4,829 matches
-
difuz în carnea poemului, până în ultima nervură a imaginilor. Acum singurul lucru care contează este apariția acestei interiorități, straturile de sens prin care răzbate rostirea originară, imaginea pre- începutului care luminează mereu înainte. În lumina prevederii Locul întâlnirii intuiției cu făptura strălucitoare a inaparentului nu deschide orizontul înțelegerii; se dă ca autodonație a sensului în ipostaza pre-începutului posibil, așa cum ne este dat în Eon spre sâmbure 13: "te voi întâlni în ultima/ răsfrângere-n sine a golului/ acolo unde solzii timpului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pură, autosuficientă, purtând în sine posibilul infinitului care îi dă sensul creșterii și al arătării. "Este vorba - adaugă poetul - de-o aproape invizibilă conversiune lăuntrică" a ochiului care privește, căci a vedea natura în acest fel presupune o răsucire a făpturii care nu numai că adoptă o altă atitudine în fața existenței naturale, ci se lasă pătrunsă de adâncul lucrurilor, acolo unde nu natura ca atare se dă în spectacol, îi întâmpină privirea absorbind-o în decorul ei spectacular. Vocația ei este
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cel care dă chip lumii până acum neînfățișate, șterse din vedere. Abia cu starea de contemplare bucuria se desăvârșește, începutul începe cu adevărat lumea, o deschide chipului și o arată după asemănarea cu prototipul 38. "Abia cu treapta contemplativă începe făptura graiului", iar omul "numai când se întoarce, numai când întoarce capul îndărăt spre lume, când trece din adorație în contemplație devine poet"39. Trecerea pragului înspre starea de vârf a adorării echivalează cu smulgerea vălurilor de pe lucruri, dar totodată cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Că am orbit nainte de a fi/ Și cu orbirea intru în lumine.// Ce văd e demn de nevăzut/ Căci nevăzutu-n mine guvernează/ Icoana unui șarpe mort/ Cade din soare la amiază"67. Bucuria nu e starea roditoare, împlinită a făpturii care se odihnește în vederea frumuseții lumii; ea exclude exuberanța, juisarea, plăcerea de a obține. E luciditatea - luminarea -, desfătarea adoratoare a celui aflat încă pe drum, buna vestire a întoarcerii: "cu bucurie mare,/ Vestim întoarcerea", "extaz în nevăzut"68. Orbită, ființa
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
într-o lumină care îl ascunde, îl dezvăluie în propriul văl, în "toată slava ei/ Fără chip"76. "Menirea dezvelirii" nu stă însă în datul intrinsec al vederii, ci în "slava chipului ceresc"; Nu poate sta prea mult ascuns/ Chipul făpturilor", "Din toate strigă chipul să se vadă,/ Și nevederea e, văzut / Și adorat se vrea adorator cosmul slăvit". Adorarea, slăvirea cu evlavie nu au ca obiect vreo imagine pe care să o venereze idolatru; ceea ce este adorat cere slăvirea pentru că
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pe care să o venereze idolatru; ceea ce este adorat cere slăvirea pentru că este slava, cere vederea pentru că este nevăzutul care intră în vedere drept "slava chipului ceresc", nu a luminii fără de chip, ci a prefeței Începutului ce răzbate în "icoanele făpturilor cu toate"77. Ceea ce începe să se arate în toate face ca toate să își arate adevărata făptură, chipul lor ceresc, prototipul întipărit în chip. Abia atunci se văd "icoanele semințelor", marca imaginală a nevăzutului seminal: "semințele obârșiilor/ Cu fața
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nevăzutul care intră în vedere drept "slava chipului ceresc", nu a luminii fără de chip, ci a prefeței Începutului ce răzbate în "icoanele făpturilor cu toate"77. Ceea ce începe să se arate în toate face ca toate să își arate adevărata făptură, chipul lor ceresc, prototipul întipărit în chip. Abia atunci se văd "icoanele semințelor", marca imaginală a nevăzutului seminal: "semințele obârșiilor/ Cu fața spre plugurile Răsăritului", iar "grâul e chip/ Și față povestesc și ochii animalelor,/ Primejdia și slava sunt pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a vederii deschide rostirea, "vederea cuvântului"88, mărturisirea și invocarea, chemarea fără de care rămânem în nevedere, "căci nu-i nimic, căci nu-i decât/ Iluminare orbitoare", "căci nu mai este decât cel ce arde"89. Cum se vestește întoarcerea, noua făptură a lumii ieșită din sine, revenită și înnoită în strălucirea chipului care o arată de la început? Printr-un limbaj transmutat, iluminat de ceea ce îi e dat să rostească, întrucât "cele noi cer nouă limbă/ Intrăm în zorii altui grai", "Grai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
