiu un băiat cuminte, serios. De la oameni care sunt oameni maturi, oameni care au discernământ. Moral, spiritual. De la unii înveți sfaturi bune: să nu mai greșești, să nu mai faci ce-ai făcut, să nu mai ajungi pe-aicea. Unii te-nvață de bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
n-are condiții ce să-ți mai facă - un raport sau zece zile de izolare. Eu le-am spus că asemenea lucruri nu pot să iau în considerație la nimeni. La nimeni. Eu așa vreau să fiu, cum sunt acuma: cuminte, liniștit și respectuos. Nu-știu-cum-îl-cheamă a ieșit afară din cameră și e pe la colegi, pe altă secție. O să se întoarcă. E un animal de putem să ne înțelegem cu el, nu face rău și ne place. Câinele se zice că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
eliberez. Familia pentru mine, nu pot să spun despre ei... Adorm cu ei în gând, mă trezesc cu ei în gând. Au promis că nu mă lasă, că țin aproape. Mama s-a rugat cu lacrimi în ochi să fiu cuminte, dacă tu ții la mama ta și o iubești, și din promisiunea mea se vede, și la dosarul meu se vede. Hai, Doamne, că viața fără mama mea n-o pot imagina. E femeie la cincizeci și patru de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ce putem primi. Am poză cu ea și o port cu mine. Și mai vreau să fac cerere la domnul comandant Stancu să fac poză cu mama și cu frații aici pe Rahova. Ea mi-a zis, mămică, să fii cuminte, și i-am promis lui mămica că voi fi cuminte. „Acum îmi iese o măsea de minte“ - Gavrilă Este cel din cazul Mihalea. Cu Păun. Întâi m-a uimit cu play station. Apoi, a dat totul pe computer. Dialogul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
cu mine. Și mai vreau să fac cerere la domnul comandant Stancu să fac poză cu mama și cu frații aici pe Rahova. Ea mi-a zis, mămică, să fii cuminte, și i-am promis lui mămica că voi fi cuminte. „Acum îmi iese o măsea de minte“ - Gavrilă Este cel din cazul Mihalea. Cu Păun. Întâi m-a uimit cu play station. Apoi, a dat totul pe computer. Dialogul cu el e ciudat. Se impune: nu bagi de seamă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
cu el, chiar atunci m-a prins. Mai aveam puțin și mă prindea în flagrant. Ăla care mi-a dat pontul era sifon. A venit procurorul, l-am înjurat, m-am luat de el. Nu știam cine este. Am stat cuminte, am făcut niște demersuri, mi-am făcut cazierul alb și după albul ăsta m-am descurcat de alte cinci mandate. Eu le consideram pe astea distracții, dacă eu beam cu unul, un tovarăș de-al meu, și ăla era îmbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
la pachet, media, vizite. Legătura cu afară se menținea, nu puteau ei să te oprime. E diferență între mine și ăia. Ei așteptau execuția, eu am fost executat atunci, pac, ca și cum mi-a tras-o. E articolul 51, dacă sunt cuminte, muncesc, mă eliberez. Aici trag spuza pe turta mea... Eu Hrib, trag spuza pe turta mea, evreii sunt mai egoiști. Câte bune are Hrib, mai greșești cu vin, cu un cazan, îi mai spargi botul la unu’, dar, în 12

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
ești la pușcărie, o lași singură acasă la treisprezece, paisprezece ani, deja fetele încep să se dezvolte, deja încep să aibă gusturi, deja încep să se gândească mai matur decât un băiat. Și, prin corespondență, îi spuneam: „Mihaela, să fii cuminte“. Deci încă mai aveam mentalitatea de român. Deci, după un an, doi ani de detenție în Germania, încă mai aveam mentalitatea de român: „Mihaela, să fii cuminte, să n-aud că te duci cu ăla, sau te duci cu ăla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
mai matur decât un băiat. Și, prin corespondență, îi spuneam: „Mihaela, să fii cuminte“. Deci încă mai aveam mentalitatea de român. Deci, după un an, doi ani de detenție în Germania, încă mai aveam mentalitatea de român: „Mihaela, să fii cuminte, să n-aud că te duci cu ăla, sau te duci cu ăla. Deci să fii domnișoară“. În loc să fi spus: „Ți-ai găsit un prieten? Du-te, îți faci experiența ta sexuală. Deci e bine pentru tine“. Și, acum, dac-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

