4,964 matches
-
istorico-pedagogică asupra evoluției învățământului și educației în provincia istorică bănățeană, prezentând dinamica sistemului de învățământ și pe cei mai cunoscuți reprezentanți locali ai diferitelor curente și școli pedagogice înregistrate de la instaurarea dominației austriece în zonă până în perioada interbelică. În prezentarea devenirii istorice a învățământului bănățean ne-am străduit să punem în evidență o serie de aspecte care au marcat particularitățile și formele de manifestare specifice unei provincii multietnice, plurilingve și mai ales multiconfesionale. Asemenea demers sintetic și comparativ - în mod deosebit
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
din învățământul preuniversitar, studenților de la facultățile sau specializările cu profil pedagogic și psihopedagogic, celor din urmă putându-li-se constitui într-un suport de curs. Autorii CÂTEVA CONSIDERAȚII ASUPRA OBIECTULUI ȘI PROBLEMATICII ISTORIEI PEDAGOGIEI Studiind fenomenul educației în dinamica și devenirea sa continuă, istoria pedagogiei abordează condițiile social-istorice în care au apărut și s-au dezvoltat diversele sisteme de educație, variatele instituții sociale implicate mai mult sau mai puțin în acest fenomen (familie, școală, biserică, instituții de protecție socială etc.). Cristalizată
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
umanistă a culturii l-a determinat pe Erasmus să evidențieze rolul formativ primordial al disciplinelor umaniste în detrimentul celor realiste. În acest sens, avea în vedere în primul rând literatura, care, prin conținuturile sale, avea valențe modelatoare, formative și educative în devenirea umană. Cultura nu însemna însă erudiție, în opinia sa, ci umanizarea pornirilor instinctive ale copilului prin contactul său nemijlocit cu marile opere literare, inclusiv cu cele ale culturii greco-latine. François Rabelais (1494-1553), prin întreaga sa concepție pedagogică și literară, fundamentează
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ca o moară fără apă”. Comenius îl asimila pe copil cu un mugur, ca o plantă în creștere, pe educatori cu niște grădinari, iar procesul de educație cu un fel de artă a grădinăritului prin care se dirijează procesul de devenire a copilului într-un adevărat om. Cel mai important mijloc de care dispune educatorul pentru formarea viitorului om rămâne învățământul materializat prin școală. Teoria sa despre învățământ este cuprinsă în Didactica magna, unde școala semnifica pentru pedagogul ceh ,,un atelier
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
mintală. Jean Jacques Rousseau (1712-1788), autor al lucrărilor Confesiuni și Contractul social (1762), a rămas în conștiința umanității mai ales ca autor al romanului pedagogic Emile sau despre educație (1762). Autorul nu neagă capacitatea formativă a educației, rolul ei în devenirea copilului și omului de mai târziu, ci își exprimă totalul dezacord față de sistemul educativ al contemporaneității sale, exprimând plenar dorința ca în procesul de educație să i se asigure copilului întreaga libertate de manifestare. Principiul conformității cu natura, cu ceea ce
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educație și instrucție, care trebuie amânate sine die, până la 12 ani, deoarece o încărcare inutilă cu informații a memoriei copilului, o memorare mecanică, nu poate produce o creștere naturală a acestuia. Cronologic, educația ar trebui să urmeze câteva etape în devenirea sociopsihologică a copilului: 0-12 ani este etapa în care precumpănitoare este educația fizică; 12-15 ani este etapa destinată instrucției în vederea dezvoltării intelectuale a puberului; 15-18 ani este etapa adolescenței și a pregătirii pentru prima tinerețe, respectiv pentru viață, în care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
1831), Prelegeri pedagogice (1835). Demersul de educare și formare a tinerilor, în opinia sa, trebuie să debuteze printr-o prezentare exhaustivă a pedagogiei generale, momente în care să fie elaborate noțiunile principale referitoare la teoria educației. Asemenea momente (etape în devenirea educogenă a copilului și tânărului) conform pedagogiei herbartiene sunt: guvernarea (conducerea), învățământul (didactica), educația morală, toate acestea laolaltă constituie ceea ce denumim noi educația. Prima etapă a educației, guvernarea (conducerea), reprezintă educația fără instrucție, referindu-se la acele constrângeri pe care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
imaginate a priori: ,,efortul conceput ca o tensiune a voinței spre ceva lipsit de interes este o anomalie.” Pedagogii care practică o astfel de metodă sunt criticați sever de Dewey, acesta considerând că ei sunt creatorii unei doctrine deprimante în devenirea educogenă a copilului. O atare metodă îi induce copilului formula-călăuză, modul de a gândi și simți cu ,,capul” altuia: ,,Forțele spontane ale copilului, nevoia lui de a-și realiza propriile-i impulsuri nu pot fi în nici un fel suprimate. Când
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