peste care se trece cu vederea, fața întoarsă despre care nu se poate vorbi. S-ar cuveni "să-i oprim atunci fața, în ceea// ce s-ar putea chema singurătatea ei - și despre acea/ clipă să ne facem vorbele - adevărul făpturii ei". Să o singularizăm într-o clipă de excepție, unica, insulară în curgerea timpului. Să o vedem altfel, din perspectiva inversă a ceea ce în ea (încă) ne mai privește 10. Ar însemna să o privim doar ca imagine, dar adevărul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cuvinte, ori printr-o ceață semitransparentă lumea fanteziei, spre care tindem. Fiecare tablou măreț apare ca și cum s-ar ridica invizibilul perete despărțitor dintre lumea reală și cea ideală și el nu e decât deschiderea prin care se profilează complet acele făpturi și ținuturi din lumea imaginară, care licăresc doar imperfect prin lumea reală" (F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental, Editura Humanitas, București, 1995, pp. 307-308). 3 În acest sens vorbește Marin Tarangul despre actul străbătător al privirii care creează poeticul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
găsește locul cine și-l face. Tocmai pentru că el este, în cele din urmă, lăsat vacant de muritori - dacă nu chiar cedat parțial încă și mai din vreme - spațiul vital se lasă disputat. Locul nu poate fi luat decât unor făpturi ce, prin natura lor, sunt oricum și mereu pe cale de a-l lăsa liber. Dar între a găsi loc gata făcut și a-și face un loc pe măsură există o sumedenie de compromisuri posibile, ce implică măsurători incerte; trupul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
braț și moartea, și șansa renașterii? Văd în Minotaur speranța de evadare violentă din binecunoscut înspre un nou început; tocmai de-aia în gravură el acoperă cu mâna lumina artificială și de larg consum a lumânării. Pentru antici, mai toate făpturile astea hibride aveau și o parte bună - centaurii erau înțelepți, Sirenele inspirau, Sfinxului nu-i lipsea un anume fair play. − Ah, bărbații! oftă Trees. Ne împroprietăresc cu ceea ce avem deja fără să știm, dându-ne în dar ceea ce au primit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
spre a se putea deda netulburat tracțiunii în mijlocul traficului rutier amenințător, i se încropește o lume relativ stabilă și suportabilă îndărătul ochelarilor săi negri de piele, ce ecranează adevărurile mai profunde și neliniștitoare ale perspectivei. Socotea că, pentru om ca făptură funciar locuibilă de către demoni, propria-i locuire trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
degeaba prin aer, fără a găsi în final o ușă la care să bată - o despărțitură eficace între spațiul public și cel privat; anacronice, fuseseră supte de deschiderea nelimitată a ecranului și înrolate în roiul de fantasme publice ce bântuia făptura fetei transparentizată delirant. O clipă Rică se simțise năpădit de miriade de lăcuste, în calea cărora nimerise și care nu făceau mofturi la mâncare; îi intraseră prin piele pentru că, de pipăit, e drept c-o cam pipăise pe studentă. După
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
poată urî și pe el în primul rând pentru că dădea victoriei ei gustul pierderii și al părerii de rău. Într-adevăr, o lăsa să câștige, dar într-un mod ce nu cruța defel iluzia victoriei. Inexpugnabil, Rică era deja în făptura ei tocmai prin aceea că se cabra viguros, în plin salt, la marginea ei pierdută pe sub fuste - atât de robust încât șocul se transmitea peste prag mai tare decât ar fi putut-o face orice încălcare atestabilă. Înfrânat în ultimul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ea de câteva ori recapitulativ, blocându-i coastele cu pulpele și împiedicându-l să respire. O îmbăta puterea nou descoperită, felul de a fi al amazoanelor reinventat de circumstanță la treisprezece ani. Îl pedepsea acum pentru toate incursiunile nelegiuite în făptura ei, ce-i mutaseră de colo-colo zidurile interioare, lăsând-o vraiște, de nu mai știa dacă se găsește înăuntrul sau în afara sinelui său, nici cine era ea de fapt și ce voia de la viață. Adevărul cu neputință de admis era
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
