6,786 matches
-
-ului. Ca de obicei, spectacolul din afara teatrului depășea orice se prezenta pe ecran și Jim fusese dornic să se Întoarcă pe străzile orașului, departe de jurnalele de actualități și de nesfîrșitele lor imagini de război. După cină, stînd culcat În dormitorul lui de la etajul zece al hotelului Palace, Jim Încercă să rămînă treaz. Ascultă zgomotul unui hidroavion japonez care aterizase pe rîu la baza aeriană navală Nantao. Se gîndi la avionul de luptă doborît de pe aerodromul Hungjao și la pilotul japonez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Atacul asupra vasului Petrel Un cîmp de flori de hîrtie plutea pe fluxul de dimineață. Se adunaseră În jurul stîlpilor mînjiți de ulei ai debarcaderului, Îmbrăcîndu-i În horbote de culori vii. Cu cîteva minute Înainte de ivirea zorilor, Jim ședea la fereastra dormitorului său din hotelul Palace. Purta uniforma de școală și era dornic să Înceapă ora de repetiție Înainte de micul dejun. Totuși, ca de obicei, Îi era greu să-și ia ochii de la cheiul Shanghai-ului. Se simțea deja mirosul capetelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Încît Jim Îi putu vedea pe piloți În cabinele lor. Mulțimi de chinezi se Împrăștiară peste liniile de tramvai, unii Îndreptîndu-se spre chei, alții adăpostindu-se pe treptele hotelurilor. — Jamie! Ce faci aolo? Încă În pijama, tatăl lui năvăli În dormitor, În picioarele goale. Privi buimac mobila, de parcă nu putea recunoaște camera din propriul său apartament. — Jamie, pleacă de lîngă fereastră! Îmbracă-te și fă ce-ți spune mama. Plecăm În trei minute. Păru să nu observe că Jim purta uniforma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că viața la Shanghai va reveni la normal. CÎnd tînărul soldat Îi arătă ziarul, studie cu atenție fotografia bombardierelor de luptă care decolau de pe portavioanele japoneze, scene pe care i se părea că și le amintește din propriile vise din dormitorul lui de la hotelul Palace, din ajunul războiului. Întins pe pat alături de el, soldatul Îi arăta avionul de asalt, dornic să-l impresioneze pe Jim cu această uluitoare faptă de arme. — ... Ah... ah... — Nakajima, spuse Jim. Nakajima Hayabusa. — Nakajima...? Soldatul oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui plimbări cu bicicleta prin oraș. Amherst Avenue era pustie. Mulțimea de cerșetori și refugiați dispăruse. Chiar și bătrînul cu cutia de Craven A dispăruse. Jim străbătu În fugă aleea, nerăbdător să o vadă pe mama șezînd pe canapeaua din dormitorul ei și vorbind despre Crăciun. Își imagina deja că n-aveau să mai discute niciodată despre război. Un sul lung de hîrtie, acoperit cu semne japoneze fusese prins pe ușa din față, pînza albă avînd peceți și numere de Înregistrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nu se auzeau servitoarele certîndu-se din pricina butoiului de În partea destinată servitorilor sau clip-clip-ul grădinarului tunzînd iarba În jurul straturilor de flori. Cineva Închisese motorul piscinei, deși tatăl lui hotărîse ca filtrul să funcționeze toată iarna. Uitîndu-se În sus spre ferestrele dormitoarelor, văzu că obloanele aparatelor de aer condiționat fuseseră Închise. Jim ascultă soneria răsunînd prin casa goală. Prea obosit ca să mai Întindă mîna spre buton, se așeză pe treptele lustruite și suflă pe genunchii săi răniți. Era greu să-și Închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bucătăria familiară Îmbrăcată În faianță albă. — Vera! Am ajuns acasă! Băiete! Jim se lăsă pe podea. Niciodată nu văzuse casa atît de Întunecată. Păși prin balta de apă din jurul frigiderului și intră În holul pustiu. Pe cînd urcă scările spre dormitorul mamei sale, simți că aerul era Închis, cu un miros de sudoare străin. Hainele mamei sale erau răspîndite pe patul nefăcut, iar pe jos zăceau valize deschise. Cineva măturase periile de păr și sticluțele ei de parfum de pe măsuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Mirosuri aproape uitate, un iz slab de covor Îi aminteau de perioada de dinainte de război. Timp de trei zile, așteptă ca mama și tatăl lui să se Întoarcă. În fiecare dimineață se cățăra pe acoperișul În pantă de deasupra ferestrei dormitorului și cerceta străzile rezidențiale din suburbiile vestice ale Shanghai-ului. Urmărea coloanele de tancuri japoneze intrînd În oraș dinspre sate și Încerca să-și repare haina, așteptînd cu nerăbdare Întîlnirea cu părinții lui, cînd aveau aceștia să se Întoarce cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim obișnuia să se joace acolo după-amiezile, tîrÎndu-se printre stîncile artificiale și pretinzînd că este unul dintre marinarii japonezi care atacaseră nava Wake. Dar jocurile În grădină Își pierduseră magia și Jim Își petrecea majoritatea timpului pe canapeaua din dormitorul mamei sale. Prezența ei plutea În aer precum parfumul ei, ținînd la respect figura deformată din oglinda spartă. Jim Își amintea de lungile ore petrecute Împreună, cînd mama Îl ajuta cu lecțiile de latină, și Îi povestea despre copilăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
