5,886 matches
-
spuse-se "fruntea", deși era ultimul lucru care-i plăcea la Spiridon; o frunte lungă și destul de îngustă, cu tâmplele bulbucate, care-i dădea, după părerea ei, un aer de țăran. Și mai ce altceva?! întrebă din nou Spiridon. Buzele! Exclamă Arethia. Dar nu o sărută, așa cum se așteptase, ci o privi lung, victorios, apoi se ridică de lângă ea și se apropie de oglindă. Își măsură multă vreme chipul în oglindă, atât din față căt și din profil, încruntăndu-se, descrețindu-și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune, în același timp, și glisarea din zona satiricului în cea a melodramei, fandată abil prin replica din final (" Am calculat totul"), care poate revalida ambivalența și echivocul din structura unui astfel de personaj care-l făcea pe Caragiale să exclame: "Al dracului Mitică!". Mai puțin cunoscuta schiță caragialiană O blană rară, pare a prefigura in nuce, profilul astfel interiorizat al unui Mitică-Mișu sensibil, măcinat de griji, doar în aparență independent și blazat, dispus la orice sacrificii pentru întreținerea și salvarea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Buna Vestire satirizează același tip uman: doctorul inoculat în toate "comițiile" și ministerele, bun asociat al dricarului, căruia îi furnizează clienți după ce, de pe urma bolilor prost diagnosticate și prost tratate, își asigură luxul "meritat". Un astfel de urmaș al lui Hipocrate exclamă cinic: "Trăiască medicina și antrepriza de pompe funebre"69. Același comportament iresponsabil este perpetuat și în mediul medical din romanul lui Ion Băieșu Balanța, în care Butușină, adversarul nonconformistului dar integrului doctor Mitică, a ajuns director adjunct al unui spital
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sufletesc al unor veritabili "nebuni fățarnici", dar și ignoranța tragică a acestora, în schimb, amoralitatea, mania sincerității, voluptatea autodemascării sau trendul "autocriticii", transformă personajele lui Teodor Mazilu în paiațe perfect conștiente de lipsurile lor. "De câte infamii sunt capabil!"82 exclamă adesea "scârbit de el însuși"83 Gogu, Gore, Sile etc. fie el delapidator, șef de fabrică sau escroc sentimental. Demascarea lor este practic inutilă, din moment ce se proclamă singuri corupți, incapabili, hoți etc. și se mândresc că dau dovada unor astfel
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
adaugă; e gata un nas și o riglă[...] acesta e domnul adevărat!...fiindcă e numai ceea ce ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și întrebă brusc: -Ș-atunci... cine-i stăpânul, boierule?! La întrebarea neașteptată a bătrânului, moșierul în blană de lup, rămase o clipă descumpănit; și, amintindu-și de strămoșul nostru, al dacilor, zeul-lup, răspunse fără șovăire... -Zalmoxis, măi Fanachi... Zalmoxis!.. din moși-strămoși! Exclamă boierul dintr-o răsuflare. Cuvântul Zalmoxis se revărsă peste ei, umplând văzduhul, ca și cum cerul, pădurea... totul l-ar fi rostit ca pe o sentință, atât era de grav și de sonor, trist și puternic totodată... Amândoi simțindu-se pătrunși de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
auzi glasul sfios al bătrânului Toma, abia șoptit. Avea bătrânul ceva pe suflet pe seama lui Ion, și nu-și afla liniștea. Domnica izbucni într-un hohot înnăbușit, cu palma la gură, când veni vorba de bărbatul ei. - He, hei... tatai! exclamă Anton cu un oftat adânc, și își aprinse altă țigară, răsucită în timp ce povestea. Și, cât ar fi dorit să nu aducă vorba despre Ion..! Ion!... Ion a fost unul din cei mai curajoși oameni pe care i-am văzut vrodată
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se ridica ritmic pe piept, odată cu răsuflarea. ...Și, iarna a trecut... și Nică a crescut mare devenind un cerb semeț. A trecut și primăvara... a venit vara.. A venit vremea și pentru Nică... vremea liberării. Desparțirea a fos grea... - Băiete!... exclamă Anton oftând cu cerbul de gât; continuând în gând... „Croiește-ți de-acum, singur soarta!“. Iar lacrimile i se opriră în gât și altceva nu mai adăugă, de parcă tot ce voise să spună s-ar fi spulberat după acel singur
