4,405 matches
-
executat prin anul 1018. i au păstrat de la Darazi numele, însă preferă să se numească „unitarieni” ("muwahhidun"). Califul fatimid al-Hakim (996-1020) nu a interzis activiatatea misionarilor druzi, ci dimpotrivă, le-a încurajat activitățile, protejându-i pe susținători și aprobându-le epistolele. Dispariția sa este învăluită de mister, iar adepții săi au refuzat să creadă că ar fi murit De la această dată, religia druzilor s-a retras înlăuntrul său. Această atitudine de taină și izolare absolută a fost păstrată până în zilele noastre
Druzi () [Corola-website/Science/329025_a_330354]
-
un mic tratat de medicină pentru toți în proză rimată, după moda întâlnită în perioada veche: "al-ḥağar al-karīm fī aț-țibb al-qadīm" "Piatra prețioasă, despre vechea medicină". Printre celelalte lucrări ale lui Nășīf al-Yăziğī se numără: o istorie a Libanului intitulată "Epistolă despre istoria Libanului", care prezintă obiceiurile libanezilor, modul de viață al diferitelor pături sociale, istoria unor familii, o piesă de teatru intitulată Harun al-Rashid, piesă care a fost reprezentată pe scena Școlii Patriarhale din Beirut. Gibran Khalil Gibran face parte
Renașterea arabă () [Corola-website/Science/328815_a_330144]
-
Ibn Ḥazm (994-1064), Tratatul de iubire a lui ’Ibn ‘Arabi (1165-1240 sau 1241), Rušd al-labīb ( Ghidul celui treaz) d’Ibn Foulaīta (m. 1330 sau 1331), ar-Rawḏ al-‘Atir fi-nuzhati al-ḫatīr (Gradina parfumată) a lui Cheiḫ al-Nafzăwi (sec XI), Risala al-Qiyân (Epistola sclavelor cântărețe) de Al-Ğaḥīẓ (780 -869). Este demn de menționat faptul că iubirea este un sentiment aflat în strânsă legătură cu organul inimii. În tradiția islamică, inima (qalb) reprezintă nu organul afectivității, ci pe acela al contemplării și al vieții
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
de către iraniei și indieni . Cu toate acestea, speculația sufită avea să fie influențată de tradiția științifică și filosofia greacă: învățați sufi precum Frații Purității au asimilat atât scrierile aristotelice, precum si cele ale neoplatonicilor și neopitagoreismul, elaborând astfel o serie de Epistole în vederea încercării de a edifica conținutul credinței musulmane. Preocuparea pentru misticism a fost considerată o dovadă a faptului că filosofia islamică se impune printr-o perspectivă mai degrabă holistică, câtă vreme este afirmată imposibilitatea dobândirii cunoașterii adevărate dacă aceasta nu
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
stări ale conștiinței văzute ca etape ale inițierii pe calea către Dumnezeu. Cea din urmă stare - starea de îndumnezeire - e asociată adevărului suprem. Influența sufismului se remarcă la nivelul scrierilor lui Ibn Sina prin simbolurile prelucrate într-o serie de "Epistole", dintre care "Epistola Păsării" descrie calea întoarcerii către divinitate a sufletului eliberat de trup, de constrângerile lumii fizice: După ce m-au consolat, mi-au scos lațul de la gat și de pe aripi. Au deschis ușa și mi-au zis: „Cată-ți
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
văzute ca etape ale inițierii pe calea către Dumnezeu. Cea din urmă stare - starea de îndumnezeire - e asociată adevărului suprem. Influența sufismului se remarcă la nivelul scrierilor lui Ibn Sina prin simbolurile prelucrate într-o serie de "Epistole", dintre care "Epistola Păsării" descrie calea întoarcerii către divinitate a sufletului eliberat de trup, de constrângerile lumii fizice: După ce m-au consolat, mi-au scos lațul de la gat și de pe aripi. Au deschis ușa și mi-au zis: „Cată-ți scăparea!” Le-am
