4,972 matches
-
înfiptă în furculiță până ce a dus-o foarte aproape de gură; ochii i se dau peste cap, umezindu-se. Niciodată până acum n-am văzut-o înțepând cu furculița atât de adânc încât să sfărâme cartoful. și nu lasă niciodată în farfurie firimituri de cartofi. Încă de copil nu-mi plăcea să mănânc cu ea împreună, ca să nu ajung de fiecare dată să mă rog de lampa din bucătărie, de masă și de cartofii din farfurie s-o ajute să nu mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cartoful. și nu lasă niciodată în farfurie firimituri de cartofi. Încă de copil nu-mi plăcea să mănânc cu ea împreună, ca să nu ajung de fiecare dată să mă rog de lampa din bucătărie, de masă și de cartofii din farfurie s-o ajute să nu mai mănânce în felul în care mănâncă, iar eu să nu mai trebuiască s-o privesc de fiecare dată. Cuțitul n-aveam voie să-l folosesc la masă, pe motiv că eram încă prea mică
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pereche de ochi sosită de la șes lucrurile păreau anapoda. Priveam la cer cum ai privi într-o băltoacă. și fiindcă apartamentul traversa cerul la jumătatea lui, cerul se proptea drept în geamul meu, iar când mâncam mi se prăvălea în farfurie. Poate că aceste imagini nici nu mi-ar fi trecut vreodată prin minte, dacă acei vântură-rele dintre vecini, colegi de birou și securiști, n-ar fi pus cu toții umărul la frica mea. Nu cerul era problema mea, ci lipsa de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
punea boabele pe plită și cu ajutorul lingurii de lemn le întorcea permanent să nu se ardă. Unele se rumeneau, altele se înnegreau, iar mama le trăgea la marginea plitei , le lua ușor cu lingura de lemn punându-le într-o farfurie pe care o punea în mijlocul mesei. Apoi, lua puțină sare cu vârful degetelor presărând-o peste boabe și amestecându-le cu lingura de lemn pentru a face consumarea lor mai apetisantă. Noi eram așezați pe marginea patului și pe cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de astă dată. Trebuie să avem încredere în mila și iertarea lui. Acum, mai mult ca oricând, era valabilă cugetarea filozofului grec obligat să bea cucută: Mănânci pentru a trăi, nu trăiești pentru a mânca." (Socrate) În mijlocul mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
iertarea lui. Acum, mai mult ca oricând, era valabilă cugetarea filozofului grec obligat să bea cucută: Mănânci pentru a trăi, nu trăiești pentru a mânca." (Socrate) În mijlocul mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mesei era așezată farfuria de aluminiu în care mama pusese boabele fierte. Lângă farfurie se afla cănița plină cu boabe de porumb în care fâlfâia pe terminate un capăt de lumânare sfârâind înecăcios, fără de care nici n-am fi văzut farfuria de pe masă. Mâncam, așa, aiurea, fără poftă, fără convingere, cu anevoie. Luam câte o boabă încet, nehotărâți, fără grabă; o mestecam, apoi o înghițeam fără voia noastră, fără participarea noastră conștientă și activă, ci doar ca o reminiscență a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
putea: cum dădea Dumnezeu unii mai bine, alții mai rău. Începuse școala. Într-una din aceste zile, imediat după încetarea crivățului, ne-a surprins în mod plăcut vizita unei distinse doamne. Noi tocmai "serveam masa", având în centrul ei binecunoscuta farfurie de aluminiu în care mama pusese boabele de porumb coapte pe plită, peste care presărase nițică sare pentru a le face mai gustoase, mai atractive. Deodată s-au auzit niște bătăi slabe la ușa din hol. Mama, mi se pare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
i-am oferit taburetul, iar eu m-am așezat pe pat exact pe locul în care, adineauri, integritatea sa corporală fusese neplăcut zdruncinată, oarecum în părțile sale intime. Odată cu mutarea în noul spațiu locativ, doamna a pus pe masă, lângă farfuria de aluminiu, o pungă nedesfăcută de un kilogram pe care scria GRIȘ. Am urmărit-o cu atenție. Pe degetele ambelor mâini doamna purta numeroase inele de mărimi și forme variate; unele bătute cu pietre prețioase de-ți luau ochii, precum și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
