12,690 matches
-
fost un dezastru, iar la Florența s-a râs în sală. Succesul următoarei opere a lui Verdi, Un ballo în maschera, a eclipsat Simon Boccanegra care a dispărut de pe afișele teatrelor de operă. Giulio Ricordi, fiu și partener al celebrului editor milanez Tito Ricordi, a fost inspirat atunci când l-a convins pe Verdi să revizuiască partitura și i-a sugerat să recurgă la serviciile lui Arigo Boito pentru refacerea libretului. Boito a comparat opera cu o masă având picioare rahitice, și
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
el lucra din greu la ferma să de la Șanț‘Agață din Italia, fiind implicat în numeroase proiecte de construcții, de mașinării hidraulice, plantari de pomi, creșterea căilor de rasă și vânătoare. În vara anului 1865 Verdi a trimis o scrisoare editorului său francez, Escudier, în care menționa că a fost surprins de ofertă venită de la Paris Opéra din cauza dezghețului timpuriu din relațiile cu acest teatru. Compozitorul își mai exprimă intenția de a mai scrie o nouă opera, dacă ar fi găsit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
mesele servite la restaurant. Tânărul îl mai informa pe Maestru că, după părerea lui, operă Aida ar mai putea fi eventual reprezentată la încă două-trei teatre, după care peste ea se va așterne praful uitării. Verdi, oarecum amuzat, a dispus editorului și prietenului sau Giulio Ricordi să-i plătească tânărului suma cerută - minus mesele de la resaturant deoarece - îi scria Verdi lui Ricordi, acesta ar fi putut să ia masa de seara acasă. În aceeași notă umoristica compozitorul a cerut ca suma
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
suma să-i fie înmânata tânărului contra unei chitanțe și a unui angajament semnat de acestă că nu va mai asista niciodată la vreun spectacol cu o operă de Verdi...Bertani, fericit, a furnizat documentele solicitate. Atunci Verdi a cerut editorului sau să publice scrisoarea lui Bertani (“așa cum îți va plăcea”) într-unul din ziarele italiene. Apariția scrisorii în ziare l-a transformat pe Bertani în persona non grata oriunde se află. Signor Bertani l-a implorat pe Verdi să-i
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acestuia cu ocazia montării operei Don Carlos la Grand Opéra și nu l-a iertat. Astfel s-a ajuns ca premieră pariziana a operei Aida să aibă loc la 22 Aprilie 1876, la Théătre Italien, care se află sub conducerea editorului francez a lui Verdi, Léon Escudier. În următorii trei ani au existat 68 de reprezentații cu Aida la acest teatru. Printre interpreți s-a numărat celebrul Edouard de Reszke. Abia în 22 Martie 1880 Aida a văzut luminile rampei la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
priveste ideile despre muzica. (“Boito a considerat că este misiunea lui să deschidă larg accesul în viață muzicală italiană tuturor influentelor venite de dincolo de munți pe care Verdi le consideră că fac rău muzicii italiene” - Budder, 298). Giulio Ricordi, un editor și totodată critic muzical, este responsabil pentru aducerea lui Verdi și a lui Boito alături, prin mijloace diplomatice admirabile, în ciuda tuturor acestor diferențe care îi separau. “Planul ciocolată” așa îi plăcea lui Verdi să numească proiectul operei Otello încolțise încă
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
al rolului Otello. Dar toți cei care își aminteau că îl ascultaseră pe Francesco Tamango - primul interpret al rolului titular din opera Otello, l-au găsit pe Trantoul total nepotrivit pentru rol. Dar există o scrisoare a lui Verdi către editorul sau în care compozitorul menționa că prin manieră moale de interpretare a lui Tamango, acesta a lăsat 440 mult de dorit la premiera (Verdi exprimase rezerve asupra calităților interpretative ale lui Tamango, o voce moale, insuficient de puternică, în special
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în dreapta fiind plasat delegatul P.C.U.S. Peste ani, lideri români și chinezi vor aminti de această convorbire ca fiind una foarte importantă, ea prilejuind constatarea unei simpatii și aprecieri reciproce între cei doi conducători. Nota privind convorbirea, notă pusă la dispoziția editorilor de Arhivele C.C. al P.C.C., nu este completă, din ea fiind omisă expunerea primului-secretar al C.C. al P.M.R. referitoare la ,,greutățile cu care s-au confruntat comuniștii" reprezentați de Gheorghe Gheorghiu-Dej. Este greu și riscant de a reconstitui greutățile despre
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
detaliate și exacte, precizând "îmi este clar că Vietnamul de Nord a abordat efortul României foarte serios, așa cum au procedat și SUA". Ulterior, în anul 1979, cu prilejul participării la o acțiune în Iugoslavia, A. Harriman într-o discuție cu editorul Revistei Române de Studii Internaționale (RRSI), aprecia că "și datorita vouă (românilor), la cimitirul Arlington din Washington au rămas hectare nefolosite, unde ar fi putut fi înmormântați soldați americani căzuți în Vietnam". A. Harriman a păstrat până la încetarea din viață
