6,141 matches
-
au avut copilărie! Într-o zi își făcuse apariția pe toloaca din fața casei, cam pe lângă știoalna în care ne scăldam noi, o șatră de țigani nomazi. Au pus căruțele cu coviltir în semicerc, au așezat corturile și în mijloc era destul loc pentru distracțiile lor, căci în fiecare seară, la lumina focurilor din fața corturilor, cântau din gură și din instrumente, viori și acordeoane, dansau și mâncau hartane de carne fiartă într-un cazan din care-și lua fiecare cât îi trebuia
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ne-am urcat în mașină. Am făcut niște cumpărături: supe de pachet, fructe, pătrunjel, mărar și leuștean, ardei iuți, cartofi, ardei, țelină, morcov, vreo 20 de franzele, apă minerală și altele. Le-am depozitat pe bancheta din spate, ocupau destul loc încât eu ajunsesem să stau cam înghesuit, dar nu-mi păsa, mergeam la pescuit, ce naiba! Ne-am uitat pe hartă și am luat-o spre Gorgova. De cum am ieșit din Tulcea, au apărut apele, în ambele părți. Pe drum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
care era și este atât de frumoasă, n-au voie s-o poetizeze decât poeții cu buletin, deci se exclud cei cu pantaloni scurți și senilii. La poeți e mult mai simplu. Mă refer la cei de mai sus. E destul să scrie titlul "E frumoasă, dom-le", și apoi ar putea să înșire verzi și uscate, care mai de care mai ermetice, și cu cât poezia ar ieși mai îmbâcsită, cu atât succesul ar fi mai mare. Dar numai pentru
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îngropat-o în bolnița mânăstirii de la Mărgineni, alături de soțul domniei sale, marele postelnic Constantin Cantacuzino. La panihidă a fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scosese de la cingătoare un răvaș mic și-l flutura în aer. — Plătesc! — Citește-l chiar măria ta. În răvaș cineva se plângea că vestea plecării lui Pârvu și a Bră-tășanului la Istanbul a ajuns târziu și nu a fost timp destul pentru haiduci să-i prindă și să le ia aurul trimis în dar sultanului, că altă dată să fie folosiți olăcari. Răvașul era scris în slavonește sau cel puțin așa crezuse. Și-a simțit șira spinării înghețată și un fior
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
hotărâseră plecarea pentru a doua zi chiar în zori, la o toană a mitropolitului se schimbase totul. — Se pare că boala l-a slăbit foarte, l-a făcut neîncrezător, spuse cu glas tare stolnicul. — Cu atât mai bine, a domnit destul, încheie spătarul Mihai, privind cercetător în toate părțile. Eu sunt tot pe drumuri, abia m-am întors de la Odrii și acum iar. M-am săturat să stau în preajma lui și să-i umplu cu vorbe de duh așteptările. Stăăă... și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de joi si până vineri Mureau eroii cei mai tineri. Eroii noștri cei mai dragi Au fost lăstarii mici și fragi, Din viața lor jertfită, toate S-au renăscut În libertate. CÎntec: Imnul eroilor muzica L C. Brătianu Recitator 12: Destul sânge pământul setos a-nghițit Sătule sunt și brazde și văile-necate 87 Destule oseminte pământul a-nvelit Destule prin torente și ogoare zac uitate! Cor: Românul de Ciprian Porumbescu Recitator l: Ajută-1 Doamne, pe român, la-i tu povara grea din spate
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
de Hahn și Strassmann, la realizarea unui exploziv de proporții apocaliptice este Enrico Fermi și el o comunică ministerului marinei americane în martie 1939 ceea ce a dus, se pare, la interzicerea publicării de studii în legătură cu această problemă. Dar nu era destul. Einstein, care se afla din 1933 în S.U.A., este informat de L. Meitner de descoperirea lui Hahn și de posibilele ei consecințe. În august 1939 A. Einstein, împreună cu L. Szilard, întocmesc o scrisoare către președintele Statelor Unite ale Americii, F.D. Roosvelt în legătură cu această
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
