5,034 matches
-
ten perfect, ochi mari, căprui, limpezi si isi privea întotdeauna interlocutorul drept în ochi; gură veșnic zâmbitoare îi dezvelea dinții mărunți, albi, aliniați ușor oblic spre centru. Printre elevele de la scoala, părea o ființă mai deosebită și asta din cauza că emană o anume libertate care lipsea colegelor ei, crescute la bloc. În plus, desi nu făcea niciodată caz de astă, învață și cel mai bine din clasă. Faptul că era și frumoasă, si deșteaptă părea cam nedrept. De aceea poate nici
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
convingă că e adevărat.. -Vrei să ne plimbăm? -Desigur. Numai dacă ai și tu chef, zise ea. -Te-am așteptat mult. Este exact ceea ce-mi doresc acum. Briză mării adia și vapoarele plecau în larg. Palmierii, florile și copacii exotici emanau o atmosferă misterioasă, care te invită parcă la visare. Lăură și Imad se plimbau fericiți, amândoi cu gândul la rodul dragostei lor. Imad se simțea mai relaxat și părea că ea era decis să păstreze copilul. -Ce te-a determinat
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
pe acolo în ultima vreme, însă el da, chiar ierinoapte se întorsese, iar acum, cu ochii nisipoși, pe jumătate închiși, îmi spune, până și în sacul de dormit, în mijlocul deșertului, am dormit mai bine decât aici, cu tine. Gura lui emana un miros de pantofi vechi, așa că mi-am întors fața în direcția opusă, către mutra turtită a ceasului deșteptător, care a început să sune exact în clipa aceea, iar el a mormăit, de câte ori ți-am spus să pui ceasul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu a zis prea multe, și observ că nu prea are chef să intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea patului, cucerind locul pe care stătuse ea și mi se pare că ceva se schimbase în cameră, zidurile emană un miros ciudat, dulceag, acoperind mirosul neglijenței, chiar și trupul lui uscat emană un parfum surprinzător de plăcut, de parcă el însuși ar fi fost un bețișor parfumat, arzând în liniște. Trezește-mă și pe mine la răsărit, îl rog eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
intre în detalii, mă așez în tăcere pe marginea patului, cucerind locul pe care stătuse ea și mi se pare că ceva se schimbase în cameră, zidurile emană un miros ciudat, dulceag, acoperind mirosul neglijenței, chiar și trupul lui uscat emană un parfum surprinzător de plăcut, de parcă el însuși ar fi fost un bețișor parfumat, arzând în liniște. Trezește-mă și pe mine la răsărit, îl rog eu seara, dar pentru mai multă siguranță, pun și ceasul să sune, cum își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
are pe cine se baza, iar eu o dezamăgisem. În cele din urmă, n-am de ales, trebuie să intru, apăs fără să vreau clanța spre poveștile acelea pline de secrete, fetele strâng deja tacâmurile de la micul dejun, hainele lor emană miros de omletă uleioasă și salată cu lămâie, în coșuleț mai găsesc o ultimă franzeluță, pe care o fur imediat, o pun în secret pe o farfurie rămasă încă pe masă, printre resturi de salată și bucățele mărunte de omletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să le povestesc despre scrierile descoperite acolo, le știu pe toate pe dinafară, dar dintr-odată am uitat totul. Udi, dar asta se poate întâmpla oricui, îi cuprind umerii cu brațele, încercând să acopăr mirosul de transpirație pe care îl emană trupul său, așteptăm puțin și va trece, iar el spune, crezi că nu am așteptat, am făcut pauză, iar ei au stat și au mâncat, în timp ce eu m-am învârtit pe acolo singur încercând să îmi amintesc unde mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
la curent cu drama care se petrecea, Ilana asta, știam eu că trebuie să stăm cu ochii pe ea, mă ridic repede, merg la maternitate, spun eu, dar el stă încă în picioare în fața mea, blocându-mi drumul, trupul său emană un miros plăcut, nu pleca, spune, trebuie să îți vorbesc. Simt pulsul unei fericiri vibrante care mă ia pe nepregătite, apropiindu-se de mine cu pași ezitanți, trebuie să îmi vorbească, încă i-a mai rămas ceva să îmi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi imaginez ce face la ora aceasta, pentru că întotdeauna fuseserăm foarte aproape unul de celălalt în momentele acestea, îmi strâng și mai tare pleoapele. Îmi este