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mai sus, după ani de străduință, în limba originală, cu ajutorul prețios și eforturile depuse de dl doctor Winn Taplin, fost consul în România în acea perioadă, iar publicarea în RRSI se datorează d-lui profesor Gheorghe Constantin, redactor șef și editorului dl Gheorghe Lupeș, cărora le adresez cele mai sincere mulțumiri pentru buna intenție de a prezenta si evidenția eforturile depuse de diplomația română în acea perioadă pentru soluționarea unor crize pe plan internațional, reprezentând o contribuție remarcabi1ă a României în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
, publicație care a apărut la Cleveland (Ohio, SUA), săptămânal, între 1 septembrie 1906 și 31 decembrie 1941, în 1957, între 1964 și 1965, 1978 și 1980. Proprietar și redactor-șef a fost Moise Bâlea (1907), editor manager, Iulius E. V. Ioanovici (1907-1919), C. R. Păscu (1919-1922), iar editori, Ioan Jivi-Bănățeanu (1918-1921), George Stănculescu (1922), I. N. Barbu (1925), Andrei Popovici (1921-1924). Purtând inițial subtitlul „Organ al românilor din Statele Unite și în special al bisericilor gr. orientale”, de la
AMERICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285316_a_286645]
-
Ohio, SUA), săptămânal, între 1 septembrie 1906 și 31 decembrie 1941, în 1957, între 1964 și 1965, 1978 și 1980. Proprietar și redactor-șef a fost Moise Bâlea (1907), editor manager, Iulius E. V. Ioanovici (1907-1919), C. R. Păscu (1919-1922), iar editori, Ioan Jivi-Bănățeanu (1918-1921), George Stănculescu (1922), I. N. Barbu (1925), Andrei Popovici (1921-1924). Purtând inițial subtitlul „Organ al românilor din Statele Unite și în special al bisericilor gr. orientale”, de la 10 noiembrie 1907, apare cu subtitlul „Organul tuturor Societăților Române din
AMERICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285316_a_286645]
-
revistă literară, bilunară, apărută la Gherla și Cluj între 1 august 1878 și 1 noiembrie 1890. Revista, purtând subtitlul „Foaie pentru toate trebuințele vieții sociale. Instrucțiune. Distracțiune”, avea ca moto versurile lui Gh. Sion: „Vorbiți, scrieți românește/ Pentru Dumnezeu”. Proprietar, editor și redactor era N. Negruțiu-Fekete, iar profesorul clujean Gr. Silași este acela care a încercat, fără să izbutească, să impună publicației o orientare distinctă. Într-o notă-program din primul număr, redacția își arăta intențiile de a publica articole cu caracter
AMICUL FAMILIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285321_a_286650]
-
AMICUL POPORULUI, gazetă săptămânală care a apărut la Budapesta între 17 februarie 1867 și 13 mai 1868. Sigismund Victor Pop, redactorul responsabil, era în același timp proprietarul și editorul gazetei, destinată, în primul rând, cititorilor de la sate. Foaia își asumă misiunea de a sădi în sufletele acestora „încrederea în soarta și viitorul națiunii române”. Cultura, se afirmă, trebuie răspândită în popor prin orice mijloace. Redacția este preocupată mai întâi
AMICUL POPORULUI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285324_a_286653]
-
, Viștea, j. Cluj), traducător și editor. Face liceul la Cluj, apoi studii superioare la Cluj și București. Primele sale scrieri publicistice apar în ziarul clujean „Világosság” (1946). Este redactor la revistele „Művelődési Útmutató”, „Tanügyi Újság”, „Îndrumătorul cultural”, ulterior lector la Editura pentru Literatură din București (1952-1968
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
AMZĂR, D.[imitrie] C. (15.X.1906, Suseni, j. Argeș - 10.III.1999, Sigmaringen, Germania), etnolog și eseist. Este fiul Ioanei și al lui Christian Amzăr. Elev al lui Nae Ionescu, este și primul editor al cursurilor universitare ale acestuia, încă din perioada studenției (1926-1929). În 1929 și 1930 participă la două dintre campaniile sociologice ale lui D. Gusti. Face o călătorie de studii în Germania (ianuarie 1931 - august 1932), iar din august 1937 se
AMZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285329_a_286658]
-
, Marta (5.III.1914, București - 15.VII.2000, București), bibliolog, editor și istoric literar. Este fiica Elenei Andronescu, absolventă a Facultății de Litere și Filosofie din București, și a colonelului Gheorghe Andronescu, fratele scriitoarei Smara (Smaranda Gheorghiu). Urmează școala primară și liceul la Târgoviște, iar din 1932, cursurile de istorie din cadrul
ANINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285376_a_286705]
-