memorandumuri ale Departamentului de Justiție care păreau că legitimează tortura, dar administrația Bush s-a distanțat imediat de această interpretare. În principiu, ne vom opune cu fermitate torturii. În realitate, este posibil să avem sentimente contradictorii. Dar aceasta nu este destul. Trebuie să analizăm problema cu atenție. În primul rând, viața reală nu seamănă cu 24. Este o iluzie să credem că tortura în general este un mijloc eficient de a obține informații corecte. Ea poate să dea rezultate câteodată, dar
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
-și mâinile pentru a se calmă...Și, ce este și mai rău...toate acestea sunt făcute de cei cu situație financiară bună, cu suport fizic și psihic...Cu toate că au totul, si chiar mai mult decât ar trebui, tot nu au destul; cu toate că li s-a dat totul pe tavă, li se pare că nu au nimic. Se considera interesanți dacă încep să fumeze la 10 sau 11 ani sau dacă se taie pe mâini pe motiv că nu îi înțelege nimeni
Fii isteţ, fereşte-te de droguri!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cărtuţă Teodora Elena, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2042]
-
și să explicăm dezvoltarea partidelor europene. Într-adevăr, prin membri, structură și funcții, PSE nu este o simplă organizație extraparlamentară la nivel european. Membrii săi sînt în principal instituții partinice naționale, structura sa a ajuns la un stadiu de cooperare destul dezvoltat, exercită funcții suprastructurale și infrastructurale. Presiunile europene și naționale permit înțelegerea evoluției sale. De pildă, trecerea de la faza de contact la cea de cooperare s-a realizat, la socialiști, în perspectiva primelor alegeri europene și a primei extinderi a
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
la Dostoievski, Tolstoi, Balzac, Dickens și, de asemenea, Don Quijote. Contează adesea gestul de a declara că o afirmație este adevărată cel mai bun garant al ficționalității. La începutul romanului Don Quijote citim: "Dar asta nu interesează așa de mult povestea noastră; destul ca noi să nu ne abatem mai mult de un țol de la grăirea ei adevărată". Puțin mai încolo, naratorul susține că este cel mai sincer dintre rivalii săi, dînd mai multe variante ale unei întîmplări. Merge așa de departe încît
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
inexpresivi și decolorați, în hainele lor care se încheiau la gât fără croiala obișnuită, în bocancii lor negri și grei... - Nu vă deranjați, le-am spus, vin în altă zi, dacă acum... - Nu, mi-a răspuns Pavel, stai, am citit destul... Și m-a prezentat prietenei lui. M-a întrebat ce-am mai făcut? Femeia a pus cartea deoparte și Pavel s-a ridicat în capul oaselor pe patul lui de fier. Stătuse lungit. M-am așezat pe un scaun și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cal, nu se mula, se strâmba din coate și la revere. Îi cunoșteam pe zbanghiii ăștia, erau din altă lume decât a noastră, cum mă vedeau, nu știu de ce, mă amenințau: "Bă, al lui Pațac!" Nu spuneau mai mult, dar destul să simt o ură ucigașă împotriva lor, cuvintele, al lui Pațac, erau născocite de ei, Pațac fiind tatăl meu. De ce Pațac? La București aveam să descopăr o firmă "La Pațac", deci era un nume ca oricare altul, dar poate să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
timpul nopții. Bineînțeles că nu m-a crezut nimeni, dar, le-am spus, unde e cățeaua, ei!? Unde e? Și râdeam în hohote... Întâmplarea cu lupii m-a distrat colosal. "Acum trebuie să scrii, mi-am spus, te-ai distrat destul, pune mâna și scrie..." Simțeam că faptul era iminent și m-am așezat la masa pe care o părăsisem atâtea zile. Am stat câteva ore nemișcat, așteptând cu stiloul în mână. Ce să scriu?... Și gândul mi se întorcea înapoi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și cum știa că nu mai lucram la ziar și nici nu găsisem un post în altă parte, mi-a spus că până găsesc pot să stau la el și să scriu liniștit, nu deranjam pe nimeni și loc era destul ca să nu fiu eu deranjat. Locuia în Giulești. Am stat câteva săptămâni, dar n-am scris nimic. În acest timp nu se știe care dintre noi a avut ideea să mergem la cenaclul lui Lovinescu și să citim. Criticul s-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