raporteze mereu propriile trebuințe și instincte la cerințele mediului proxim. În timp ce ,,vechea educație” fixa întreaga dezvoltare a copilului pe seama influențelor externe, iar ,,noua educație” aștepta de la copil să se dezvolte prin propriile tendințe interne, John Dewey considera că dezvoltarea și devenirea acestuia este imposibilă dacă nu se creează un mediu educativ, care să permită potențelor valoroase ale acestuia să se manifeste plenar. Pe baza acestor considerente, Dewey a elaborat teoria imaturității copilului, în cadrul căreia filosoful american nu mai aborda acest stadiu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
prin care lumea din jur acționează asupra gândirilor; la rândul ei, gândirea își pune amprenta pe lumea înconjurătoare.” Tematica programelor școlare trebuie astfel elaborată încât să reflecte interesele dominante ale copilului și adolescentului. Pedagogul francez vorbește despre șase etape în devenirea bio-psiho-socială a copilului și adolescentului, fiecărei trepte de devenire fiindu-i aferent un interes predominant: 0-3 ani - interesele senzoriale; 4-6 ani - vârsta intereselor împrăștiate sau vârsta jocului; 7-8 ani - perioada intereselor imediate; 10-12 ani - vârsta intereselor abstracte simple; 16-18 ani
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
rândul ei, gândirea își pune amprenta pe lumea înconjurătoare.” Tematica programelor școlare trebuie astfel elaborată încât să reflecte interesele dominante ale copilului și adolescentului. Pedagogul francez vorbește despre șase etape în devenirea bio-psiho-socială a copilului și adolescentului, fiecărei trepte de devenire fiindu-i aferent un interes predominant: 0-3 ani - interesele senzoriale; 4-6 ani - vârsta intereselor împrăștiate sau vârsta jocului; 7-8 ani - perioada intereselor imediate; 10-12 ani - vârsta intereselor abstracte simple; 16-18 ani - vârsta intereselor abstracte complexe. OPȚIUNI PEDAGOGICE ROMÂNEȘTI PÂNĂ LA JUMĂTATEA
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în cazul pedagogului ieșean una specific herbartiană prin tematica propusă dezbaterii: scopul învățământului, principiile și regulile didacticii, metode de învățământ, aspecte referitoare la programele școlare, organizarea învățământului, problematica treptelor culturale (,,treptele omenirii” despre care vorbea Ziller, în vreme ce Găvănescul identifica treptele devenirii culturale și sociale ale fiecărui neam), succesiunea obiectelor de învățământ, surmenajul etc. Un alt herbartian român, preocupat de istoria învățământului românesc și universal, dar și de didactică a fost Onisifor Ghibu (1883-1972). Acesta și-a obținut titlul de doctor în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
țări. În teza sa de doctorat, Școala creatoare. Individualitate-personalitate, Gabrea își exprima esența concepției sale pedagogice asupra noțiunilor de individ-individualitate-personalitate. În dezacord cu noțiunea de individ, care în fond rămâne o abstracție, individualitatea semnifică o entitate biopsihică într-o continuă devenire, identică cu sine și totuși într-o continuă schimbare, fiind determinată în esență de doi factori: unul interior, înnăscut și transmis în mod ereditar, care operează dinăuntru în afară, cel de-al doilea este empiric, dobândit și care acționează opus
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ideilor transmise în concretul-empiric-palpabil: ,,Procedarea exagerată empiristă este antipsihologică, fiindcă ține spiritul într-o inerție perpetuă, în planul amănuntelor fără sistem, nesocotind spontaneitatea creatoare, exact ca în cazul învățământului memorial-abstract.” Pedagogul ieșean propunea o analogie între treptele formale herbartiene în devenirea educogenă a copilului și cerințele principiului adaptării actului didactic la specificul etapelor de vârstă. În acest sens, Comicescu preciza cu veridicitate că ,,dacă, într-adevăr, copilul nu este un adult în miniatură, el este totuși un adult în devenire, cu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
în devenirea educogenă a copilului și cerințele principiului adaptării actului didactic la specificul etapelor de vârstă. În acest sens, Comicescu preciza cu veridicitate că ,,dacă, într-adevăr, copilul nu este un adult în miniatură, el este totuși un adult în devenire, cu care are multe caractere comune. Afirmarea exagerată a deosebirilor dintre unul și altul are un reflex păgubitor pentru învățământ, unde orice principiu didactic este înțeles adesea în mod absolut.” Se impune astfel adaptarea continuă a curriculei școlare la cerințele
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Educația rămâne un proces anevoios, lent dar continuu, întinzându-se pe tot parcursul vieții. În acest punct autorul prefigurează conceptul pedagogic de mai târziu ,,educația permanentă” sau ,,educația pentru viață”. În fond, opțiunea pedagogică a lui Bârsănescu se cantonează pe devenirea personalității prin cultură și educație. Abordând didactica, pedagogul o consideră ca fiind doar o componentă a pedagogiei: ,,putem defini didactica în mod precis ca știință sau disciplină care studiază învățământul educativ”, ea nefiind altceva decât ,,numai un capitol al pedagogiei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
profundă, în locația sa ambientală, în proximitatea mediului său sociocultural. Cei trei factori care concură la formarea personalității umane - ereditatea, mediul natural și social, educația prin cultură, nu sunt considerați imuabili, fiecare dintre ei influențând într-o măsură sau alta devenirea paideutică a copilului sau tânărului. Pedagogul bucureștean a militat în câteva lucrări de maturitate pentru teza ,,localismului educativ”, sintagmă ce-și avea sorgintea în principiul școlii active, pe care autorul l-a îmbrățișat întrutotul. Asemenea principiu nu se poate aplica