Poate oprit cu fața sleită-ntr-o vitrină,/miracolul mă doare încremenit în pluș/și-aș vrea să fiu în axa pe care manechinul/prezintă cea din urmă croială de mînuși/.../Poate-am greșit, Părinte, cînd ți-am cîntat natura/cuminte și curată, ca-n paradisul vechi/erau în mine forța, schimbarea, setea, ura -/ și sîngele în mine mă trage de urechi// Era în mine ceea ce sparge să se nască,/în mine-un demon care ședea pe continent/cu-o față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
des auzită vocea în paginile revistei, fiind receptate, probabil, ca tendințe „novatoare” de către Vinea & Co, pe fondul creșterii seducției orientalismelor și arhaismelor (consonante cu „bizantinismul” constructivist și cu ideea nonfigurativului de extracție folclorică). Încep să fie tipărite poeme tot mai „cuminți”, iar adevăratul purtător de cuvînt al Contimporanului devine, în această ultimă etapă, tînărul Romulus Dianu, autor avînd atingeri tot mai superficiale cu avangardismul. Estetici și ideologii divergente coabitează în paginile revistei. Pe linia vechilor preocupări ale „contimporanilor” pentru imaginea culturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
armonie a părților în raport cu întregul, echilibru și disciplină formală, claritate a stilului, „bun-simț”, coerență și „sănătate” psihologico-morală („Sufletul uman constituie o unitate organică ale cărei manifestări trebuie să se echilibreze armonic, fără hipertrofii sau atrofii”). Opțiunea autorului pentru o modernitate „cuminte”, „ordonată” și „echilibrată”, fără „excese”, apare ilustrată prin elogierea ca model a poeziei lui Ion Pillat, singurul partener de dialog din zona „anarhismului extremist” fiind considerat Ion Vinea (al cărui antimanifest din revista Punct, „Vorbe goale”, îi prilejuiește următoarele considerații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
estetic al literaturii experimentale (subl. a)” și, pe urmele teoriilor lui Angelo Guglielmi despre neo-avangarda italiană a anilor ’50-’60, subliniază caracterul „experimentalist”, constructiv al avangardei noastre istorice, prevalent în raport cu caracterul radical, negator al unor avangarde europene. O avangardă autohtonă „cuminte” și un experimentalism autohton avant la lettre... Numai că atît modernismul, cît și avangardele, incluzînd, fiecare în felul lor, o componentă „experimentalistă”. Chiar dacă Marin Mincu reelaborează într-o manieră personală conceptul, denominația rămîne totuși neconvingătoare, fie și prin faptul că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
deplină cu cele mai novatoare tendințe europene, cosmopolite și emancipatoare, dar și precursorat absolut, modernism „de export” ș.cl. În perioada interbelică, avangardiștii au fost apreciați - atunci cînd au fost! - mai ales pe latura tradiționalismului/clasicismului/lirismului lor rezidual, pentru latura „cuminte” a scrierilor, pentru virtuozitatea formală, bref: pentru neconformarea de facto la programul iconoclast afișat (v. cazurile „clasicizantului” Ion Vinea, ale „tradiționaliștilor”, tematic vorbind, Fundoianu și Voronca, delicatețea lirică a plachetelor de versuri semnate de Sașa Pană etc.). Sau, mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic față de care el ar fi, ineluctabil, inferior” (op. cit., p. 24). Pentru Ion Pop, Matei Călinescu, Nicolae Manolescu ș.a., fenomenul avangardist ar fi relevant prin „contribuțiile” sale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
avangardiști din România anilor ’20 a fost întoarsă pe toate fețele: aproape tot ce era de spus s-a spus, și s-a spus bine. Cu excepția subcapitolului dedicat lui Jacques G. Costin, pe nedrept ignorat (considerat, probabil, „minor” și prea „cuminte” în raport cu vehemența militant-demolatoare a avangardismului), nu am avut a propune noi revalorizări critice. Lucrarea de față nu e, de altfel, una de critică aplicată, după cum nu e una de analiză retorico-stilistică, de poetică sau de hermeneutică literară. Este, înainte de orice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

Înțelegi? Râzi! — Vreau să merg înapoi! — Bine, bine. Dar râzi! Parle n’importe quoi. Endō zâmbi ușor, dar ținea mâna cu pistolul în coastele lui Gaston. S-a apropiat un polițist cu o lanternă în mâna dreaptă. Șoferul a pus cuminte piciorul pe frână și a oprit mașina. — Sacre flic... va au diable, n’est-ce pas, monsieur? Endō, zâmbitor, se prefăcea că stă de vorbă cu Gaston. Dând drumul la un șuvoi de cuvinte franțuzești fără noimă, el încerca să lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]