camera asta? La această întrebare mama s-a limitat la un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un vizibil proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un răspuns laconic. Din cauza fumului, doamnă. Vizitatoarea noastră, aflată într-un vizibil proces de senescență, a încetat să mai cerceteze camera, oprindu-și privirea plină de o avidă curiozitate asupra farfuriei de aluminiu. Dar aici ce aveți, doamnă Rozalia? În farfuria de aluminiu din mijlocul mesei, stăteau boabele de porumb "dintele calului", "rânjind" la noi sinistru, ca maxilarele dezosate ale unui copitat, privind amenințătoare din mormanul de oase azvârlite într-o groapă de la marginea abatorului. Unele alburii sau galbene cu pielița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
scufundare, a privit-o câteva secunde fix, ca pe un obiect inedit, gândindu-se, pe bună dreptate, care să fie rostul acestei întrebări? Îi era foarte greu să răspundă. Era într-o situație jenantă, penibilă. Doamnă, ceea ce vedeți dumneavoastră în farfuria de aluminiu reprezintă "pâinea noastră cea de toate zilele". Cum, doamnă Rozalia, vreți să mă faceți să cred că sunteți capabili să ingerați asemenea compoziție?? Și iarăși sistemul de semnalizare al vizitatoarei de la coada ochiului stâng se puse mai abitir
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
am știut adevărul despre voi și nici n-am cunoscut dârzenia și mândria de care dați zilnic dovadă în lupta cu neajunsurile vieții... Dumnezeu să vă ajute și să vă ocrotească. Și a plecat bătrâna doamnă. Iar pe masă, lângă farfuria cazonă de aluminiu cu boabe arse de porumb de proveniență plebeiană, nobilul pachet de griș sigilat a rămas rușinat, singur și stingher ca un mare semn de întrebare, neputându-se dumiri: cine l-a adus și ce căuta acolo? Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mama ne gătise fel de fel de bunătăți, care-mi gâdilau în continuare papilele gustative. Ceva, totuși, s-a întâmplat. Dimineața, mama a topit un ceaun de zăpadă, și-n apa obținută a fiert grișul. Ne-a pus fiecăruia în farfurie cât se cuvenea, și dat fiind faptul că eu eram cel mai slăbuț dintre frații mei, și văzând cu câtă poftă mănânc mi-a mai pus un mic supliment. Din momentul în care i s-a dat startul, fiertura alburie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și noi asemenea material? De unde? Cu ce bani? Ah, ce frică ne era de ploaie! De regulă, după ce se oprea ploaia afară, începea alta în pod, sub acoperiș. Modalitatea de contracarare a acestui fenomen nedorit și neplăcut era să așezăm farfurii și diverse vase în care să ia sfârșit călătoria apei pluviale sub formă de picături. În pod, peste grinzile de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o podea de scânduri, era foarte periculos să te miști. Dacă nu erai atent și călcai pe șipci, te trezeai grămadă jos direct în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție farfuria acolo unde vedeam căzând picătura. Sub acoperiș era întuneric beznă. În mâna stângă țineam lumânarea, căci fără ea eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram asemenea unui orb: nu vedeam nimic; absolut nimic. Apoi mă deplasam de pe o grindă pe alta, până ce întreg spațiul expus ploii era acoperit cu fel de fel de vase și mai mari și mai mici: căldări, lighene, oale, cratițe, farfurii... Coboram convins că am făcut o treabă pe cinste. Eroare totală! Nu puteam controla traseul picăturilor și nici locul precis unde-și vor da drumul. Itinerarul acestora era greu de ghicit, fiind aleatoriu, în funcție de factorii externi care se manifestau independent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se boboșca așa, ca pentru o naștere sadea, apoi expulza fătul sub forma unei picături de ploaie care străbătuse victorioasă toate obstacolele din hăt, înaltul cerului, prin acoperișul de paie, prin tavan, lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
