5,111 matches
-
josu,/ Cum mi-l pusă zgardă-i pusă” (Petreni - Hunedoara). Eroul trebuie să încheie un ciclu solar pentru a fi consacrat, slăbirea forțelor leului la apus conotând încărcătura solară a bestiei. „Soarele călătorește pe un leu până la amiază”, dar aici fiara reprezintă o ipostază a soarelui asfințind, „animal devorator al soarelui”. Gilbert Durand apropie această prezență animalieră de o divinitate foarte familiară în spațiul mediteranean și nu numai: „acest soare devorator și tenebros ni se pare a fi rudă apropiată cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai jos,/ Pe un plai frumos/ Și-ncepurăm/ De vânarăm/ Munțî cu brazî și fagii,/ Dealurile cu podgoriile,/ Luncile cu florile/ Și satele cu fetele./ Dar când dădu/ Soarele-ndesearî,/ Ieșirăm la drumu cel mare/ Și detem peste o urmă de fiară” (Albele - Bacău). Vânătoarea în „țara de sus despre apus” conține într-o sinteză simbolică maximă acea „zonă obscură” a protagonistului, pe care o enunța Mircea Eliade drept condiție sine qua non pentru a fi erou solar: „Eroul «salvează» lumea, o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe boltă, în basme, de către eroii tip Greuceanu sau de către boii solari. Găsirea urmei lăsată de mireasa - ciută la asfințit, în punctul central al universului ordonat („drumul mare”), reface tiparul eroic și evidențiază finalitatea maritală a inițierii. După ce a înfrânt fiara arhetipală, eroul trece cu alaiul său prin numenal pentru a-l infuza cu energia numinoasă eliberată prin gesturile arhetipale. Abia apoi, ca încununare a procesului de revigorare a lumii își va întemeia familia, acționând așa cum îi stă în fire: ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
soarelui și a lunii de la zmei. Aducerea în plan mundan a nucleului de forță malefică și transformarea lui în sursă de lumină dau universului energia năvalnică de la întâia sa întemeiere. În balada Șarpele I(7), gestul recuperatoriu este sugerat de fiara învinsă însăși, sacrificiul ei fiind secondat de jertfa animalului donator: „Pân’ la cap că mi-l tăia/ Nouă grămezi că făcea,/ Sparge-m’ țasta capului/ Să iai piatră nestemată/ Dă luminează lumea toată”. Piatra din capul șarpelui indică faptul că
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
puternic o va păstra. Lumina solară, al cărei succedaneu este obținut de la principiul opus creației, are, așadar, și conotația cunoașterii supreme, în acord cu implicațiile inițiatice. Secretul prin care flăcăul dobândește înțelepciunea și statutul de erou întemeietor este revelat de fiara antagonică, devenită astfel și maestru inițiator, lucru vizibil și în imperativul cu care se adresează șarpele celui care l-a învins. Deconspirarea funcției pe care o primește imolarea animalului arhetipal va fi regăsită în colindele tip Peștele și mreaja fetei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumii. Sub aspect pragmatic, regele fără moștenitori compromite regatul, îl face vulnerabil în fața luptelor pentru putere. La nivel spiritual, infertilitatea cuplului uns de divinitate este contagioasă și pune în pericol rodul întregului univers ordonat. Totodată, doar fiul împăratului poate înfrânge fiara haosului, e nevoie de o descendență superioară, motiv pentru care G. Călinescu apreciază că „în fond adevăratul Făt-Frumos este feciorul de împărat, desprins de orice gânduri materiale, posedat numai de instinctul de a-și găsi o mireasă și gata să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe care Iovan îl are în lupta cu Haosul și, în același timp, așază eroul în directă comunicare cu tărâmul terifiant. Călărind pe craniul de zmeu, cu frâu din balauri și chingă de năpârci, Iovan dă o funcție domestică, socială fiarelor: prin ele neantul este asimilat cosmosului. Pe lângă poziția lui de superioritate, chiar de suveran, trebuie să adăugăm preluarea energiilor pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu țelul incursiunii în haos: șarpele mitic. Năpârca, „asociată femeii, comorilor și cunoașterii locurilor ascunse” anticipează descoperirea Fetei Sălbatice sub o piatră, așadar, în recluziune inițiatică. Cu asemenea înzestrare eroică, Iovan nu poate să rateze încercarea extremă a confruntării cu fiara atemporală, el a asimilat toată forța necesară în probe anterioare, doar implicite în text. Șarpele este și preopinentul lui Mistricean din balada antologată la numărul I(7). Nașterea lui specială și blestemul de mamă îi marchează destinul în chip magic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