GRUP DAVID MARIN SE GÂNDI AMORȚIT: "ZAC AICI, CU AMINTIRILE MELE, DAR CORPUL ESTE AL LUI WADE TRASK. IAR EL A PLECAT CU AMINTIRILE ȘI MOBILURILE LUI, DAR CU ÎNFĂȚIȘAREA MEA. PENTRU TOT RESTUL LUMII EL ESTE... EU. DACĂ ARE DESTUL CURAJ, POATE FACE ORICE, POATE CHIAR SĂ ÎL VADĂ PE MARELE JUDECĂTOR". ȘTIA CÂTĂ ÎNCREDERE ÎN SINE AVEA TRASK ȘI NU SE MAI ÎNDOIA CĂ OMUL AVEA DESTUL CURAJ. SUB ȘOCUL CAUZAT DE REVELAȚIE, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE CA UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
CU ÎNFĂȚIȘAREA MEA. PENTRU TOT RESTUL LUMII EL ESTE... EU. DACĂ ARE DESTUL CURAJ, POATE FACE ORICE, POATE CHIAR SĂ ÎL VADĂ PE MARELE JUDECĂTOR". ȘTIA CÂTĂ ÎNCREDERE ÎN SINE AVEA TRASK ȘI NU SE MAI ÎNDOIA CĂ OMUL AVEA DESTUL CURAJ. SUB ȘOCUL CAUZAT DE REVELAȚIE, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE CA UN AUTOMAT. GESTUL ÎL FĂCU SĂ-ȘI DEA SEAMA CÂT DE UȘOR SE MIȘCA ÎN CORPUL LUI TRASK. CU O SINGURĂ MIȘCARE CONTINUĂ FOLOSISE MÂINILE, PICIOARELE, MUȘCHII ȘI SIMȚURILE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Jorgiei, lumea la care a visat de mai bine de douăzeci de ani devine reală. Acum nu mai avem nimic prea important ca să ne facem griji. AFIRMAȚIA NU ERA ÎNTRU TOTUL CORECTĂ. MAI PUTEAU EXISTA CÂTEVA COALIȚII PRIMEJDIOASE. TOTUȘI, CONȚINEA DESTUL ADEVĂR. MARIN SCHIȚĂ UN ZÂMBET CRISPAT \ OSCAR, JORGIA NE VA MAI DA CEVA DE LUCRU UN TIMP, CA SĂ O MESTECĂM ȘI SĂ O DIGERĂM. Memoria lui alertată îi transformă teama în neliniște. Își aminti că odată îl mai auzise pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
SEAMA IMEDIAT CĂ, DACĂ AM FI PUTUT DOVEDI ASTA, TOATE INTERDICȚIILE CARE NI SE IMPUNEAU AR FI DISPĂRUT ȘI NOI AM FI TERMINAT CU SEGREGAȚIA. AȘA CĂ I-AM FĂCUT JOCUL ȘI AM ÎNCEPUT SĂ CAUT ÎN ARHIVELE VECHI. AM AFLAT DESTUL CÂT SĂ MĂ CONVING CĂ ERA VORBA DE UN EXPERIMENT AFLAT ÎNTR-UN STADIU TIMPURIU, REALIZAT DE GRUPUL SECRET DE CARE VĂ VORBEAM. AȘA CĂ, PENTRU ASTA NEGOCIEM, ÎNCHEIE SCUDDER ÎNTUNECAT. VREM DATE DESPRE ACEST EXPERIMENT. MARIN ÎȘI SPUSE CĂ OMULEȚUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
scurt și continuau să povestească d’ale lor cu amănunte pe care nici ei nu-și le mai aduceau aminte. Nu era atent nimeni la nimeni, dar era o veselie generală. Nu am stat mult în stație. Mașina a sosit destul de repede. Autobuzul vechi era ca prin minune caleașcă. Atâta timp. Atâta timp scurs de când nu am mai urcat în el. Am tresărit, m-am uitat în jur. Lumea mea. Eu. Timpul scurs. Autobuzul. Am așteptat să se îmbulzească lumea
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cumătre, apoi da...suspină țața. Badea Gheorghe zâmbi la chipul blând ce îi era alături. - Nu te uita în gura lor, fata tatii dragă, că de ale lor sunt sătul. Da’ ce m-oi face eu că nu am stat destul cu tine? Of, lumina ochilor mei. Nici bine nu te-ai rădicat și iaca eu tre’ să plec. M’or vrea cei de dincolo mai devreme, s-or fi plictisit unul de altul și vor să mai schimbe o vorbă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
te asigur. Sunt zece ani. Îl știu bine. Amenințat în permanență, nu numai de noi, de el însuși. Merită ajutat să nu se prăbușească de tot, nici din cauza unora, nici a altora. Să-l lăsăm în luptă cu sine, e destul, cred eu. Dar nu sunt înțeles, nu mi se aprobă proiectele. Unchiașul gâfâie, încălzit. Avea, în răstimpuri, asemenea stări tulburi. Deținuta aștepta, crispată, la gândul că s-ar apropia. Camera se umplu, însă, deodată, de țipete. — Nu, nu e o
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța și facem plajă cu ei. — Da, așa m-am gândit și eu. Astăzi ar fi prea mult. Ne simțim bine aici. Aproape de aceeași statură, cadențând molcom, priviri înviate de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Trupuri rostogolite, înghesuite. Calmul după-amiezii, oboseala, somnul, lene cețoasă. Tânărul rătăcitor printre semeni, dăruindu-le suava sa indolență, nu se poate fixa. Interesul egal pe care îl arată întâmplării, neprevăzutului este al unei plictiseli fără leac. Nimic nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]