7,752 matches
-
cu mare curiozitate. Poate că nu mai văzuseră o uniformă de invalid de război... Dincolo de pod se întindea dealul, cu o pantă lină dar lungă cât o zi de post. Ajuns sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se întindea dealul, cu o pantă lină dar lungă cât o zi de post. Ajuns sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până nu pică noaptea”. Privea depărtarea în timp ce mergea din ce în ce mai anevoie din pricina durerii din picior. Fiecare pas era însoțit de un geamăt surd... În cele din urmă, s-a așezat pe marginea șanțului. A scos fularul și cu el a înfășurat strâns fluierul piciorului rănit, cu speranța
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mijloc, un brad de bărbat, iar de-a stânga - purtându-și pletele sure ca pe o flamură - o femeie. În dreapta, cu mers alignit, se ținea - încă drept și mândru - un bărbat cu privirea pierdută-n zare, ca și cum de acolo din depărtare și-ar fi chemat tainic tinerețele pierdute. Mergeau spre inima satului. Tăceau, fiindcă părerea de rău după cea dispărută li se lipise de suflet. „Iaca că s-o dus și buna Dochița. Dumnezeu s-o hodinească” - gândea Maranda strângând brațul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
crinii care-și scuturau parfumul / Peste cadavrul nesfârșitei nopți etc.) și cutreierând acest domeniu al imaginației, privind cutezător (ochiul meu rănit privea spre astre), romantic, când ziua și cu noaptea se-mpăcară, continuându-și menirea, încercând să răspundă unei fantomatice depărtări, ale cărei date, deși imprecise, sunt promițătoare. Dincolo de toate orientările literare tangente, lirica lui Viorel Dinescu este înclinată spre o esențializare a imaginii, prin renunțarea la contactul cu imediatul, înlocuit cu un inventar intangibil, peste care ninge din aștri, în vreme ce
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
liber, prin apelul la enjambament, cartea are, astfel, haină modernă, dar conținutul e clasic, exprimând nevoia de armonie, seninătate, echilibru care transpare din imaginarul artistic, ilustrând un univers senzorial, care se oferă unei receptări sinestezice (Săratul adevăr al iluziilor / împărățind depărtări de albastru). Volumul are o construcție unitară, de o limpezime clasică, alcătuită din două părți, sugerate încă din titlu: delir în curcubeu și alte poezii. Primele douăzeci și una de poezii poartă numele celor șapte culori ale spectrului curcubeului, alcătuind trei serii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
adunat în prune făcându-l alcool, tot la fel imaginația poetului preschimbă în artă toată comoară de amintiri strânsă prin timp. Călătorind, așadar, printre firele de nisip ale amintirilor, cântărind zădărnicia alergării după mirajul statorniciei - Te chem mereu, te fură depărtarea -, Florentin Popescu trăiește revelația gratuității alegerii între formele înșelătoare ale realității (Țin alături în palmă / două fire mici de nisip / și-n timp ce mă ncearcă-ntrebarea / de-a ști în care-i cetatea / și-n care corabia / vine încet și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Simțind un asemenea îndemn, Biscornet s-a apucat și mai vârtos de lucru. A bătut tot restul nopții cu ciocanul cel greu în fierul încins și îndărătnic. Zgomotul ritmat, ca o muzică, ieșea în afara atelierului, răspândindu-se până la mari depărtări. Ca niște bătăi de clopot, care anunță o mare sărbătoare. Sau o mare victorie. Biscornet era doar leșinat Spune legenda că dimineața, pe când soarele se ridicase deja cu două șchioape pe cer, Biscornet a fost găsit lungit în fața ușii atelierului
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
Revăd și amiaza de noapte Cu anii cei zgomotoși, A rămas și Copoul în spate, În anii cei mai frumoși. De mâine cu o altă privire Îmbrăca-voi scumpele zări, Vă voi da despre mine vestire Adâncindu-mă-n largi depărtări. Stereotipie Ne căutăm câteodată în doruri și ne-aplecăm poate prea mult spre adâncul acestor izvoare. Dacă puteți, treceți încet pe lângă ele și nu beți niciodată prea mult - e apa unde se liniștesc amintirile. Oricând se pot trezi câteva voci
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