greu să îl privesc din afară, pot doar să simt tandrețea pe care o emană în clipele de apropiere, o căldură surprinzătoare și prețioasă, asemenea unei raze de soare într-o zi ploioasă, cum face dragoste, încerc să îmi amintesc, îi întind trupul alături de mine pe canapea, cum facem dragoste, cum întindem mâinile, cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bună decât ai avut tu, eu mă retrag, nu-mi fac plăcere complimentele ei nenorocite, îi spun, hai să mergem la culcare, mamă, dar ea mă trage lângă ea, îmi mângâie încetișor fața, parcă ar fi fost oarbă, degetele ei emană miros de parfum și fum de țigară, iar când mă întind pe canapea, îmi dau seama că el nu îmi mângâiase fața cu atâta seriozitate niciodată, cu toată atenția, și poate că nici la acest lucru nu ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
încă nu am apucat să studiem tot planul, iar zâmbetul pe care i-l trimit mă însoțește în timp ce pășesc în salonul ei, un zâmbet de fericire, surprins de posibilitatea existenței fericirii. Felicitări, Yael, mă aplec și o îmbrățișez, trupul ei emană un miros umed, un miros de viață și fluide, și sânge, și organe interne moi, femeiești, amintindu-mi de mirosul Zoharei, mirosul care îl învăluie acum pe Udi, ea îmi aruncă o privire obosită, s-a întors acasă soțul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva nou! Nu că n-am înțeles, dar era ca o altă limbă. S.A.: Sigur, chiar era o altă limbă. M.I.: Asta a creat și o altă ambianță. Nu numai prezența lui, cu barbă albă și cu o personalitate puternică, emanând siguranță de sine, ceea ce desigur face impresie, dar și limba. Nu știu cum, într-un fel, pentru mine - le-am spus de câteva ori prietenilor mei - a fost ca și cum l-aș fi văzut pe Israel Ba’al Shem Tov XE "Shem Tov
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care ne dă, constant, un șut în fund de pe drumul realității; care transformă orice dezbatere publică în prilej de sodomizat capra vecinului. Acum aproape o săptămână, omul nostru a dat fraza cea mai răscolitoare din ultimii șaptesprezece ani de platitudini emanate în conferințele de presă de după meciuri. Le știți cu siguranță, acele conferințe uneori televizate, în care persoanele în cauză (nu personajele!Ă emit arșițe semantice din familia lui „ne-am dorit mai mult victoria“, „băieții s-au mobilizat exemplar“ sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
Mutu este injustă pentru ambele personaje: unul trăiește în spațiul decenței, celălalt își hrănește imaginea din opulență. Unul e un tip care a devenit „campion mondial“ în cinematografie, celălalt a fost definit drept un „controversat“ și „talentat“ în fotbal. Mungiu emană imaginea tipului discret, educat, foarte hotărât în meseria sa. Mutu împarte frățește geniul irosirii și geniul performerului. În definitiv, Mutu ar putea fi subiectul unui film. Nu știu încă dacă într-o peliculă dramatică făcută de Mungiu sau într-una
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
tăcere, ridicându-se în picioare. După câteva clipe, a intrat Laura. El o simțise că se apropie de dincolo de ușă. Luminița din spatele retinei lui îl atenționa întotdeauna bine. Acum era mai strălucitoare ca oricând, semn că anunța apropierea persoanei ce emana multă căldură, multă iubire pentru el. Îl „alarmase” și când era el aici cu asistentele și a intrat Laura prima oară, dar atunci a presupus că se semnalează apropierea Iulianei cu Eugen. Era absurd să fi putut intui că este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
desigur. În plus, îți trebuie ceva tărie ca să înduri disprețul a milioane de oameni. Da, nu există meserie mai grea și mai grețoasă ca asta! Acum înțeleg de ce, oricâte abuzuri ar face, oricâte privilegii și-ar aloca, oricâtă aroganță ar emana, parlamentarii români par mereu nemulțumiți, frustrați și țâfnoși. Nu-i puțin lucru să renunți la umanitatea ta și să devii... naiba știe ce: maimuță, robot cu burtă, animal de vot? Oricum, ceva mai puțin decât un om. Dacă treceți vreodată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
