9,472 matches
-
ce punct pasiunea pentru justiție se transformă într-o teribilă armă de represiune împotriva omului? Cele mai bune pagini din romanele lui P. analizează astfel de ecuații delicate, și trebuie spus că dialectica ideilor e mai spectaculoasă la P. decât ficțiunea propriu-zisă. În Un om norocos se află tot un personaj „ciudat” - Daniel Petric, artist conștient de mediocritatea lui -, care nu acceptă complicitățile (mari, infernale) ale lumii în care destinul l-a aruncat fără să îl întrebe. Romanul, scris la persoana
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de cultura orientală veche, pe care o propune cititorului european în intenția de a-i atrage atenția asupra surselor unei posibile resurecții spirituale a Occidentului. În 1968 predă istoria religiilor orientale la Universitatea Teologică „Marianum” din Roma. Ultimul text de ficțiune scris în limba română este romanul Omul suspect, din care în 1971 publică fragmente în „Revista scriitorilor români” de la München. E un roman autobiografic, axat pe dificultățile de opțiune ale omului și scriitorului cu dublă ascendență etnică și lingvistică. În
PETRASINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
structura și ținta morală a comentariilor, rememorările duc inevitabil spre anii de detenție și spre perioada de dominație a regimului comunist ateu. Ca și în celelalte studii cultural-religioase, și în aceste dezbateri dialogate se simte „smerenia prelatului”. În literatura de ficțiune P. rămâne cu romanul Trei ceasuri în iad. Este o carte a cărei narațiune se desfășoară pe mai multe planuri, cu toate că prima impresie este de roman SF. Imediat după terminarea războiului, unui german, Peter Gast, i se transplantează memoria altuia
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
românești. P. a fost și un teoretician remarcabil, interesat de punctele nodale ale studiului literaturii și propunând adesea soluții îndrăznețe și ingenioase. De altfel, multe din preocupări sunt convergente cu - și uneori independente de - investigațiile de ontologie și semantică a ficțiunii demarate de critica americană în deceniile al șaptelea și al optulea. Conceptul central al teoriilor sale este acela de „model cosmologic”, pe care îl construiește combinând date din filosofia culturii a lui Lucian Blaga și din fenomenologia lui Gaston Bachelard
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
le finiseze. Și omul părea altul, încât s-ar putea afirma că P., cel cunoscut din cărțile lui, este în bună parte un produs al scrisului său. Conștiința artistică are pentru P. înălțimea și intensitatea unei religii. Ca autor de ficțiune, el se înscrie pe linia flaubertiană, adică îl preocupă mult mai mult scrierea însăși și mai cu seamă construcțiile operei decât sensurile ce se degajă din ele. Profunzimea nu decurge din mesaj, ci din stringența alcătuirii care, atunci când e dusă
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
de origine călinesciană. De pe acest trunchi se ridică propria desfășurare, uneori de o acută modernitate, încât tradiția prozei interbelice și ecoul sau chiar inițiativa căutărilor înnoitoare se îmbină cu mult firesc. Această coexistență se evidențiază în principalele sale opere de ficțiune: romanele Matei Iliescu și Ce se vede (1979) ori celelalte proze, Didactica nova, Sinuciderea din Grădina Botanică, În Efes, incluse într-un volum din 1971, ca și O singură vârstă (1975). Romanele pun o problemă de a cărei rezolvare depinde
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
Scriitori, IV, 260-291; Holban, Literatura, 152-163; Papahagi, Cumpănă, 115-118; Adriana Babeți, În arhivă, O, 1990, 8; I. Negoițescu, Opera lui Radu Petrescu, VR, 1990, 12; Alexandru George, Radu Petrescu și Școala de la Târgoviște, RL, 1991, 21; Mihai Dragolea, În exercițiul ficțiunii. Eseu despre Școala de la Târgoviște, Cluj-Napoca, 1992, 34-40, passim; Grigurcu, Peisaj, I, 93-95; Ioan Ilieș, Posteritatea lui Radu Petrescu, Târgu Mureș, 1993; Simuț, Incursiuni, 156-160; Negoițescu, Scriitori contemporani, 342-345; Lovinescu, Unde scurte, III, 248-253; Costache Olăreanu, Bérénice, în gară la
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
43, 44; Mircea Bențea, Radu Petrescu. Farmecul discret al autoreflexivității, Cluj-Napoca, 2000; Dicț. esențial, 651-655; Maria-Luiza Cristescu, Politici ale romanului românesc contemporan, București, 2001, 73-79; Dicț. analitic, III, 39-42, 184-185, IV, 634-636, 682-684; Manolescu, Lista, II, 111-121, III, 184-186; Simion, Ficțiunea, III, 321-339; Carmen Mușat, Strategiile subversiunii, Pitești, 2002, 221-226, passim; Gheorghe Crăciun, Doi într-o carte (fără a-l mai socoti pe autorul ei). Fragmente cu Radu Petrescu și Mircea Nedelciu, Cluj-Napoca, 2003; Ion Bogdan Lefter, Primii postmoderni. „Școala de la
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