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât, se îndreptă spre râpă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Amabank vorbea germana. Se pare că nu toți, spuse Darcey verificând din nou instrucțiunile și notându-le în carnet. Oricum, acum e în regulă. Danke und auf Wiedersehen. Îi înmână notițele lui Mike, care o privea uluit. —Vorbești foarte bine! exclamă el. Ea clătină din cap. Nu chiar. Ție poate îți sună bine, dar accentul meu nici nu se compară cu acela al unui vorbitor nativ. —Cu toate astea, ești o comoară, zâmbi el. Bună la mate și la germană. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Chiar îi plăcea slujba ei... mai mult sau mai puțin... —Și te și pricepi, încuviință Anna. Te înțelegi bine cu toată lumea. Doar că nu ești... nu ești... Nu sunt ce? întrebă Darcey. —Nu ești apropiată de nimeni. — Ce Dumnezeu vorbești? exclamă ea uimită. Doar sunt apropiată de tine, ce naiba! Știu, știu. Anna și-ar fi dorit să-i poată vorbi mai cu ușurință. Atâta doar că uneori pari puțin distantă, Darcey. —Și tu ai fi distantă dacă ți-ai petrece tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
să vă neglijați alimentația. Amelie râse. —De obicei, asta nu e o problemă pentru fetele McGonigle. Primesc și eu o felie? — Sigur că da, zise Minette. Am să vă fac și niște ciocolată caldă. — Cât te mai iubesc eu, maman, exclamă Darcey însuflețită. —Cu stomacul mai mult decât cu inima, i-o întoarse mama ei. Știu, dar tot iubire se cheamă, zise Darcey zâmbind. Mă duc să îmi las bagajul sus. Păcat că nu ajungea mai des pe acasă, își spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atunci când se ștergea la ochi. Acum era altceva. —De trei zile încoace e așa, se plânse Amelie, apoi se aplecă spre mama ei. Haide, maman, Martin nu merită să te macini atâta pentru el. —O, dar eu credeam că merită! exclamă Minette cu voce tremurătoare, iar accentul ei, pe care îl pierduse de-a lungul anilor, începu să se facă din nou simțit. Am crezut că era cel mai bun bărbat din lume. Pentru el lăsat totul. Totul! Țara, prietenii, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
născuse când am ajuns eu aici! Și acum sunt distrusă! Darcey se așeză lângă mama ei și își petrecu brațul pe după umerii ei. —Maman, ai o viață minunată aici. Știi bine că așa e. Atât de minunată încât mă părăsești? exclamă Minette. Încât o tulești în Europa și mă abandonezi exact ca tatăl tău! Și o cuprinse din nou un plâns violent. Gemenele oftară, iar Darcey le aruncă o privire neputincioasă. Femeia din fața lor era atât de diferită de mama pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
a spus și nouă, întări Amelie. —A zis că întâlnit... că a întâlnit... o fată la o conferință și a știut imediat. Mi-a spus că toată viața numai pe ea a așteptat-o. Că îi era sortită. Pe naiba! exclamă Darcey. Ce dracu’ l-a apucat? Douăzeci și cinci de ani a avut o căsnicie fericită și acum dintr-odată și-a întâlnit iubirea vieții? După mama? E fou. Loco. Verruckt. Cică a fost un coup de foudre, remarcă Amelie cu sarcasm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
care fusese odată clientul lor, dar își schimbase cariera și acum avea un magazin de specialități culinare. Sosi la restaurant cu câteva minute după el; sorbea deja dintr-un pahar de vin roșu-aprins când chelnerul o conduse la masă. —Darcey, exclamă el ridicându-se și sărutând-o pe obraz. Ciao, bella. Ea îi zâmbi. —Bună, Rocco. Come stai? Foarte bine, răspunse el. Și tu? Arăți minunat în seara asta. Ea zâmbi din nou. —Grazie. Dar tu arăți minunat mereu. Ea râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