obstacolele din hăt, înaltul cerului, prin acoperișul de paie, prin tavan, lățindu-se în cele din urmă într-o farfurie prozaică sub formă de lichid maroniu, murdar. Nu după mult timp, porțiunea respectivă din tavan se desprindea și cădea peste farfurie, umplând de terciuială și de apăraie țolicile din odaie. Vă imaginați ce plăcere, ce surpriză și încântare simțeam când fenomenul se petrecea noaptea, în timpul somnului, și te trezeai dintr-o dată cu paleașca aia pe obraz de ziceai că te-a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
groază. Orice rest alimentar: fie o coajă de mămăligă, o felie de pâine, mâncare gătită, tot ce însemna sursă pentru hrana familiei era batjocorit, murdărit, risipit. Își lăsau fecalele mărunte și negre pretutindeni: pe jos, peste pături, pe masă, peste farfurii, pe hainele noastre, cu o nerușinare vădită, gândită și planificată satanic. Cu piciorușele lor scurte, dar solide, musculoase, energice și botul ascuțit prevăzut cu incisivii tăioși ca o ghilotină în miniatură, nu le rezista nimic, fiind perfect înarmați și adaptați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
marinăresc. 12 iunie 1998 Le Bol d'or (Cupa de aur) este principala regată nautică de pe lacul Leman. Am găsit un job de spălător de vase (după ora 22.00) și chelner pentru vineri, sâmbătă și duminică dimineață. Munți de farfurii murdare de spălat (am făcut un calcul sumar la sfârșit: 3000 de bucăți, nu am spart niciuna...). Unde am citit oare că furtunul terminat cu o pară în formă de duș, care simplifică enorm viața plongeur-ului (cuvântul franțuzesc care îl
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de masă de la ora trei dimineața. Lume multă, bogată, fericită (cel puțin așa pare la o primă vedere), femei superbe care beau șampanie franțuzească le pot vedea fugar surâsul senzual și spatele decoltat prin ferestruica prin care mi se livrează farfuriile murdare. La sfârșit, duminică dimineață spre prânz, patronul, un italian care a făcut avere în Caraibe, servește întregii echipe șampanie. Suntem toți atât de obosiți, încât nici măcar nu putem face conversație. Ora 4.30, dimineața de sâmbătă. O prostituată de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
C de ședere permanentă în Elveția? Când ești imigrant, înveți instinctiv că sentimentalismul omoară supraviețuirea. Îl ajut tot timpul să-și faca "norma" la fiert paste, iar din cauza aceasta eu nu reușesc să termin să spăl la timp munții de farfurii pătate de un sos roșu-unsuros, care vin neîncetat din sală. Nu știu de ce, acum am tendința să văd totul printr-un ochean "teologic" creștin nu pot să scriu, nu sunt unul dintre cei care merită numele acesta. Când nu vrei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
țara mea. O țară străină. Andrei Pleșu: "Bărbații și femeile au unul asupra celuilalt o superioritate reciproc acceptată". Sunt așezat la o masă de la "Rogojina", terasă bucureșteană populară de pe lângă Foișorul de Foc. Numele i se trage de la niște rogojiini și farfurii pseudo-rustice agățate de pereți. Un cap de căprior mâncat de molii, cu un singur corn, atârnă și el pe un perete. Tot un cap, dar de cocoș, din ceramică, au lipit pe zid și țiganii din casa de peste drum. Văzut
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pătruns de ideea că fotografia ascunde adevărata natură a lucrurilor. 18 mai 2002 Lungă discuție telefonică cu Cezar S. fostul meu coleg, prieten și "frate" de sărăcie studențească la Universitatea din Galați, omul cu care am mâncat efectiv din aceeași farfurie în căminul studențesc. Acum lucrează pe un post de mare răspundere, securitate date, IT și altele asemenea la o bancă importantă din Germania. Tonul a devenit rezervat, întrebările pe care ni le adresăm unul altuia, politicos-stupide. Am impresia că motorul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]