organizează, la sfatul lui C.A. Rosetti, un „detașament invizibil”, menit să combată, neoficial, dar eficient, acțiunile din umbră ale spionilor Imperiului Otoman. Într-un roman apărut în 1994, Capcana din Bulevardul Primăverii, autorul își propune să dezlege cu mijloacele ficțiunii misterele evenimentelor din decembrie 1989. O. a avut și o modestă activitate de dramaturg. Piesa Stânca miresei, semnată cu pseudonimul Ion Dragomir, a fost jucată în 1959. Piesa pentru copii Acțiunea Codalbul a fost pusă în scenă în 1977, la
OCHINCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288506_a_289835]
-
Cluj-Napoca, 1980; Poziția ființei, București, 1982; Piatra soarelui, București, 1987; Libertate de noapte, Cluj-Napoca, 1995; Focul irevocabil, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Starea prozei, RL, 1981, 5; Ioan Holban, Un prezent irepetabil, CRC, 1981, 12; Laurențiu Ulici, Pe marginea ficțiunii, RL, 1981, 22; Piru, Debuturi, 239; Alex. Ștefănescu, Bibliografia unei generații, SLAST, 1982, 60; Mircea Muthu, Ironie și tandrețe, TR, 1983, 5; Cleopatra Lorințiu, Amintiri din adolescență, SLAST, 1986, 10; Gheorghe Glodeanu, Maieutica personajului, TR, 1988, 22; Alexandru Țion, Filtrul
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
Bibliografia unei generații, SLAST, 1982, 60; Mircea Muthu, Ironie și tandrețe, TR, 1983, 5; Cleopatra Lorințiu, Amintiri din adolescență, SLAST, 1986, 10; Gheorghe Glodeanu, Maieutica personajului, TR, 1988, 22; Alexandru Țion, Filtrul conștiinței, AST, 1989, 3; Anton Cosma, Eseu prin ficțiune, VTRA, 1989, 4-5; Mihai Dragolea, „Piatra soarelui”, ST, 1989, 5; Sorina Gabriela Costea, Acest suflet prea firav, LCF, 1995, 37; Călin Teutișan, „Libertate de noapte”, TR, 1995, 48-49; Viorel Mureșan, „Libertate de noapte”, PSS, 1995, 12; Tanco, Dicț. lit. Bistrița
NUSFELEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288496_a_289825]
-
de unul de antropologie vizuală, aproximativ două sute de ilustrații susținând demersul științific. După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de obiecte stranii (Arhivarul). Ele trădează o anumită ariditate livrescă, dar și ușurința asociativă și familiaritatea cu
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
contextul instituțional) și pe aceea teoretică (contextul ideologic), se formulează o serie de observații ingenioase privind dialectica dintre „politizarea literaturii” și „literaturizarea politicului” sau despre esența realismului socialist: „realismul socialist înseamnă fuga de realitate, escamotarea realității, substituirea ei cu o ficțiune ideologic-dogmatică”. De reținut e și eseul Dialectica puterii (1995), un fel de În contra direcției de astăzi... maiorescian pentru uzul secolului al XX-lea, unde, anticipându-i pe Lucian Boia și pe Eugen Negrici, N. oferă prima analiză a „mitologiei” comunismului
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
ocazional Gheorghe Iova, Mircea Nedelciu, Liviu Ioan Stoiciu ș.a. Rolul de critic susținător „din interior” și l-a asumat - cu mare râvnă, aproape un deceniu, dar abandonându-l după anul 2000 - Dan Silviu Boerescu, autor al mai multor volume de „ficțiuni critice” și alcătuitor al unor consistente antologii. El a condus în a doua jumătate a anilor ’90 Clubul Profesionist de Lectură al Muzeului Literaturii Române și efemera - dar consistenta - revistă „ArtPanorama”. Fără exclusivism, deschise scriitorilor din toate generațiile, atât clubul
NOUAZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288484_a_289813]
-
de la strădania de a demonstra unitatea, pe care diversitatea de forme nu o estompează. Pe fundalul acestei unități se profilează - remarcă eseistul - „atât înnoirile impuse sistemului epic de către un creator, cât și gradul de coincidență dintre resursele care îi determină ficțiunea și tipurile de integrare a realității, specifice unei epoci anume”. Autodefinirea și redefinirea periodică a romanului ca gen literar, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, e surprinsă, urmărită, învederată și explicitată la nivelul categoriilor naratologice și poetice
OLTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288527_a_289856]
-
dramaturgia primei jumătăți a secolului al XX-lea, căreia îi dedică una dintre cele mai dense sinteze în domeniu: Dramaturgia română între 1900-1944. Sensuri ale evoluției (1999). Structurată pe mai multe capitole - Drumul comediei, Continuitate și „alterări”, Între document și ficțiune, Teatrul cu subiecte istorice și „pseudoistorice”, Spre esențe și atitudini, Teatrul mitic-poetic, Drama intimității mecanismelor psihologice, Teatrul fantast, Teatrul politic -, lucrarea evidențiază un mod personal de tratare a temei. Fără a avea pretenția de exhaustivitate, O. propune o serie de
ONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288540_a_289869]
-