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
originare din Orient și preluate ulterior și în peninsula Iberică. La mijlocul secolului IX, Abū al-Ğusr al-Riyăḍī a introdus stilul epistolar în al-Andalus, iar trei veacuri mai târziu "maqăma" era abordată în același spațiu de Abū al-Ḥağğăğ al-Quda‘ī. Referitor la epistolă, s-a remarcat că ea a evoluat și spre latura critică. Unul dintre autorii care au adoptat acest vehicul literar a fost Ibn Šuhayd din Cordoba , căruia i se atribuie "Epistola" ("Risălatu-l-tawăbi wa-l-zawăbi"). Datorită spiritului aventurier și tradiției inițiate de
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
același spațiu de Abū al-Ḥağğăğ al-Quda‘ī. Referitor la epistolă, s-a remarcat că ea a evoluat și spre latura critică. Unul dintre autorii care au adoptat acest vehicul literar a fost Ibn Šuhayd din Cordoba , căruia i se atribuie "Epistola" ("Risălatu-l-tawăbi wa-l-zawăbi"). Datorită spiritului aventurier și tradiției inițiate de pelerinajul la Mecca, arabii au cultivat un apetit deosebit pentru explorare și cercetare, atât prin intermediul expedițiilor, cât și prin amplele studii științifice desfășurate de-a lungul timpului. Această practică a fost
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
vremii (secolul al XIII-lea), cât și relațiile pe care le avea Sarı Saltuk cu acestea. În secolul al XV-lea, Ebü’l-Hayr-I Rumi, colectând și punând în scris spusele poporului cu privire la acesta, a dus la bun sfârșit așa-numita „Epistola lui Saltuk “- "Saltuk-Nâme" -, în trei volume. La apariția acestei opere un rol foarte mare l-a avut Cem Sultan, fiul sultanului Mehmet al II-lea, cuceritorul Constantinopolului. Pe când trecea din Edirne la Babadag, a auzit legendele legate de Sarı Saltuk
Sarı Saltuk Baba () [Corola-website/Science/331914_a_333243]
-
numărat și un "Kităb fi-l-‘awămil", iar în "Kităb al-fihrist" de Ibn an-Nadīm se menționează o lucrare "Kităb aš-šawăhid" atribuită de asemenea marelui filolog de la al-Bașra. Într-un mic tratat intitulat "al-Ḥurūf" (“Literele”), cunoscut și ca "Risăla fī ma‘na-l-ḥurūf" (“Epistolă despre sensul literelor”) dar care nu figurează pe listele vechilor biografi și bibliografi arabi, al-Farăhīdī se ocupă de semnificațiile pe care le au literele alfabetului arab pe care le susține citând versuri vechi. Potrivit biografilor arabi, al-Farăhīdī este părintele prozodiei
Al-Farahidi () [Corola-website/Science/331938_a_333267]
-
Deva, 1975 (9 pag.) ; 17. GENEALOGIA FAMILIEI ȘUIAGA DIN LĂPUȘNIC, Deva, 1973 (38 pag.) ; 18. SATUL LĂPUȘNIC-DOBRA, CONTRIBUȚII MONOGRAFICE, Deva, 1973 (67 pag.) ; 19. MONOGRAFIA SATULUI TEIU COMUNĂ LĂPUGIU JUD. HUNEDOARA, Deva, 1974 (211 pag.) ; 20. CRONICĂ PR. NISTOR SOCACI : EPISTOLA A NECAZURILOR ȘI ISTORIA TIMPURILOR TRECUTE, 1830-1856, Deva, 1974 (42 pag.) ; 21. HANURI ȘI BIRTURI LA DEVA DE ALTĂDATĂ, Deva, 1977 (22 pag.) ; 22. CORUL DE LA DOBRA (în colaborare cu prof. I. Stoica), Deva, 1977 (126 pag.) ; 23. LUPTA PENTRU
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
și care își cunoaște stările, care sunt ascunse celorlalți. Dacă luminile ar preexista corpului, unitatea nu ar putea fi imaginată. Ceea ce trebuie evidențiat este responsabilitatea spiritului pentru propria inițiere, motiv care este recurent în anumite scriituri suhrawardiene printre care și ,Epistola asupra ipostazei copilărieiʼʼ, analizată și de Corbin pentru care cuvântul, învăluit într-un incomensurabil mister, este abordat într-o manieră exhaustivă. Comentatorul atrage atenția asupra unui aspect revelator pentru renașterea spirituală: Spre deosebire de celelalte patru [referire la o serie de nuvele
