7,173 matches
-
fost lui la Chișinău. Târziu, când, bătrân, își va scrie memoriile, va arăta generațiilor tinere ce servicii deosebite a făcut el Țării, arătând pe viu cum se putea face unirea cu partea cealaltă de Moldovă. Sigur, nu vom cere ca diplomații români să fie castrați, dar că e bine să holbeze ochii la cu cine vor să-și mototolească așternuturile. Peste râsul mânzește și gustul amar, se profilează perspectiva sumbră a relațiilor noastre cu vecina de peste Prut, în condițiile în care
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
Rusia relațiile s-au tot răcit, îndeosebi după intrarea României în NATO și UE, ceea ce a fost interpretat la Moscova ca un atentat la spațiul ei de influență, văzându-se încorsetată de NATO de la Marea Baltică la Marea Neagră. Rusia, care moștenește diplomația bizantină, trecută prin lunga perioadă țaristă și prin Imperiul roșu, știe să-și apere interesele, o privește, dar când vede că la granița de pe Nistru se agită spiritele - de fapt este un bâzâit de țânțar, posibil purtător de boli, cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
românesc și cedarea unor părți însemnate de teritoriu către Ucraina, dar această hăcuire s-a făcut cu aprobarea celor foarte mari, „aliații” de astăzi ai României, care nu pot fi decât iritați de poziția României, care „le strică” imaginea față de diplomația rusă. Greșeala noastră constă în aceea că, prevalându-ne de „alianțele” noastre, unde nu suntem decât un pion de sacrificiu, credem că suntem apărați, că putem spune și ce nu este trecut în „protocol”. Rusia ne poate amenința, nu ne
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
va lua de urechi în mod direct, dar va discuta cu UE și cu NATO, le va atrage atenția că România iese din front și că nici vorbă nu poate fi să joace vreun rol în Marea Neagră. Ce nu știu diplomația românească și nici consilierii președintelui Băsescu este că rușii nu sunt învățați să piardă, nu știu să piardă și țin minte, nu uită niciun afront, nicio jignire, așa că este de dorit să înveți, dacă nu știi, să tratezi cu rușii
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
că rușii nu sunt învățați să piardă, nu știu să piardă și țin minte, nu uită niciun afront, nicio jignire, așa că este de dorit să înveți, dacă nu știi, să tratezi cu rușii, să nu te pui în răspăr cu diplomația ei, cu serviciile ei de securitate. Am spus că ne trebuie o clasă de diplomați specializați în problemele rusești și pe relațiile româno-ruse, care să negocieze relații corecte cu o mare putere, nu strânse, nu prietenești, nu frățești, ci normale
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
reacția iritată a Ucrainei. Este știut ce interese mari are Rusia la Gurile Dunării și în Balcani, interese periclitate de existența unei Românii care nu mai este dispusă să tacă mâlc, cu capul în jos. Oricât de perfecționată a fost diplomația sovietică, nu a găsit o formulă juridică inatacabilă, în legătură cu teritoriile smulse României prin ultimatumul din 26-28 iunie 1940. Formula „granița dintre România și URSS se stabilește 361 în baza acordului din iunie 1940”, introdusă în textul Tratatului de pace din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din interior P.D.-L.-ul, nici pe Toader, nici pe cel cu broscoiu, nici pe cine vreți voi, dar pe Ileana lui Cocoș, da. De ce? Pentru că ea se vede deja Elena de România, cu majordomi titrați la ușă, doctori în diplomație și în temenele, numai că până acolo, departe, trebuie să treacă pe la Primăria Capitalei, unde o așteaptă Oprescu. Mai mult dintr-o mâțâială, decât din necesitate, Ileana și-a așezat frumos, la ușă, pantofii din piele de crocodil, fără să
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
plate - de către podcaster-i, cu micile iPod-uri albe de la Apple, și nu de sus În jos, de către maoiști, cu micile lor Cărticele Roșii. PAISPREZECE Teoria Dell de prevenire a conflictelor „De modă veche“ contra „În timp real“ Liberul schimb este diplomația lui Dumnezeu. Nu există alt fel mai sigur de a uni oamenii sub stindardul păcii. (Richard Cobden, politician britanic, 1857) Înainte de a vă Împărtăși subiectul acestui capitol, trebuie să vă povestesc câte ceva despre computerul pe care am scris această carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
chipul îngerului de lumină), dând tonul prin mass-media, pe care au ajuns s-o controleze, realizând așazisa opinie publică (opinia lor este atribuită publicului), infiltrându-se în armată și poliție, în politică și mai ales în serviciile secrete și în diplomația tuturor statelor, în toate societățile și asociațiile „umanitare”, prezidate de formă de servanții lor goimi, organizați în francmasonerii, dețin astăzi, în toate statele lumii, în calitate de consilieri, pârghiile cu care mișcă masele de goimi, după bunul lor plac. Este știut astăzi