ANGHEL, Petre D. (27.VII.1940, Ciorogârla, j. Ilfov), editor și critic literar. Este fiul lui Dumitru și al Anghelinei Anghel, țărani. Absolvent al Liceului „Spiru Haret” din București (1958), a urmat apoi cursurile Facultății de Filologie ale Universității din București (1958-1963). A devenit, în 1963, cadru didactic la Catedra
ANGHEL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285369_a_286698]
-
2006). Tool for Small-N Analysis [Version 1.253]. Marburg. Disponibil pe pagina de web: HYPERLINK "http://www.tosmana.net/"http://www.tosmana.net la data de 15.05.2006. Katz, J. (2001). „Analitic induction”, În N.J. Smelser și P.B. Bates (editori), International Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences, 480-484, Elsevier, Londra. Lieberson, S. (1991). „Small N’s and big conclusions: an examination of the reasoning in comparative studies based on a small number of cases”, Social Forces, 70(2), 307-320
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Mill-type methods in small-N comparative studies”, Social Forces, 72(4), 1225-1237. Lipjhart, A. (1971). „Comparative politics and the comparative method”, American Political Science Review, LXV(3), 682-693. Mill, J.S. (1970). „Two methods of comparison”, în A. Etzioni și F DuBow (editori), Comparative perspectives: theories and method, 205-212, Little Brown, Boston. Text selectat din A system of logic de John Stuart Mill (New York: Harper & Row, Publishers, 1888), 278-283 și 610-612. Nichols, E. (1986). „Skocpol on revolution: comparative analysis vs. historical conjuncture”, Comparative
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
sublimul omenescului” la Tudor Arghezi într-un text de asemenea marginalizat după moartea poetului (Cântare omului). Pasiunea recuperatorie se materializează în chip definitoriu în tripticul de comentarii despre G. M. Cantacuzino, în restituirea căruia A. s-a manifestat și ca editor. Tot ca investigație de recuperare, reține atenția articolul despre dramaturgia (operă postumă) lui Traian Chelariu. Volumul Vârstele lui Proteu (1984) tratează, cu intenție monografică, despre baroc, urmărind devenirea acestuia de la formele de „proto-baroc” / „prebaroc” din antichitatea ebraică, în literatură, filosofie
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
aici, la prelungirile canonului baroc în secolul al XIX-lea (autorul operează fine analogii și disocieri de romantism) și zorii secolului al XX-lea (D’Annunzio). Cu Vedere dinspre Eyub (1986), interesul istoricului literar se deplasează spre memorialistica de călătorie. Editorul lui Nicolae Iorga (cel din Istoria românilor prin călători) este el însuși un împătimit al însemnărilor de voiaj și al imagologiei, cercetând cu acribie arcanele frământatelor și instabilelor secole al XVII-lea și al XVIII-lea valahe și moldave (domniile
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
Perfecționare și Conducere (1972) și de istoria și teoria artei (1974). A fost metodist la Casa de Creație Prahova, culegător de folclor, realizator de spectacole folclorice, prezentate la festivaluri internaționale, curator al unor saloane de artă și programe expoziționale internaționale, editor de cataloage și autorul unor studii de specialitate despre importanți artiști plastici români. Din 1972, lucrează ca ziarist la „Romanian Review”, „România liberă”, „Curentul”, „Realitatea românească”, „Ziarul de Duminică”. După 1990, participă la diverse expoziții, ca artist plastic, cu creații
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
Mai colaborează la „Gazeta literară”, „Limbă și literatură” (secretar de redacție între 1965 și 1971), „Luceafărul”, „România literară”, „Revista de istorie și teorie literară” (redactor-șef adjunct în 1974-1979), „Steaua”, „Viața românească”, „Transilvania” (unde susține o cronică a edițiilor) ș.a. Editor al culegerii „Romanoarabica” (I-II, 1974-1976), publică studii despre relațiile româno-arabe în reviste din Siria, Tunisia etc. Colaborator la „Revue de littérature comparée”, A. se impune ca un cercetător de valoare încă de la prima sa carte, Preromantismul românesc (1971). Spirit
ANGHELESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
ANONIMUL BRÂNCOVENESC, cronică a Țării Românești, scrisă la începutul secolului al XVIII-lea. Aparține unui apropiat al lui Constantin Brâncoveanu, care, într-un colorat stil memorialistic, expune principalele evenimente ale domniei acestuia; a fost numită de editorul Constantin Grecescu Istoria Țării Românești de la octombrie 1688 până la martie 1717. Scrisă cu o vădită simpatie față de Brâncoveanu, fără a fi însă oficială, asemenea celei a lui Radu Greceanu, cum consideră unii cercetători, cronica este consacrată aproape în întregime - potrivit
ANONIMUL BRANCOVENESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285377_a_286706]