7,566 matches
-
asupriți și necăjiți, pentru că știi acum ce e necazul". Creangă folosește formele oralității: "imaginile, metaforele, comparațiile lui sunt ziceri tipice ale poporului, expresii scoase din marele rezervor al limbii" (T. Vianu). Povestea lui Harap-Alb a fost considerată un "veritabil Bildungsroman fantastic al epocii noastre" (George Munteanu). Feciorul de crai este milostiv și bun, dar iute la mânie, neascultător (nesocotește sfaturile tatălui), fricos și ezitant în fața provocărilor, viteaz și prudent, cel mai reprezentativ dintre eroii pozitivi ai lui Creangă. Acest basm cult
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
simbolizat de Luceafăr, în al doilea este doar aspirație pentru Cătălina, în al treilea este întruchipat de Hyperion, în al patrulea tablou, geniul este simbolizat de Luceafăr. La început, poemul se află sub semnul basmului, ne introduce într-o atmosferă fantastică, repetabilă oricând, în care se conturează portretul fetei de împărat, de o autentică unicitate terestră. Ea reprezintă Pământul, dar unele comparații "Cum e fecioara între sfinți/ Și luna între stele", sugerează predispoziția ei spre înălțimi astrale și face posibilă legătura
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
La rândul lui, Luceafărul confirmă reciprocitatea atracției dar, la nivel exterior ("Și cât de viu s-aprinde el"), în timp ce fata resimte chemarea în spațiul interior: "De dorul lui și inima/ Și sufletu-i se împle". Tabloul întâi este o poveste fantastică de dragoste dintre o ființă terestră și una cosmică. Ființa terestră era unică în felul ei, foarte frumoasă, provenea din rude mari împărătești și se îndrăgostește de Luceafărul pe care îl privea în fiecare noapte. Reacția Luceafărului este la fel de tulburătoare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ideală și alta monstruoasă. Partea întâi este dominant epică și cu unele momente dramatice, partea a doua este lirică, satirică, pamfletară. Istoria ideală dezvăluie visul lui Osman, încercând să explice întemeierea Imperiului Otoman. Acest vis cuprinde o poveste de dragoste fantastică dintre un pământean și lună. Din inima sultanului crește un copac uriaș, ceea ce explică simbolul otoman, semiluna, și un colaj de imagini sugerează întinderea imperiului. Următorul tablou al poemului prezintă o incursiune în istorie; de la Osman la Baiazid. Rovine a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
optimist și geniul poetic se completează cu geniu patriotic. Sărmanul Dionis În proza eminesciană, apar eroul-titan (Toma Nour din Geniu pustiu) și eroul-demon (Dionis din Sărmanul Dionis), împreună cu idei filosofice despre geniu, despre timp și spațiu. Dionis, din nuvela romantică, fantastică și filosofică Sărmanul Dionis este un tânăr de 18 ani, cu spirit reflexiv, cu predispoziție pentru metafizică, reverie, lucruri mistice, aspirând spre iubirea absolută. Ființă superioară, tânărul se refugiază în vis, în speranța că acolo se poate salva, departe de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fiind considerată o nuvelă onirică. Punctul de plecare îl reprezintă confuzia voită dintre realitate și vis, încât eroul consideră spațiul și timpul categorii subiective (nu există timp și spațiu decât în sufletul nostru). Nuvela Sărmanul Dionis este totodată o nuvelă fantastică și filosofică, în care sunt prezente: teoria metempsihozei (a transmigrației sufletelor, a reîncarnării), teoria schopenhaueriană cu elemente de indianism, brahmanism, ideile lui Platon despre "arhetip" (tipul primordial originar), ideile despre "arheul" care apare ca unicitate în multiplicitate. Dionis are o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se dedublează (motivul umbrei), vrea să plece din lumea dominată de ipocrizie. Și Maria, chemată de dragoste se spiritualizează, se dedublează, lăsând în locul ei umbra. Acum, iubirea este dependentă de geniu și de creație și se manifestă intens în călătoria fantastică de pe lună, călătorie care "nu fusă decât o sărutare lungă". Dan, erou demiurgic, a creat un peisaj edenic pe lună, unde se întrepătrund toate regnurile: cireșii "cu omătul trandafiriu", florile "cântau în aer cu frunze" ș.a. Constelațiile care se reflectă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
o sărutare lungă". Dan, erou demiurgic, a creat un peisaj edenic pe lună, unde se întrepătrund toate regnurile: cireșii "cu omătul trandafiriu", florile "cântau în aer cu frunze" ș.a. Constelațiile care se reflectă în ape sugerează o suprarealitate, un univers fantastic, în consonanță cu starea sufletească a eroilor. Intrând în armonia universală, cuplul Dan-Maria pare fascinant: "El își rezima fruntea încununată de flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cânta o pasăre măiastră". "Floarea albastră" simbolizează fericirea, iar "pasărea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se creadă Dumnezeu și gândul acesta îl duce la pierzanie. El crede că poate ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu altfel decât prin credință și este pedepsit, fiind readus la condiția de muritor. Caracterizarea lui Dionis Dionis, eroul din prima nuvelă fantastică românească, are numele zeului Dyonisos din mitologia greacă. El încearcă să atingă absolutul în cunoaștere, nu reușește și este nefericit. Portretul fizic: tânăr de o frumusețe demonică ("fața era de o dulceață vânătă-albă", "ochii triști în forma migdalei"), înzestrat cu