treabă cu oboseala. Și plictisită nu sunt niciodată. Bărbatul râse. Îmi pare bine de cunoștință... Domnișoară... Privirea lui șovăi între Darcey și Neil. —McGonigle, spuse ea repede. Sunt managerul pe probleme de dezvoltare a afacerilor. —Darcey McGonigle, zise Neil. — Aa, exclamă și Douglas. Încântat de cunoștință, Darcey. Asemenea, încuviință ea. Cred că am fost cu toții puțin îngrijorați de cum are să iasă treaba cu fuziunea. Preluarea, îi aminti Neil. —Da, așa e. Preluarea. —Tu și Neil vă cunoașteți deja. Ne-a spus multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar și întâmpla dacă ți-ai da puțin silința să arăți bine și nu i-ai teroriza luându-te de ei până să apuce să deschidă bine gura. — Nu înțeleg ce vrei să spui. Darcey o privi mirată. —Ești blondă! exclamă Emma. Blondă naturală. Cu ochi albaștri și dinți perfecți. Vorbești de parc-aș fi un cal! se îmbufnă Darcey. —Păi, în momentul ăsta arăți mai mult a cal decât a ființă umană, îi spuse Emma fără ocolișuri. Fă-ți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nu e nevoie de așa ceva, desigur, spuse ea. Doar nu e nimic în neregulă cu resursele umane din Dublin. —Ți-am mai zis. Anna avea o expresie de deznădejde pe față. — Oamenii de acolo vor să reconsolideze toată firma. Aiurea! exclamă Darcey. Există totuși o diferență între cele două companii. Știu că e vorba despre o preluare și că ei sunt acum la cârmă, dar asta nu înseamnă că trebuie să ne pierdem specificul corporatist. Anna râse ironic. Parcă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Minette cum tăia morcovii și ceapa pe blat, pentru că ceea ce avea să se întâmple chiar acum acolo... Scoase un țipăt scurt și ascuțit, călcând pe o bucățică de ciob de la castron pe care nu o măturase mai devreme. La dracu’! exclamă țopăind prin bucătărie. Ce s-a întâmplat? Aidan o privi mirat și apoi văzu sângele curgându-i din picior. Se albi la față și expresia i se transformă într-una de groază. —Vai, Darcey, uite ce e, iartă-mă, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie. Femeia aceea sofisticată - când se făcuse așa de arătoasă? - îi zâmbi. —Nieve! exclamă Darcey. Ce cauți tu aici? Ce primire călduroasă, îi răspunse prietena ei sec. —Mă bucur să te văd. Darcey își îmbrățișă prietena. —Sunt doar surprinsă. Nu m-ai sunat. —Nici eu nu mă așteptam să mă întorc, zise Nieve. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
povesti pățania cu Max și femeia de serviciu și cum îi descoperise ea; Aidan se tăvălea pe jos de râs. —Îmi place. Îmi place că el a regulat-o pe ea și apoi tu l-ai regulat pe el. —Aidan! exclamă Darcey. —Calmează-te, Darcey. Se mai întâmplă, zise Nieve. Știu că lucrurile astea se mai întâmplă. Doar că... ai impresia că li se întâmplă altora. Nu oamenilor pe care îi cunoști. Când mă gândesc cum ai intrat tu peste ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cineva în momentul de față, dar dacă n-are... — Dar nu se poate să te intereseze la modul serios, nu? —De ce nu? întrebă Anna. Cum am spus, de arătos, e arătos... Ochișorii ăia ai lui... și zâmbetul. Pentru Dumnezeu, femeie! exclamă Darcey punând furculița jos. Vino-ți în fire. Nu e chiar așa grozav. Spui asta doar pentru că te-ai trezit cu el pe cap ca șef. Te cunosc eu, Darcey McGonigle. Tot timpul simți nevoia să fii cea mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
de liră mai puțin ca ieri, dar atunci am comandat exact același lucru. Fata zâmbi. Nu-i adevărat. De data asta ai spus să nu mai pun ardei în salata cu pui. Așa ai economisit sfertul de liră. — La naiba, exclamă el. Te-ai gândit vreodată să lucrezi altundeva? Undeva unde talentul tău la matematică ți-ar putea fi mai de folos? —Ca de exemplu unde? Iar el îi spuse că lucra pentru o firmă de asigurări și că aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
fi fost numai vina ta, o încurajă Anna. —Ba sigur că a fost, oftă Darcey. M-am măritat cu tipul greșit, pentru motivul greșit, deci cred că era inevitabil să se sfârșească așa. Nu-mi spune că erai și însărcinată! exclamă Anna făcând ochii mari. —Fii serioasă! i-o tăie Darcey. Sigur că nu eram însărcinată. Doar că... ăă... înainte să-l cunosc pe Aidan Clarke, viața mea amoroasă fusese un dezastru. Presupun că după ce a plecat el, lucrurile au revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]