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
au avut și ei un venerabil politician istoric în persoana lui Slobodan Iovanovici. Și Ungaria a avut o serie de politicieni-istorici: Mihály Horváth, Gyula Szegfü și Bálint Hóman. După 1989, atît de mulți istorici au intrat în politică și în diplomație încît o parte dintre unguri au început să vorbească despre o "dictatură a profesorilor de istorie..." Polonia îl are pe Oscar Halecki. În Austria, Redlich și H. Friedjung au apărat "misiunea austriacă." În Bulgaria, rolul preoților Peitsi și Sofronie nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
româno-ruse. Gîndiți-vă la asigurările date de Gorbaciov și declarația sa ulterioară (făcută neoficial), conform căreia: Situația militară ne obligă să facem României promisiuni pe care nu avem oricum intenția să ni le respectăm". El a dat astfel o nouă dimensiune diplomației rusești: încălcarea in anticipando a unui acord. Gîndiți-vă la vulgaritățile exprimate de Alexandru II în legătură cu aliații; la amenințările adresate lui Mihail Kogălniceanu că, dacă românii nu cedează în problema Basarabiei, rușii vor dezarma armata română. Iată răspunsul lui Kogălniceanu: "Puteți
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ruși și nici măcar elementele rusești în debandadă influențate de anarhiști. De data aceasta, Iorga s-a decis să ia măsuri serioase. Întrucît nu se aștepta la nimic din partea politicienilor și chiar a armatei române, a pornit să-i viziteze pe diplomații străini. Ambasadorul Italiei, baronul C. Fasciotti, i-a servit două-trei răspunsuri machiavelice: Rakovski este felul de persoană pe care ori trebuie să o împuști, ori să o atragi de partea ta. Guvernul român nu putea realiza nici una dintre aceste acțiuni
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
înainte. La începutul verii lui 1920, atunci cînd, după ce trupele Rusiei Sovietice intraseră în Polonia, rușii își prezentau condițiile stabilirii păcii, Iorga comenta: "Metafizica bolșevică a lui Lenin, retorica lui Troțki, planurile de educație a poporului ale lui Lunacearski, "noua" diplomație a lui Cicerin și Krasin nu sînt decît căi și mijloace de înșelătorie. Baza politicii Sovietelor nu este alta decît atotputernicul instinct de cucerire, forță și dominație". În 1929, sovieticii au impus unei Chine slăbite restabilirea condițiilor existente în timpul țarului
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Sistemul de la Versailles. Era totuși însuflețit de o puternică solidaritate latină față de Italia. Continuînd să urmeze neabătut linia ostilității față de Hitler și de Germania (faptul că Iorga putea stabili chiar și relații civilizate cu germanii aflați în vizită, inclusiv cu diplomații, constituia o raritate), el se afla totuși în relații bune cu însărcinatul cu afaceri german, Pochhammer, ceea ce constituia mai curînd o excepție decît o regulă. În alte cazuri, el era nu numai neprietenos, dar chiar nepoliticos cu diplomații germani veniți
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
inclusiv cu diplomații, constituia o raritate), el se afla totuși în relații bune cu însărcinatul cu afaceri german, Pochhammer, ceea ce constituia mai curînd o excepție decît o regulă. În alte cazuri, el era nu numai neprietenos, dar chiar nepoliticos cu diplomații germani veniți în România, ba chiar și cu oamenii de știință, dacă aceștia erau partizani ai nazismului 120. Evoluția poziției lui Iorga față de fascismul italian a fost complexă. Am văzut că în anii '20 era ostil față de fascism. Temperamentul lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
comun, în care Italia și Franța se vor uni din dragoste. Lua încă o dată dorințele lui drept realitate. Dar mai era și altceva. Începînd cu 1927, Mussolini a început să sprijine revizionismul maghiar. Influențat de ego-ul său, Iorga credea că diplomația sa personală ca latin în sprijinul lui Mussolini ar putea contracara influența maghiară la Roma. Ceea ce însemna că putea "sluji interesele României". Iorga considera acest lucru drept "misiunea" sa și (ca și mulți alți europeni contemporani cu el) spera că
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pangermanismului, înțelegerea dintre popoarele maghiar și român devine obligatorie. Iată de ce vizita lui Béla Bartok este atît de importantă pentru noi!"193 Iorga a încercat tot timpul (fără succes) să contracareze politica prorevizionistă a lui Mussolini printr-un fel de "diplomație personală"194. Dar ascensiunea lui Hitler a fost cea care a încurajat exprimarea fățișă a opiniei referitoare la spranțele revizioniste. De la Hitler așteptau acești unguri distrugerea Sistemului de la Versailles; de la Hitler așteptau mult prea mulți unguri anihilarea statu-quo-ului european. Pentru