ieșeau deja de la slujbă încât îi petreceam la ieșire pe toți; îi salutam, dar nu puteam trece dincolo de privirile lor, care mi-au amintit însă că toate pe lume își au rostul lor; ochii - privirile gura - rostirile mâinile - mângâierile picioarele - depărtările. Și când pentru toate acestea drumurile se închid, vibrează ascunsă vocea tăcută a sângelui. Pentru câți oare din cei petrecuți s-a iscat vocea sângelui vibrând pe aceeași tăcută lungime de undă. Cineva crescuse acolo odată cu corul bisericii și ceata
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
uitat înăuntru, dar n-a văzut decît fîșiile de pînză, care stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 13. În aceeași zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim, 14. și vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. 15. Pe cînd vorbeau ei și se întrebau, Isus S-a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei. 16. Dar ochii lor erau împiedicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
tropoti pe toate meridianele și paralelele pământului ăstuia nenorocit acoperindu-ne cu lauri, bând din Cupa Victoriei, dacă ai auzit de lacul ăsta, întărind, consolidând cât mai internațional diaspora autohtonă. Dar nu uita... Ei bine, aceste cuvinte se pierdură în depărtare odată cu individul care o și luase la picior spre Kenya, unde se anunțase un maaare concurs de alergat dotat cu certificate de depozit bancar și pește marinat. Priviți-vă deci, stimabililor talpa cizmelor, pantofilor și, mai sigur, a picioarelor, și
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
încetat să cearnă Este cerul iar senin Din bârlogul lui de iarnă Iese vesel Moș Martin. După multe luni cu gheață Fără haine și căldură Într-o bună dimineață Iese ursul în natură. Are o surpriză mare Când privește-n depărtări De la el și până-n zare, Totul e plin de culori. A-nverzit din nou natura Peste tot adie vântul Și cu multă veselie De la munte la câmpie. Ursul se mândrește tare Că din iarnă a ieșit Și-acum strigă-n
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93449]
-
care lea spus Moise întregului Israel, dincoace de Iordan, în pustie, întro cîmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2. (De la Horeb pînă la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile). 3. În al patruzecilea an, în luna a unsprezecea, în ziua întîi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4. Aceasta era după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
și întîii născuți din cireada și turma ta, ca să te înveți să te temi întotdeauna de Domnul, Dumnezeul tău. 24. Poate cînd te va binecuvînta Domnul, Dumnezeul tău, drumul va fi prea lung ca să-ți poți duce zeciuiala acolo, din pricina depărtării tale de locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Și pună acolo Numele Lui. 25. Atunci, să-ți prefaci zeciuiala în argint, să strîngi argintul acela în mînă, și să te duci la locul pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Dacă, în țara pe care ți-o dă în stăpînire Domnul, Dumnezeul tău, se găsește întins în mijlocul unui cîmp un om ucis, fără să se știe cine l-a lovit, 2. bătrînii și judecătorii tăi să se ducă să măsoare depărtarea de la trupul mort pînă în cetățile de primprejur. 3. Cînd se va hotărî cetatea cea mai apropiată de trupul mort, bătrînii din cetatea aceea să ia o vițea care să nu fi fost pusă la muncă și care să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
Ferrari. Situația este ca și cum noi am fi la poalele unui munte infinit de înalt, la nivelul solului. Noi nu putem vedea decât la câțiva zeci de metri unii, alții la câteva sute de metri iar alții la chiar câțiva kilometri depărtare. Unii oameni, în mod excepțional, reușesc să se urce pe munte și văd mai departe decât reușim să vedem noi, cei aflați la poalele muntelui.Și cu toate acestea nici ei nu pot vedea și nici ști totul. Aceasta numai
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
existăm) și să evoluăm. Când suntem spirite întrupate aici, pe Pământ putem evolua mult mai repede. Toate catastrofele sunt create de fapt de noi, oamenii. Cutremure, inundații, incendii, uragane, taifunuri și alte dezastre noi le inițiem. Datorită gândurilor noastre, ale depărtării și înstrăinării de Dumnezeu creem de fapt aceste dezastre. Prin aceste dezastre mama Gaia e ca și cum și-ar face un fel de... igienă de fapt: se scutură, se spală, se purifică cu ajutorul focului. Au apărut deșerturile tot ca un fel