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Călinescu, G., Viața lui Mihai Eminescu, E.P.L., București, 1966; Călinescu, Matei, Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, E.P.L., București, 1964; Cimpoi, Mihai, Narcis și Hyperion: Eminescu, poet al ființei: poem critic, Editura Junimea, Iași, 1994; Ciobanu, Nicolae, Eminescu: structurile fantasticului narativ, Editura Junimea, Iași, 1984; Cioculescu, Șerban, Eminesciana, Editura Minerva, București, 1985; Constantinescu, Pompiliu, O catedră Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1987; Conte, Rosa del, Eminescu sau despre Absolut, Editura Dacia, Cluj, 1990; Dragomirescu, Mihail, M. Eminescu, Editura Junimea, Iași, 1976
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
El se îndrăgostește de fată, dar iubirea îi era interzisă celui care se inițiază în tainele vieții. Deși Maria ajunge soția împăratului Constantin, ea va nutri o dragoste spirituală pentru Breb. În cele 17 capitole, planul real alternează cu planul fantastic, în care se desfășoară evenimente din perioada 780-797. Sunt aici motive mitice, istorice, filosofice, erotice, religioase, de aventură etc. repartizate în trei secțiuni: mitul, basmul și istoria. Naratorul omniscient relatează la persoana a III-a, este un erudit, cunoscător de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Nicolae, Universul prozei, Editura Eminescu, București, 1976. Balotă, Nicolae, Arte poetice ale secolului XX, Editura Minerva, București, 1976. Balotă, Nicolae, Opera lui Tudor Arghezi, Editura Eminescu, București, 1979 Barbu Constantin, Eminescu: poezie și nihilism. Editura Pontica, Constanța, 1991. Bădărău, George, Fantasticul în literatură, Editura Institutul European, Iași, 2003. Bădărău, George, Simbolismul, Editura Institutul European, Iași, 2005. Bădărău, George, Modernismul interbelic, Editura Institutul European, Iași, 2005. Bădărău, George, Avangardismul românesc, Institutul European, Iași, 2006. Bădărău, George, Proza lui V. Voiculescu, Princeps Edit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de bază ale literaturii române vechi, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1972. Cimpoi, Mihai, Narcis și Hyperion: Eminescu, poet al ființei: poem critic, Editura Junimea, Iași, 1994.. Ciobanu, Nicolae, Incursiuni critice, Editura Facla, Timișoara, 1975. Ciobanu, Nicolae, Eminescu: structurile fantasticului narativ, Editura Junimea, Iași, 1984. Ciobotari, Călin, Câte ceva despre metafizica lui Blaga. Actualitatea unei inactualități, în Convorbiri literare, nr. 9, 2005. Cioculescu, Șerban, Dimitrie Anghel, Viața și opera, Editura Publicom, București, 1945.. Cioculescu Șerban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, Istoria literaturii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
satisfacție mare după ce ai avut un vis erotic cu cine trebuia: persoana pe care o doreai, o persoană potrivită. Dar visul nu ține cont de logică, morală sau estetică; poți visa că faci dragoste cu tatăl tău, cu un animal fantastic sau cu tine însuți. Un astfel de scenariu, odată amintit la trezire, produce un disconfort, o vinovăție, o senzație de straniu care pot continua pe parcursul zilei și pot chiar afecta imaginea de sine sau imaginea persoanei visate. Actul interpretării visului
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
crispare ori de câte ori va face dragoste cu tine; în sinea lui se va insinua îndoiala în privința propriilor performanțe (v. Cuvintele în sex). Mass-media În cartea sa The New Male Sexuality, Bernie Silbergeld arată că omul modern este dominat de un model fantastic al sexualității, care este un produs al filmului de tip hollywoodian, al Internetului, pornografiei, publicității și literaturii erotice. Astfel, au apărut o serie de prejudecăți contemporane, ca următoarele: personajul pozitiv nu are niciodată probleme sexuale; eroii din filme sunt cu toții
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
pierdut. El intuiește că narat poate genera semnificații simbolice care, descifrate sau intuite, pot provoca o revelație.18 Povestea să despre ce s-ar fi putut întâmpla ("Dumnezeule, câte nu s-ar fi putut întâmpla!" exclama) conține procedee ale suspansului fantastic din povestirile cu fantome, iar podul plin de vechituri al vechii case boierești a generălesei este un decor romantic potrivit 19. Secvență din filmul Eu sunt Adam reconstituie evenimentele din această perspectivă, fantomele morților familiei Generălesei fiind domiciliate printre mobile
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