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
într-o lume intermediară, o magia imaginatio așa cum o numea Jacob Boehme. Totul va avea loc într-o lume unde se vor actualiza arhetipuri în individualitatea permanentă (Corbin, 83 : 21). Al cincilea tratat din Teosofia iluminării, analizează în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este o cauză pentru răspunsul divin. Lumina care guvernează
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
naștere în Spania islamică. Această mișcare a fost inițiată de berberi, iar apoi a fost reluată de populațiile locale: galicienii, vizigoții, francii și bascii. În secolul al XI-lea apare o nouă formă de expresie literară influențată de "Shu‘ubiyya", epistola ("Risala") a poetului andaluz Ibn Garcia, care, scrisă între anii 1050-1076, avea ca scop încercarea de demonstrare a superiorității noilor convertiți la islam asupra arabilor, criticând musulmanii arabi, pe care îi consideră inferiori din punct de vedere cultural în fața popoarelor
Shu'ubiyya () [Corola-website/Science/334285_a_335614]
-
căreia ajunge, începând cu numărul 21, și George Coșbuc, îl publică în două rânduri, la un interval relativ mic, în numerele 31 și 37 din 1897. Răsfoind paginile revistei „Carmen“, tribună a cenaclului macedonskian, Mihail Sadoveanu va mărturisi într-o epistolă din 1898, către Enric Furtună, că revista îi produse „o impresie bună.“ Dintre colaboratori, alături de Gheorghe Silvan și Panait Cerna, îl remarcă și pe Dumitru Nanu, de care vorbește și în 1901 al săptămânalului literar „Revista Modernă“ : „Este o poezie
Dumitru Nanu () [Corola-website/Science/334322_a_335651]
-
converti pentru aceasta la islam, el a fost decapitat și corpul său a fost ars. În anul 1305 la insistențele Imperiului Bizantin și la cererea unei delegații georgiene care s-a prezentat în fața sultanului mameluc cu daruri și cu o epistolă oficială din partea regelui David al VIII-lea, mănăstirea a fost restituită ultimului său proprietar, Biserica ortodoxă georgiană. Aceasta din urmă a consimțit să recunoască la Ierusalim patronajul sultanului mameluc. Un pelerin catolic din Irlanda venit in Palestina în 1323 scria
Mănăstirea Sfintei Cruci din Ierusalim () [Corola-website/Science/335057_a_336386]
-
În ceea ce privește izbăvirea, Creștinismul susține că omul se naște cu păcatul originar. “De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el.„ Epistola către Români a Sfanțului Apostol Pavel (5:12). I (Islam): Pe de alt parte Islamul susține că omul se naște fără de păcat. C: Creștinismul susține că Iisus este singura cale de salvare a credincioșilor. “Că intru numele lui Iisus tot
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
de salvare a credincioșilor. “Că intru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cerești și al celor pământești și al celor de dedesubt. Și să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, intru slavă lui Dumnezeu-Tatăl.„ Epistola către Filipeni a Sfanțului Apostol Pavel (2:10-11) I: Islamul nu recunoaște puterea lui Iisus, susținând că fost doar un bărbat, un mesager a lui Dumnezeu. Spune însă : “Eu sunt robul lui Dumnezeu care mi-a dăruit Cartea și m-
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
prin fapte ci prin credință în Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt oamenii se pot mântui. “Căci în hâr sunteți mântuiți, prin credință, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni.„ Epistola către Efeseni a Sfanțului Apostol Pavel (2:8-9) I: Faptele bune le anulează pe cele rele. “ Savarseste-ti rugăciunea la cele două capete ale zilei și în apropierea nopții. Cele bune fac să plece cele rele. Aceasta este o amintire