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și dialectica existențialistă a lui Kirkegaard. Ambii tratează un gen negativist de filosofare, deoarece ambii determină existența umană dinspre fenomene negative: frica, disperarea, lipsa. În mod similar, Kirkegaard determină ca și Sartre subiectivitatea fundamental ca negativitate, deoarece subiectul există în devenire. Subiectul, omul, este ca mod de a fi libertate, existând într-o continuă formă de indeterminare. Chiar dacă s-a inspirat inițial din Heidegger, pe parcursul scrierilor sale Sartre se diferențiază fundamental de acesta. Francezul determină transcendența ca o depășire activă a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
asupra mersului său dintotdeauna se naște istoria universală și, în mod firesc, atunci când sociologia își rememorează pașii parcurși odată cu trecerea timpului, se naște istoria sociologiei. Istoria sociologiei este o sintagmă care numește o realitate desfășurată, aceea a apariției și a devenirii sociologiei și, în același timp, desemnează posibilele interpretări pe care gânditorii le-au oferit acestei deveniri, rezultatele scrise ale perspectivei din care fiecare creator a înțeles acest proces deosebit de amplu. În funcție de modul în care punem accentul, pe primul sau pe
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
pașii parcurși odată cu trecerea timpului, se naște istoria sociologiei. Istoria sociologiei este o sintagmă care numește o realitate desfășurată, aceea a apariției și a devenirii sociologiei și, în același timp, desemnează posibilele interpretări pe care gânditorii le-au oferit acestei deveniri, rezultatele scrise ale perspectivei din care fiecare creator a înțeles acest proces deosebit de amplu. În funcție de modul în care punem accentul, pe primul sau pe al doilea termen al sintagmei, ne putem afla fie în câmpul de analiză propriu istoriei, fie
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ne apare ca o scriere de mare complexitate, cu o informație extrem de bogată rânduită după anumite criterii și exigențe metodologice pe care autorul le crede pertinente în a descrie corect drumul parcurs de sociologie. Istoria sociologiei desemnează înțelegerea retrospectivă a devenirii sociologiei, a tot ceea ce o definește ca știință, fiind, odată finalizată, conștiința de sine a sociologiei. A alege între aceste multiple posibilități nu este un demers facil. Dimpotrivă! Important este ca rezultatul să se instituie cel puțin ca moment, cale
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
T. Herseni nu ne poate înfățișa sociologia întreagă el exprimă tot numai punctul de vedere al unei școli sau direcții sociologice. În sociologie nu putem pătrunde decât prin mijlocirea istoriei". Ea este considerată, mai mult decât o simplă refacere a devenirii interioare a sociologiei, o cale de a ne explica însăși devenirea omului și a mediului său existențial. În această perspectivă istoria sociologiei are viitor, chemarea spre aprofundarea ei fiind adresată tuturor sociologilor. Numai astfel poate fi descoperită și adusă la
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
numai punctul de vedere al unei școli sau direcții sociologice. În sociologie nu putem pătrunde decât prin mijlocirea istoriei". Ea este considerată, mai mult decât o simplă refacere a devenirii interioare a sociologiei, o cale de a ne explica însăși devenirea omului și a mediului său existențial. În această perspectivă istoria sociologiei are viitor, chemarea spre aprofundarea ei fiind adresată tuturor sociologilor. Numai astfel poate fi descoperită și adusă la lumină viața cugetării sociologice din totdeauna, fără de care cercetarea actuală se
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
contribuie la a înțelege: * cum se produc fenomenele sociale; * de ce se produc fenomenele sociale; * logica internă a sociologiei ca știință; * precaritatea adevărurilor odată relevate în sociologie; * necesitatea analizei temeinice a proceselor sociale; * rolul pe care comunitățile l-au avut în devenirea propriului lor mediu de viață; * starea actuală a sociologiei, ce este și ce nu este sociologie în ceea ce se pretinde a fi sociologia actuală; * dialectica trecutului și prezentului în gândirea socială, proba participării trecutului la structurarea prezentului, a configurației sociologiei
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
ajunge să rezolve mult mai bine, științific fundamentat, problemele cu care se confruntă dacă studiază istoria sociologiei și sociologia în general, decât cel străin de adevărurile acestora. 5. Presociologia și sociologia propriu-zisă La modul propriu, istoria sociologiei este "biografia" propriei deveniri, o dimensiunea niciodată complet reconstituită a unei realități care, dacă nu ne mai aparține temporal, constituie totuși o însemnată componentă valorică a prezentului. În această accepțiune, presociologia poate face parte din istoria sociologiei sau este un apendice forțat? Istoricii vorbesc
Deschideri spre o istorie a sociologiei by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]