de umplutură, care plusează în dreptul „versiunilor”, subminând „povestea unică”. „Întâmplările mele sunt ca acele cutii care ascund alte cutii mai mici”, scrie într-un loc O., oferind în trecăt formula literaturii pe care o practică. Cărțile lui de vârf sunt Ficțiune și infanterie (1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
1980) și Cu cărțile pe iarbă (1986). Prima este un metaroman având ca pretext pierderea unui manuscris și ca subiect imposibilitatea autorului de a-l reconstitui. Romancierul Victor Testiban asistă la fărâmițarea, în ceea ce ține de convenție și artificiu, a ficțiunii pe care o imaginase, concomitent cu trecerea ei în actele de stare civilă, adică în realitate. Un proces care inversează ironic, epuizându-l, visul lui Balzac de a concura starea civilă. Cu cărțile pe iarbă, „cel mai bun roman scris
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
unui text de Costache Olăreanu o dă idealul clasic de concizie, limpezime și eleganță. Umorul și fantezia adaugă epicului noi dimensiuni și tonalități. ION SIMUȚ SCRIERI: Vedere din balcon, București, 1971; Confesiuni paralele, București, 1978; Ucenic la clasici, București, 1979; Ficțiune și infanterie, București, 1980; Fals manual de petrecere a călătoriei, București, 1982; Avionul de hârtie, București, 1983; Cvintetul melancoliei, București, 1984; Cu cărțile pe iarbă, București, 1986; ed. (Sancho Panza al II-lea), București, 2000; Dragoste cu vorbe și copaci
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
citită de urmași, sunt moduri de intensificare a existenței, câteodată poate mai importante decât întâmplările care le-au generat. În plăcerea rafinată a comunicării discrete, colocviale, se cristalizează o neistovită - și dramatică - sete de armonie și bun gust. Nu în ficțiunea literară poate fi întâlnit O. cel adevărat, imaginația lui nu poate zămisli sub astfel de stele, ci în paginile izvodite cu o desăvârșită libertate a spiritului, în acea „stare de reverie a inteligenței” (Vladimir Streinu), condiție într-adevăr fericită, așteptată
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
pe care speră în mod inconștient să-l vadă realizat, ar fi acela care este cel mai puțin susceptibil de a activa schema sa carențială. Lucrul în comun permite abordarea relațiilor și a eșecurilor sentimentale din perspectiva acestui personaj de ficțiune care s-a năpustit în lumea reală. Terapeutul și pacientul studiază împreună „atitudinea interlocutorului perfect”. Ei evaluează această atitudine alternativă, dar terapeutul subliniază faptul că, într-o primă etapă, schimbarea va activa schema și că va trebui să tolereze acest
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pentru mai târziu" ceea ce trebuie făcut. Young și Klosko, 1995. Young și al., 2003. Terapeutul prezintă aceste mecanisme ca fiind strategii destinate să limiteze exprimarea schemei, eficiente pe termen scurt dar consolidând schema pe termen lung. Cungi, 1996. Personaj de ficțiune care vede femeile leșinând și cedându-i imediat. Am văzut mai înainte rezultatele unei astfel de atitudini. Care ascultă și se arată interesat de problemele celuilalt mai degrabă decât să vorbească el însuși. Se poate întâmpla ca însuși tatăl să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
scurte, unele în genul unui roman de formare (încercarea de a se construi, vocația scriitoricească), mixate cu însemnări tipice jurnalului de idei și de lecturi și împănate cu informații subiective (nemulțumire, dezamăgire, incriminări) tipice pentru exilul românesc parizian. Jurnalul, asemenea ficțiunii scriitorului, este interesat de istorie (problema comunismului de ieri și de azi, a Securității etc.), în măsura în care aceasta se raportează la sine - este un jurnal din care ceilalți lipsesc cu desăvârșire -, iar scopul său nu este atât înțelegerea, comunicarea, oglindirea în
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
esențial, 562-564; Gheorghe Grigurcu, Cele trei exiluri, RL, 2001, 17; Dan Mănucă, Tirania esteticului și pânzele cenușii ale adevărului, CL, 2002, 11; Gheorghe Grigurcu, Intelectualul în istorie, RL, 2003, 1, 2; Manolescu, Enciclopedia, 524-526; Carmen-Ligia Rădulescu, Utopia realității și realitatea ficțiunii, București, 2003. R.D.
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
Dan Chiachir, „Rana statuilor”, SPM, 1978, 370; Nicolae Ciobanu, Tentația formelor divergente, RL, 1978, 17; Doina Uricariu, Oglinzile memoriei, LCF, 1978, 31; Vasile Andru, Viața și decantarea sprituală, VR, 1978, 9; Eugen Simion, Proza fantastică, RL, 1980, 12; Sultana Craia, Ficțiune și lirism, LCF, 1980, 18; Mihai Dragolea, „Legătura de chei”, ST, 1980, 12; Piru, Debuturi, 109-112; Eugen Simion, Istoria ca parabolă, RL, 1983, 49; Alex. Ștefănescu, Un urmaș al Șeherezadei, SLAST, 1986, 6; Holban, Profiluri, 364-368; Ulici, Lit. rom., I
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]