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Acum e sălbăticit, acoperit cu o iarbă măruntă și aspră. Câmpul coboară la un moment dat într-o vale și urcă apoi pe o colină joasă unde fâșiile de iarbă alternează cu petele cenușii ale Pământului pustiit de soare. În depărtare, se vede dunga neagră a unei păduri în care se pierde linia ferată. O altă linie ocolește gara, face o buclă prin spatele magaziei de mărfuri, dar după câteva sute de metri se oprește în fața mlaștinii care începe acolo. Probabil
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gară ca o haină veche mâncată de molii. Devenisem numai amintire. Numai trecut. Un trecut care respira, mânca, clar atât. Ce mai, aproape o larvă. Ciudat e că amintirile nici nu se îndepărtau, nici nu se apropiau. Rămâneau la aceeași depărtare de mine, nemișcate, și mă supravegheau, arătîndu-și fața pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căzut și bălăriile aproape înăbușă zidul descărnat. Te și vezi înmormîntat de bălării, împreună cu ruinele gării. Dar cel mai mult mă indispune faptul că acolo nu există practic nici un orizont. De pe peron și din sala de așteptare se vede în depărtare pădurea, în vreme ce, în direcția mlaștinilor, la câteva sute de pași se ridică o barieră de stuf și dincolo de ea nu se mai zărește nimic. Cum stam într-o zi pe peron, deodată am simțit că se rupe crusta și că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am pornit la întîmplare. Oricum nu mai știam în ce parte era orașul. Seara m-am oprit și m-am odihnit din nou câteva ore, după care am încercat să ajung la un drum. De jur-împrejur nu se vedea în depărtare nici o lumină... A doua zi eram istovită. Cred că arătam ca o nălucă și aproape mă temeam să nu mă întîlnesc cu cineva. Mă opream din ce în ce mai des, eram la capătul puterilor și, pe deasupra, făcusem la piciorul drept o bătătură. Fiecare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
arbust, nici o umbră. Doar galbenul ars și obositor al nisipului abrutizat de soare. Aproape mașinal, m-am aplecat, am luat un pumn de nisip și l-am lăsat să curgă printre degete încet. Îl simțeam fierbinte și ostil. Undeva în depărtare, mi se păru că zăresc o altă lizieră. Apoi mi-am dat seama că mă înșelasem. Nu era decât linia uscată a orizontului. Deșertul acoperea totul. Până unde? M-am trezit izbucnind și eu într-un hohot de râs idiot
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
alte familii din perioada numită de istorie Neolitic. Ca urmare, și alți vânători au ademenit șoimi sau pajure, pe care au reușit să-i îmblânzească, păsările dovedindu-se deosebit de inteligente, abile și devotate. Parcul preistoric La numai cinci kilometri depărtare de Rocamadour, în localitatea numită Lacave, se află cel mai mare parc preistoric din Europa și unul din cele mai mari din lume. Unic, din mai multe puncte de vedere: peste 150 de specii reprezentate, o originală și fidelă redare
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
plecată ― totuși mereu actuală. Dacă uneori te prind de mină, făptura ta se topește ca un fulg de zăpadă..." Îi spuneam pe nume, o tutuiam pretutindeni și căutam în-tr-adins frazele acestea, care-mi produceau o voluptate smintită. Scriindu-i, suprimam depărtarea reală dintre noi. Puteam să-i spun, fără ocol, tot ce-mi trecea prin minte, orice intimități și gânduri ― și astfel o simțeam atât de aproape încît părea că-i aud bătăile inimii. Într-un sfert de oră am acoperit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și pare roasă de trecerea timpului, semn că acel izvor din adâncuri a alungat setea și nădușeala multor trecători ce i-au atins colacul - Reflexii de lumină, inocență și magie 27 știrbit și el de vreme... cumpăna se vede din depărtare, iar scârțâitul pare să se înece la fiecare adiere a vântului ce îndeamnă la pace... În dreapta mea se poate vedea grâul auriu, copt de căldura darnică a soarelui; lanurile pieptănate agale de același vânt pașnic sunt încărcate de pete roșii
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]