biscuiți de cocktail și carne presată, delicatese pe care Jim le adora. MÎnca la masa din sufragerie, așezat la locul lui obișnuit. Seara, cînd Înțelegea că părinții lui nu vor veni acasă În ziua respectivă, se ducea la culcare În dormitorul lui de la ultimul etaj al casei, cu unul dintre aeromodelele sale alături pe pat, lucru pe care Vera i-l interzisese Întotdeauna. În somn, visa despre război, despre toate vasele de luptă ale Marinei Japoneze ce navigau pe rîul Yangtze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ca să-și curețe mîinile și fața, sperînd ca doamna Maxted să se fi Întors de la Singapore. Ușa apartamentului era deschisă. Jim intră În hol și recunoscu haina de piele a domnului Maxted, aruncată pe jos. Aceeași furtună care răvășise și dormitorul mamei sale de pe Amherst Avenue, măturase fiecare cameră din apartamentul familiei Maxted. Sertare pline de Îmbrăcăminte fuseseră aruncate pe paturi, ușile șifonierelor răvășite atîrnau deasupra, grămezilor de pantofi, iar valize erau trîntite peste tot, de parcă o duzină de familii Maxted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim trase salteaua Înapoi pe pat și se Întinse pe ea. Urmări cum aeromodelul se Învîrtea În vîntul rece care adia prin Încăperile pustii ale apartamentului. El și Patrick petrecuseră ore În șir inventînd bătălii aeriene imaginare pe cerul acestui dormitor de pe Avenue Joffre. Jim urmări avioanele Spitfire și Hurricane Învîrtindu-i-se deasupra capului. Mișcarea lor Îl liniștea, potolindu-i durerea din maxilar și Îi veni să rămînă acolo, dormind liniștit În camera prietenului său plecat pînă la terminarea războiului. Dar Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
uscate. Exista totuși o singură cutie de lapte condensat, de o dulceață și savoare pe care Jim nu și le mai amintea. Bău laptele șezînd la masa de lucru din biroul stomatologului, În timp ce dinții Îi zîmbeau, apoi adormi Într-un dormitor de la etaj, În așternuturi de mătase, pline de parfumul trupului femeii cu chipul unei stele de cinema. 9 Sfîrșitul bunătății Căutînd Întruna de mîncare, a doua zi de dimineață Jim părăsi casa stomatologului. Găsi o nouă locuință temporară Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fostului Shanghai. Uneori, după ce găsea o cutie intactă de bomboane de ciocolată În sertarul vreunei măsuțe de toaletă, Jim se Înviora și Își amintea de părinții săi dansînd pe muzica de la radio, Înainte de masa de prînz de duminică, și de dormitorul său de pe Amherst Avenue, acum ocupat de ofițeri japonezi. Juca biliard În saloanele Întunecoase sau se așeza la masa de cărți aranjînd formații de bridge, jucîndu-le pe toate cît putea de corect. Dormea În paturi cu mirosuri ciudate, citind revistele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
sertarele cu jucării din camerele de copii Îl făceau să se simtă și mai golit. Răsfoia albumele cu fotografii, pline cu imaginile unei lumi dispărute, cu baluri mascate și Întreceri sportive. Sperînd Încă să-și vadă părinții, stătea la ferestrele dormitoarelor, În timp ce apa se scurgea din piscinele suburbiilor vestice, acoperind pereții albi cu valuri de murdărie. Deși era prea obosit să se gîndească la viitor, Jim știa că micile provizii de alimente aveau să se termine În curînd și că japonezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dădea seama că era bolnav și adesea trebuia să zacă toată ziua. Pe Columbia Road rețelele de aprovizionare fuseseră Întrerupte, iar apa care picura din rezervoarele de pe acoperișuri avea un gust metalic neplăcut. Odată, pe cînd zăcea bolnav Într-un dormitor aflat la mansardă pe Great Western Road, un grup de civili japonezi colindară o oră prin camerele de la parter, dar Jim se simțea prea rău ca să-i poată striga. Într-o după-amiază, Jim se cățără pe zidul din jurul unei case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pe o scară pe puntea următoare, trecură prin timonerie și intrară printr-o mică deschizătură Într-o cabină de metal sub pod. Leșinat de foame, Jim se sprijini de rama ușii. Un miros familiar plutea În aer, amintindu-i de dormitorul mamei lui din Amherst Avenue, parfumul pudrei de față, al apei de colonie și al țigărilor Craven A, iar pentru o clipă fu Încredințat că ea va apărea din odăița Întunecoasă precum zîna Crăciunului și Îi va spune că războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