din roșu în vinețiu - urmând mai mult legile fiziologiei decât ale evoluției morale - avu însă loc o ruptură majoră în istoria personală a fetei, neanticipată câtuși de puțin de neexperimentata justițiară. Între zguduire și legănare, pentru prima dată de la naștere, făptura ei fu traversată de un cutremur lăuntric ce o plonjă, de la înălțimea de turn medieval împietrit la care-și tortura torționarul, într-o scurtă levitație extatică. Explorând zenitul vindicației nimerise într-o bulă de antigravitație. Îi alergau prin vine mieri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cade cu tronc lent, prinzându-ți-se de suflet ca un farmec malefic. Prin comparație, confuzia le inspira o siguranță casnică. Dar avea și ea perfidia ei. De-abia adoptată de Rică, disciplina în gândire începuse deja să-i siluiască făptura cu muchiile ei dure. Rezervă circumspectă... bun, dar până când? Ideea de a-ți pune singur lacăt la gură când alții oricum de-abia așteaptă să o facă se vădea a fi o trecere fără perdea în tabăra multhulită a gardienilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
zugrăvite pe peretele din dreapta tronului, și jocurile lor vioaie o molipsiră de bucuria proprie unui efemer fără ieșire. Simțea că nu doar cu ochii din orbite o privise arhitectul, ci cu ochiul unui vârtej mult mai adânc ce-i cutreiera făptura, stârnindu-i sângele. Cunoștea bine lovitura acestei vipere divine, duhul fără astâmpăr al marii curgeri - astăzi numite îndeobște heracliteene, după numele celui aflat încă, pe-atunci, ireperabil de departe în avalul ei. Din încolăcirea în care somnolează, zvâcnește fulgerător și
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-și odioase intruziuni în spațiul privat al tânărului aspirant la împărăție, cu atât acest loc a devenit mai încăpător - pășune cu pășune, deșert cu deșert, frontieră cu frontieră. Lumea nu bănuiește în ce vortex tenace poate intra violând locuința sau făptura unui singur individ. Pentru oameni de condiția nomazilor lui Ginghis Han, faptul că au reușit efectiv să cucerească o bună parte din lume e mai puțin uluitor decât că au putut-o dori consecvent vreme de două secole în greu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
găsit și la dispoziție. Fisura asta născută din excesul de luare aminte îl pneumatiza. Răsputerea ascultării, pe care o dădea celor abia șoptite și ferfenițite pe margini, se răsfrângea asupra-i, dislocându-l, îndepărtându-i o parte incalculabilă din propria făptură, ce, deși în curs de dezintegrare, îi rămânea încă o oarecare vreme apropiată și întrucâtva ascultătoare. Primea ascultare pentru că dădea, și chiar atât de multă încât propria-i tăcere se rupea în sforțarea asta, devenind cavitate rezonantă colectoare de subsonuri
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
oceanul primordial subcutanat. Rică avusese revelația că, în forja voinței, micile intervale capătă ductilitatea metalelor; chiar un pirpiriu de punct poate deveni o mină de aur pentru omul agil, capabil să-și dea singur legea urmând deplasarea elementului imponderabil din făptura sa. Gravitația nu-l definește decât dacă acceptă să fie redus la statutul de corp inert, legat, pasă-mi-te, indelebil de-o masă. Atâta vreme însă cât spiritul lui rămâne viu la superlativ, el se poate desprinde de sine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
margini. Bineînțeles, spectacolul de binefacere erotică nu urma un scenariu prestabilit, ci evolua prin improvizații de tip rizomic, prelungindu-se impromptu în direcții aleatoare. Scăpat de urmăritori, Rică începu și el să se destindă și să exploreze cu mâini curioase făptura alunecătoare a salvatoarei sale, ce-i umplea palmele de virtuale reliefuri exotice numai spre a-l lăsa apoi cu ele goale, scursă printre degete înapoi, înspre largul ei de baștină. Ceva din ea era în permanență pe fugă, asemeni zării
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
putut, eventual, decăli. Un instinct conducător al metalelor afară din ansamblurile funcționale în care se găseau prinse îl traversă credincios pe băiat, asistându-i mișcările mâinii. Ciudat era că, oricât se străduia, nu reușea să răzbată în vreun punct al făpturii ei unde să se poată vorbi de inițierea unui act erotic; pur și simplu femeii ăsteia nu-i dădea de cap. Punctele ei aveau dimensiuni făcute ghem: chiar infinit de mici, lor le corespundeau mosoare infinit de subțiri și bine
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
când își jurase în barbă "în veci n-am să mă dau bătut"? Cum să te măsori cu abisul delăsării umane și deznădejdii, încercând să-l traversezi printr-un salt ce sfida atât de flagrant limitele rațiunii și oceanul de făpturi diminutive ce o slujeau? Era și ea printre ele, și, dacă el i-ar fi răspuns c-ar vrea să se sprijine de ea numai puțin, doar cât să-și tragă sufletul cel urgisit, ar fi acceptat bucuroasă. Mai contează
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]