setea este efectul pătrunderii umanului în dimensiunea infernală, semn al alterării ființei expuse în inima răului. Colinda Voinic căutat prin munți IV, (117), din Gropeni, Brăila, adaugă la saltul fertilizator al eroului călare momentul șederii în sacru, unde adoarme precum fiara vânată în alte tipuri de colind. Cu flăcăul rămas pe munte să se cufunde în energiile latente ale începutului de lume, perspectiva artistică se mută pe absența din planul social: „Părinți de veste-mi prindea/ Și după el că-mi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că-și lua,/ Sus la munți că se urca,/ Jos, mai jos se pogora,/ Peste voinicel dădea./ Să-l trezească nu se-ndură,/ Să-l deștepte nu să-ncrede,/ Cal din nară strănuta,/ Pe voinicel mi-l trezea”. Somnul similar fiarei haosului este curmat în același mod de calul voinicului. Strănutul lui provoacă „o ruptură în linia continuului temporal” și face planul sacru sensibil la intruziunile mirenilor. Șederea pe muntele sacru constituie o formă alegorică a morții inițiatice, pentru că tânărul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în care se produc revelațiile. Construcția creează senzația rupturii bruște și a surprizei de a păși din senin într-o nouă dimensiune. Câmpia din colinda de fecior are ca stăpân cerbul, și el simbol al renașterii, al reînnorii: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului/ Ș-a pământului”( Vânarea cerbului IV,58) Sintagma este revelatorie, cornuta reprezintă o apariție numenală a spațiului specific inițierii. Apartenența la htonian face din cerbul care își cântă fala o întrupare zoomorfă atemporală care trebuie re-biruită. Locul universal al
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind ține de inversarea principiilor, dezordinea lumii și inerția somnolentă a haosului sunt întrupate în felina atipică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Scorpia a fost descrisă de către cercetători ca fiind „un animal foarte mare, probabil un ofidian”, dar cu siguranță ea intră în clasa animalelor ce figurează monstrul în al cărui pântec neofiții trec proba inițiatică, printr-un transfer de forțe de la fiara (totemică) la subiect. Simpla ieșire din trupul spintecat (pe lung, deci are formă de șarpe) certifică reușita ritualului: „O dată când îl lovea,/ Scorpia afar’ ișea,/ Paloș din gură că loa,/ Pân’ la coadă să spărgea,/ Pă coconi că mi-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
balade, cât și în cântecele de leagăn, devine un catalizator al scoaterii din familiar. În momentul plecării, feciorul din colinde are un dialog aspru cu mama, iar, în alte variante, când se întoarce cu leul legat, o strigă să vadă fiara. În mod sugestiv, fiul ce dorește să-și facă mama mândră este auzit doar de cea care va înlocui imaginea feminină în etapa viitoare, semn că vârsta anterioară a fost abolită complet: „Ia ieși, maică, ia ieși, taică,/ Să vezi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stăpână pe materie”, „depozitară a forțelor germinative ale materiei” de către cercetători, Samodiva eliberează prin înfrângerea ei simbolică resursele inepuizabile ale vieții. Orbirea, ca semn al supunerii stihiei feminine, o lasă fără control asupra universului ordonat și este echivalentă cu legarea fiarei în colinde, dar, în același timp, întoarce gestul ei distructiv, știindu-se că Samodivii din mentalul bulgar sunt genii feminine ale văzduhului ce orbesc sau scot ochii privitorilor. Cea mai dinamică formă a inițierii rămâne lupta propriu-zisă cu monstrul. Ea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
agresiunea spațiului social, ordonat, de către întruparea zoomorfă a haosului. Orgoliul trâmbițat al distrugerii are menirea de a provoca eroismul latent și de a stârni puterile cosmocratoare ale voinicului. „Fala”, care devine motivul intrigă al încercării inițiatice, vine din partea „Cerbului Runcului,/ Fiara câmpului” (Coconi-Ilfov), adevărată ipostază a haosului invaziv. Domeniul lui este al naturii sălbatice, nediferențiate, specifice momentului anterior ordonării: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului,/ Ș-a pământului,/ Cerb s-a lăudat/ Că nimi n-a aflat/ Pe und' se hrănește,/ Pe und
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de a stârni puterile cosmocratoare ale voinicului. „Fala”, care devine motivul intrigă al încercării inițiatice, vine din partea „Cerbului Runcului,/ Fiara câmpului” (Coconi-Ilfov), adevărată ipostază a haosului invaziv. Domeniul lui este al naturii sălbatice, nediferențiate, specifice momentului anterior ordonării: „Cerbul Runcului,/ Fiara câmpului,/ Ș-a pământului,/ Cerb s-a lăudat/ Că nimi n-a aflat/ Pe und' se hrănește,/ Pe und' se umbrește,/ Că dânsul prujește/ Și singur își paște/ Pe-ntinsa câmpie/ Dalbă, colilie,/ Iarbă unde crește,/ Fir găitănește,/ N șase
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