departe de el. Ferindu-și ochii de soare, soldatul scrută băncile de lemn, pe care ședeau cîțiva deținuți În soarele după-amiezei. La trei rînduri În spatele lui Jim, era soțul cărunt al unei misionare muribunde, care zăcea pe salteaua ei, În dormitorul de ciment de sub cinematograf. De cînd venise nu se mișcase din fosta magazie, dar domnul Partridge o Îngrijea cu răbdare, aducîndu-i apă de la robinetul din latrină și hrănind-o cu fiertura subțire de orez, pe care două femei eurasiatice o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bătrîne zăceau În bălțile de urină de la picioarele soților lor. Frații englezi se cuibăreau lîngă Basie, În timp ce doamna Hug se sprijinea de genunchii tatălui ei. Jim se gîndi la mama sa și la clipele fericite pe care le petrecuse În dormitorul ei, jucînd bridge. CÎnd simți că-i dau lacrimile, și le Înghiți În gîtul uscat. Ar putea oare doctorul Ransome să-l Învețe cum să plîngă? Se uită la capătul strălucitor al țigării sergentului și la cenușa caldă a sobei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cînd soldatul Kimura l-a atacat cu sabia cu două mînere, vîrtejul de lovituri care Îi izbise coiful Înainte să poată răspunde. Capul Îi zbîrnîise zile Întregi. DÎndu-i ordine, Basie fusese nevoit să strige pînă Îi trezise pe bărbații din dormitorul Blocului E, iar doctorul Ransome Îl chemase la spitalul lagărului și Îi examinase urechile. Amintindu-și de acele arme puternice și de iuțeala ochilor soldatului Kimura, Jim stătea culcat În iarba mare de lîngă cursă. De data asta, era bucuros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cîțiva metri de gardul Înconjurător, distanță ce i se păruse uriașă lui Jim cînd se strecurase prima dată prin sîrma ghimpată. Privise Înapoi spre lumea sigură a lagărului, spre barăci și spre turnul de apă, spre casa paznicilor și spre dormitoare, aproape speriat că fusese alungat din ele pentru totdeauna. Doctorul Ransome Îl numea adesea pe Jim „un spirit liber“ cînd acesta se Învîrtea prin lagăr, cu vreo nouă idee În minte. Dar aici, În iarba Înaltă dintre clădirile În ruină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Oare piloții avioanelor Mustang știau că Basie și marinarii americani din marina comercială erau deținuți În lagărul de la Lunghua? Ori de cîte ori atacau aerodromul Lunghua, piloții de pe avioanele de luptă se ascundeau pînă În ultimul moment În spatele blocurilor de dormitoare, Înalte de trei etaje, deși acest lucru atrăgea focul japonez În direcția lagărului și fuseseră omorîți mai mulți prizonieri. Dar Jim era bucuros că avioanele Mustang erau atît de aproape. Ochii lui se bucurau de fiecare nit din fuselajul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
pentru raidul aerian, după cum aveau să simtă prizonierii pe pielea lor, chiar În acea seară, cînd mii de țînțari anofeli aveau să se ridice din bălțile cu apă stătută din jurul lagărului, la vremea mesei. Pe treptele Blocului E, unul dintre dormitoarele pentru bărbați, sergentul Nagata urla În fața șefului Blocului, domnul Ralston, organistul de la cinematograful Metropole din Shanghai. În spatele sergentului stăteau trei paznici, cu baionete la armă, de parcă s-ar fi așteptat ca un pluton de marinari americani să dea buzna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aur -, dar avea o oarecare valoare. Jim nu se sfia să fure de la morți. Singurii pacienți Îndeajuns de nesăbuiți ca să vină la spital erau cei fără rude sau prieteni care să fie dispuși să-i Îngrijească În barăci sau În dormitoare. În afară de faptul că nu avea medicamente - neînsemnata cantitate alocată de japonezi fusese folosită În primul an - spitalul rareori vindeca pe cineva. Japonezii, presupunînd În mod corect că aceia care intrau În spital aveau să moară curînd, le Înjumătățeau imediat rația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Remarcase că doctorul puea fi deosebit de viclean cînd voia. — Ei, Jim, sînt sigur că ți-ai făcut lecția de latină... Doctorul Ransome deschise manualul. Deși atenția Îi era distrasă de prizonierii care se adunau În afara barăcilor și a blocurilor de dormitoare, se uită la text. Sute de bărbați și soțiile lor, mulți Împreună cu copiii, traversau terenul de adunare. El Începu să-i pună Întrebări lui Jim, care continua să-și lustruiască pantofii pe sub masă. — „Ei erau iubiți“...? — Amabantur. — „Eu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]