din această perspectivă, fantomele morților familiei Generălesei fiind domiciliate printre mobile prăfuite. Însă în podul casei nu se întâmplă ceea ce Ieronim așteptase. El însuși își exprimă nemulțumirea: "A intervenit ceva, și spectacolul a dispărut. S-a reîntors în neant."20 Fantasticul refuză să se releve. Aceasta este tema episodului din pod și,, în continuare, vom urmări cum Mircea Eliade o pune în pagina prin mijloace filmice. Episodul debutează cu o imagine destul de largă [P. Ans.] ca să îi vedem pe ce doi
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe atât de prozaica a lui Vladimir. Ceea ce se voia o incursiune în fantastic eșuează într-o discuție despre coleoptere. "Un roman nu se poate baza nici pe atmosferă, nici pe tehnică. În primul rând e nevoie de o acțiune fantastică, de intervenție a unor agenți extra-umani ca să transforme un episod într-un destin și o stare într-un delir"22. Și în nuvelă Uniforme de general, fantasticul se manifestă odată cu muzica pe care o cântă "pentru îngeri" Maria în ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe atmosferă, nici pe tehnică. În primul rând e nevoie de o acțiune fantastică, de intervenție a unor agenți extra-umani ca să transforme un episod într-un destin și o stare într-un delir"22. Și în nuvelă Uniforme de general, fantasticul se manifestă odată cu muzica pe care o cântă "pentru îngeri" Maria în ultima etapă a inițierii, în care discipolul își întrece maestrul. Însă nu prin digitația perfectă care îl hipnotizează pe Vladimir și nici prin execuția "inimitabila", ci prin puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
oglindă se află în fața sa, iar când primește răspunsul, o găsește, departe, în spatele său. Curgerea timpului este însă continuă, sincrona cu dialogul. Elipsa este una spațială și generează un paradox (Antim s-a deplasat stând nemișcat) care ne induce sentimentul fantasticului. Trecerea să în lumea de dincolo apare firească, fără nici un decor fantastic, și din acest motiv este fascinantă. Forță fascinației vine, însă, tocmai din rezultatul povestirii filmice: alături de Antim, si poate, mai acut, trăim sentimentul de dezorientare și senzația de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
în spatele său. Curgerea timpului este însă continuă, sincrona cu dialogul. Elipsa este una spațială și generează un paradox (Antim s-a deplasat stând nemișcat) care ne induce sentimentul fantasticului. Trecerea să în lumea de dincolo apare firească, fără nici un decor fantastic, și din acest motiv este fascinantă. Forță fascinației vine, însă, tocmai din rezultatul povestirii filmice: alături de Antim, si poate, mai acut, trăim sentimentul de dezorientare și senzația de translație dintr-o lume fiindcă privirea ne este condusă de autor că
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
de un magician. Eliade este filmic în măsura în care proza să, la fel ca și filmul, este creația unui vis. Bibliografie 1) Boia, Lucian, Pentru o istorie a imaginarului, București, Humanitas, 2000. 2) Eliade, Mircea, "Uniforme de general", în Eliade, Mircea, Proza fantastică, vol. IV, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992. 3) Penciuc, Traian, "Torna, torna, fratre. Looking for the European Background of Mircea Eliade's Concept of Theatre aș Anamnesis", în Cristina Scarlat (coordonator), Mircea Eliade Once Again, Lumen, Iași, 2011. 4
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
inferioare valoric, sau chiar eșecuri evidente. Reticent, ba chiar ușor disprețuitor față de cele trei bucăți incluse în tom a fost, de pildă, Pompiliu Constantinescu, care le anula din start posibilitățile de reușită în dificilul traiect al nuvelei cezarpetresciene pe teren fantastic: "Ultimul volum al d-lui Petrescu prezintă în bloc și evoluat la un defect capital procedeul de care am vorbit (al coincidentelor fatale, n.n.). Fără un înalt accent subiectiv, oscilând între obiectivitate epica și lirism, d. Petrescu, neatingând soliditatea construcției
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Tărcuș și care se materializează cu o stăruința stupida și totuși tainica, tulbură, cu elementul ei confuz, creația obiectivă") nu îl conving pe critic decât cel mult că "aci găsim însă indiciul că d. Cezar Petrescu se îndreaptă spre nuvelă fantastică"2. Concluzie cvasiunanima în epoca: la data publicării celei de-a doua cărți de proza scurtă fantastică, Cezar Petrescu este deja etichetat drept un prozator realist prea puțin dispus să iși lărgească orizontul artistic, mai mult, cu o optică sămănătorista
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
creația obiectivă") nu îl conving pe critic decât cel mult că "aci găsim însă indiciul că d. Cezar Petrescu se îndreaptă spre nuvelă fantastică"2. Concluzie cvasiunanima în epoca: la data publicării celei de-a doua cărți de proza scurtă fantastică, Cezar Petrescu este deja etichetat drept un prozator realist prea puțin dispus să iși lărgească orizontul artistic, mai mult, cu o optică sămănătorista pronunțată. Inutilă i se va dovedi, prin urmare, orice încercare de a-și justifica apetenta pentru proza
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]