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
și pe mama mea drept dumnezei mai presus de Dumnezeu ?„ Sura 5 :116 C : Biblia susține că Iisus Hristos nu a fost creat ci născut de fecioara Maria. “El este mai înainte decât toate și toate prin El sunt așezate.„ Epistola către Coloseni a Sfanțului Apostol Pavel (1:17) I : Însă Islamul afirmă că Iisus a fost creat așa cum însuși Adam a fost creat din țărâna. “Iisus este înaintea lui Dumnezeu precum Adam pe care l-a creat din țărâna și
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
l-a aruncat Mariei, un Duh de la El(...)„ Sura 4 :171 C : Creștinii susțin că Iisus a fost crucificat pentru iertarea păcatelor muritorilor. “Căci am judecat să nu știu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos, si pe Acestă răstignit.„ Epistola întâia către Corinteni a Sfanțului Apostol Pavel (2:2) I : Islamul afirmă că Iisus nu a fost crucificat. “După cum au mai spus: Da, noi l-am ucis pe Cristos, Iisus, fiul Mariei, trimisul lui Dumnezeu.” Ei încă nici nu l-
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
a fost fără de păcat “Căci spre această ați fost chemați, ca și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să pășiți pe urmele Lui,Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gură Lui,(...)„ Întâia Epistola Soborniceasca a Sfanțului Apostol Petru (2 :21-22) I : Islamul afirmă că Muhammad a avut păcate Spune : “Eu nu sunt decât un om asemenea vouă și mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu Unul, iar cel care nădăjduiește în
Creștinism și Islam () [Corola-website/Science/335367_a_336696]
-
prins în ducatul Orléans, se presupune că nevinovat, și, după cum menționează Villon în "Testament", încarcerat la închisoarea Meung-sur-Loire într-un regim deosebit de dur, de torturi, frig, pâine și apă, în urma dispozițiilor date de Episcopul de Orléans, Thibault d’Aussigny. În „Epistolă către prieteni” (Epistre en forme de Ballade, à ses amis, 1461) Villon î-și exprimă disperarea implorând ajutorul: <poem> "Vă îndurați de mine, îndurare," Atât măcar, prieteni, de-ați avea!" În hrubă zac, nu sub un pom în floare," "Aici
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
cu doctrina islamică. Unii musulmani consideră versiunile supraviețuitoare ca fiind bazate pe texte suprimate ale primilor apostolilor. Unele organizații islamice citează această evanghelie în sprijinul punctului de vedere islamic asupra lui Iisus. Această lucrare nu ar trebui confundată cu cărțile "Epistola lui Barnaba" și "Faptele lui Barnaba". Cea mai veche atestare documentară a evangheliei lui Barnaba despre care se consideră în general că ar corespunde cu textul găsit în cele două manuscrise cunoscute este inclusă în manuscrisul Morisco BNM MS 9653
Evanghelia lui Barnaba () [Corola-website/Science/331601_a_332930]
-
importanți -Abd al-Malik și Marwan-redactând scrisori în numele acestora și promovând ideologiile lor. Abd al-Hamid a dat dovadă de loialitate până în ultima clipă. Acesta a fost ucis în anul 750, anul în care noua putere a abbasizilor va răsturna califatul omeiad. Epistolele lui Abd al-Hamid au fost transmise mai departe și studiate de către urmașii acestuia dintre care unii au făcut parte din aparatul administrativ al noului califat abbasid. Abd Al-Hamid este unul dintre primii scriitori arabi care promovează genul epistolar. Numai o
Abd al-Hamid Al-Katib () [Corola-website/Science/331864_a_333193]