specific și, ajungând pe domeniul umanului, intră în clasa animalelor „stricătoare”: „Cerbul stretior,/ Prin verde ogor/ Lângă sătișoare/ N răsărit de soare,/ Prin luncile verzi/ Și prin livezi,/ Prin grâne cu lapte,/ Prin oarze mai coapte” (București). Cel mai adesea, „fiara câmpului” își laudă condiția de animal greu de surprins, asemenea unei epifanii care necesită o inițiere. De aceea, prin „fala” sa el neagă puterea de a reface traseul arhetipal și de a localiza sursa degradării: „Cerb s-a lăudat,/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
piei de animale pentru a sugera intrarea în existența sălbatică și se comportau potrivit noii forme. Șederea în trupul animalului transformat în casă după sacrificarea lui are o prefigurare intensă în această transsubstanțializare magică: pe tărâmul fără timp feciorul devine fiara sacră, după vânarea ei comunitatea lui preia puterea fiarei prin valorificarea trupului în social. Solul pe care umblă frații abandonați oferă un alt indiciu pentru momentul sacru: este reavăn și plin de urme sălbatice. Umezeala fertilă, absența unei cărări bătătorite
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sălbatică și se comportau potrivit noii forme. Șederea în trupul animalului transformat în casă după sacrificarea lui are o prefigurare intensă în această transsubstanțializare magică: pe tărâmul fără timp feciorul devine fiara sacră, după vânarea ei comunitatea lui preia puterea fiarei prin valorificarea trupului în social. Solul pe care umblă frații abandonați oferă un alt indiciu pentru momentul sacru: este reavăn și plin de urme sălbatice. Umezeala fertilă, absența unei cărări bătătorite și fauna implicată misterios sugerează un spațiu rezervor de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lume s-o afla/ Să m-aduc-on leu legat,/ Leu legat, nevătămat,/ Îi dau fata gi soțâie/ Giumătace gi-împărăție,/ Toată, întreagă-a lui să fie” (Dobra - Hunedoara). Cu scenariul acesta ne situăm în vecinătatea basmelor, unde Făt-Frumos trebuie să răpună diferite fiare pentru a se însura. V. I. Propp identifică în acest motiv funcția cu numărul IX 1, „strigarea publică întrajutor”. Leul, ca și dulful, depășește granițele speciei și devine simbolul spațiului necosmizat, cu „statut de ființă stihială”. Prinderea și legarea lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este generală, ci este destinată clar eroului, prin răpirea surorii sale, act specific zmeilor. Deși nu este un motiv cu răspândire, uneori leul apare ca ipostază a acestor făpturi specializate pentru basm. Atributul de „câne rău” descrie forțele dezlănțuite ale fiarei la vânarea căreia tânărul pornește, chiar și în absența unei chemări exprese. Grație legăturii mitice dintre leu și flăcău, gesturile celui dintâi sunt aflate și trebuie corijate de eroul cunoscător în amănunt al teritoriului infernal. În colindele de tip III
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
îl circumscriu exclusiv zonei întunecate a „forțelor obscure, instinctuale și pasionale. Lăsate în voia lor, neasumate de către spirit, ele nu pot decât să joace un rol distructiv, în univers și în om”. Măr, feciorul născut prin iradierea fecundității vegetale, ucide fiara și domolește astfel haosul prin gestul viril ordonator, specific spiritului inițiat. Cerbul solar este o altă ipostază a haosului invaziv ce trebuie să piară de mâna flăcăului, motivul fiind comun din Balcani până în Baltica. În tipul acesta de colinde calul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
genunchi. Cerbul, asemeni leului, este găsit dormind, fapt ce se datorează latenței somnolente specifice spațiului neordonat, precosmic. În mod din nou asemănător colindelor în care leul întrupează stihiile, cerbul zace sub un element vegetal, învestit cu simbolistica Arborelui Cosmic. Prezența fiarei la rădăcina lui axis mundi sugerează neantul anterior creației și convertirea energiilor primare, dar și o amenințare a cosmosului. În multe texte populare, formele zoomorfe ale stihiei stau la baza simbolului universului și rod pilonii sau Copacul Creației. Ca într-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ș-o săgeată;/ Ținta-i țintuită/ Pe cerb mi-l izbea,/ La spate din dreapta,/ Cerbul sus sărea/ Și se blestema” (Peceneaga - Tulcea). „Dreapta și îndemânarea vădesc puritate și favoarea divină”, învestirea cu puteri civilizatoare exercitate din unghiul magic anihilează puterile fiarei și permite contactul cu aceasta: „Pe cerb mi-l lua,/ La spate, din dreapta./ Și cu el pleca/ Prin șirag de sate” (Peceneaga - Tulcea). Motivul sacrificiului constructor apare adeseori ca indicație a animalului mitic însuși. Mai mult chiar, într-o colindă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]