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Române sînt necorespunzătoare. Cu toate acestea, mobilizarea s-a desfășurat cu surle și trîmbițe și cu lozinci ca " Nici o brazdă!", care avea curînd să devină un bumerang. În perioada aceasta, fără prea multă tevatură, naziștii au ocupat portul lituanian Memel. Diplomația română făcea ore suplimentare, încheind un raport economic cu Germania ("Tratatul Wohltat"). La 24 martie 1939, doamna Liliana nota faptul că mobilizarea și Tratatul Wohltat coincideau în timp. Ca și faptul că Iorga nu era mulțumit de termenii acestui tratat
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
roșie absolută era socotit ori fascist, ori revizionist, ori diversionist. De ce? Eram în perioada când Apusul făcea desfascizarea Germaniei și-a Franței... și-atunci, ei ziceau: Și noi facem desfascizarea... Și în numele acestei desfascizări cădea tot: militarii vechi, polițiștii vechi, diplomații vechi, profesorii universitari de orientare naționalistă, elevi, tineret, studenți, muncitori, orice... Această mașină a măcinat orice, a măcinat tot felul de oameni, chiar și comuniști și securiști... Mai țineți minte ce condamnări s-au primit? Cum să nu? Vișovan a
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
control al ieșirii din castel a ultimilor invitați și preveniră pe rege. Se adeveri că baronul de Ring și baronul Guillaume se duceau cam târziu acasă, iar principele de Wied în camera lui. Domnișoarele Ghica și Grădișteanu părăsiră curtea și diplomații plecară în concediu. Ministrul francez reveni la București pentru puțin timp, iar al Belgiei, care reprezenta un stat în care sora regelui Carol, contesa de Flandres, avea o mare influență, se căsători cu gentila Eufrosina. Lucie Ghica nu se mai
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
cărui fiică, memorialista Sabina Cantacuzino, scria despre el: „Era un colos, cu părul și barba albe, un selfmademan, căci, fiu natural al prințului Czartoryski, moștenise de la tatăl său teama de ruși, dar avusese multă greutate să-și facă drumul în diplomație. Ba mai luase și de soție pe o femeie foarte frumoasă și plăcută, dar cu o purtare compromisă și dintr-o situațiune echivocă. Numai via lui inteligență și munca intensă l-au impus la Foreign Office.” (Sabina Cantacuzino, Din viața
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
fi numit ministru în guvernul Brătianu în 1882. Ion Bălăceanu (1828-1914), om politic, diplomat și fost ministru, era în acel moment ministru plenipotențiar al României la Viena (funcție deținută din 1878 până în 1882). Pentru activitatea sa diplomatică, vezi Dumitru Vitcu, Diplomații Unirii, Editura Academiei, București, 1979, pp. 187-210; Constantin Bălăceanu-Stolnici, Cele trei săgeți. Destine la confluența cu istoria: saga Bălăcenilor, Editura Eminescu, București, 1990 (capitolul Un diplomat iscusit și un neobosit călător, pp. 369-336); de asemenea, Ion Bălăceanu, Amintiri politice și
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
nota 21). Era fiul lui Arnold Iacobson, de origine danez, ofițer în armata rusă, trecut în 1834 în cea a Țării Românești. Născut la Brăila, unde a făcut și studiile liceale, Alexandru Iacobson a intrat în armata rusă, apoi în diplomația țarului. Era căsătorit, din 1863, cu Eliza Pencovici din București. (Alexandru V. Perietzianu-Buzău, „Un danez și un francez în armata munteană și urmații lor”, în Arhiva Genealogică, serie nouă, an II (VII), 1995, vol. 3-4, pp. 78-79.) Nicolae Dabija (1837-1884
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
filosofie la Yale College, unde a și obținut un doctorat în 1861, apoi a studiat dreptul la Columbia Law School, pe care a absolvit-o în 1863. După o scurtă carieră de avocat în New York, a solicitat un post în diplomație. Drept urmare, a fost numit în 1867 consul la Moscova. Până la venirea sa în România, a mai deținut câteva posturi diplomatice: consul la Revel, secretar de legație la St. Petersburg, consul general la Constantinopol, la Birmingham și la Roma (ultimul deținut
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
și al soției acestuia, Carolina Bonaparte (sora lui Napoleon I). Marchizul de Pepoli era căsătorit cu prințesa Frieda de Hohenzollern-Sigmaringen (1820-1906), sora tatălui lui Carol I al României. Heinrich Haymerle (1828-1881), diplomat și ministru austriac. A intrat în 1850 în diplomație, apoi a îndeplinit diferite misiuni: însărcinat cu afaceri la Copenhaga (din 1868), ministru plenipotențiar la Atena (din 1869) și la Haga (din 1872), ambasador la Roma (din 1877), participant din partea Austriei la Congresul de pace de la Berlin (1878). În octombrie
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]