clasei, prin întrebări, ca de exemplu: ,,Care sunt activitățile umane care duc la poluarea mediului (încărcarea cu substanțe toxice )?’’; Care sunt efectele poluării aerului asupra pădurilor?’’; ,,Cum arată o pădure care se găsește în apropierea unei uzine chimice, care aruncă (emană) în aer substanțe toxice?’’; Cum sunt frunzele arborilor?’’; Ce se întâmplă cu animalele din aceste păduri?’’; ,,La ce duce tăierea necontrolată a pădurilor?’’; Cine poate polua apele ?’’; Ce efecte are poluarea apelor?’’; ,,De ce nu se mai găsesc pești în apele
Coronița prieteniei by Inv. Constantinescu Adriana, Şcoala Sireţel, Iaşi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91748_a_93019]
-
1915 - 1921), în vestita Miron Costin (1913 - 1919) care încă făcea istorie... Terenul era fertil, Tutoveanu ca și Tudor Pamfile ori preotul Ioan Antonovici se dovediseră spirite libere, atașate tradiției, dar nu doar a celei locale, ci a uneia care emana deschidere, mai ales că mentorii lor, nelipsiți de ambiții, vizau să creeze la Bârlad o școală, o cultură. De aici și interesul lor pentru școală, biserică dar și pentru bibliotecă, pentru înzestrarea lor, atrăgându-și alături persoanele filantropice, pe Stroe
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată de un nimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la cei doi băieții, Dragoș și Ciprian, fiii prietenului tatălui ei, le purtase doar o oarecare pică pentru că o văduviseră de câteva cărți dragi. De unde atunci această emoție ? Să fie vinovat oare parfumul acesta tare de blană de sălbăticiune ? Căldura emanată cu generozitate de cărămizile încinse, aidoma celor ce i le punea mama în pat în nopți prea friguroase ? Sau să fie prezența acestui bărbat plin de tandrețe și poezie ? Suntem în afara timpului, rostește Dragoș cu o voce pură, cristalină, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
între serviciu și casă, prefera să alunece, să pășească orbește decât să observe că trece neluată în seamă, așa cum neluată în seamă cade o stea de la locul ei de pe boltă și se pierde în neguri. Ori poate ea nu mai emana acea atracție ce o făcea să se simtă dorită? Se dereglase ceva, glandele nu-i mai funcționau normal, secrețiile biliare, hipofiza, adrenalina, care dintre ele? I se stingeau luminile din ochi, îi pălea purpurul buzelor, pielea nu-i mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și așa. O biată reptilă ieșită la soare, întinsă de-a curmezișul cărării. Nu, nu, nu trebuia să se lase învinsă, NU! Și totuși nu înțeleg ce s-a întâmplat cu mine, ce se întâmplă, dumneata, domnule, ești un miracol, emani liniște, fără îndoială, prezența dumitale mă face să mă simt astfel. Sidonia luă pachetul de țigări, șovăi să mai aprindă una, să n-o mai aprindă? Bărbatul tăcea, era derutat. Acum câteva clipe, femeia era gata să dea în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cojile mucegăite de mandarine se prinseseră de fundul coșurilor de gunoi; în cutiile de conserve transformate în scrumiere, straturile de mucuri de țigări ajungeau pân\ la zece centimetri, iar când începeau să ardă mocnit, erau stinse cu cafea sau bere, emanând un miros acru, insuportabil. Bolurile și farfuriile erau pline de funingine și îmbâcsite de grăsime, iar pe jos era plin de ambalaje de ramen, cutii goale de bere, conserve sau capace de toate felurile. Nimănui nu-i dădea prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și fiecare își avea mirosul ei aparte, dar în mare, el provenea de la transpirație, de la mirosul individual și de la gunoi. Hainele murdare erau aruncate grămadă sub paturi și cum nimeni nu se gândea să-și aerisească cu regularitate așternutul, pernele emanau un miros de transpirație care nu părea să mai dispară vreodată. Privind în urmă, mă mir și acum că toată mizeria de acolo n-a dat naștere unor epidemii devastatoare. În comparație cu ce vă descriam înainte, camera mea era curată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Acesta a fost un alt motiv pentru care nu aveam cu cine sta de vorbă și îmi plăcea să mă închid în lumea mea, cu cărțile mele. Le reciteam și uneori închideam ochii și inspiram adânc parfumul pe care-l emanau. Le adulmecam, le mângâiam și mă simțeam fericit. La vârsta de optsprezece ani, cartea mea favorită era Centaurul lui John Updike, dar după ce am citit-o de câteva ori, a început să-și piardă din strălucire și locul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]