51,126 matches
-
delicios" suprarealist, prin plăcerea hipnotică de a bulversa rațiunea prin exagerări, distorsionări și cruzime. Ineditul filmului vine din această alianță împotriva firii a musical-ului cu horrorul, două genuri greu miscibile, a căror coliziune creează efecte spectaculoase. Așa este și finalul care retează parcă firul narațiunii dintr-o bucată lăsînd povestea neîncheiată, nu vom ști de pildă ce s-a întîmplat cu cei doi îndrăgostiți. Este clar însă că posedat de demonul răzbunării, Sweeny ratează întîlnirea cu soția sa și cu
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
Daniel Cristea-Enache Mai ales înspre finalul romanului, lectura Refugiilor este sensibil în-greu-nată de monologul autoscopic, prea lung, al personajului ce se ia sub observație. Întreaga carte e însă construită pe linia șerpuitoare a acestei analize, care nu este exclusiv interioară. Ioana Olaru își rememorează viața, experiențele
Sectorul suflete (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8780_a_10105]
-
de București... - Să ne întoarcem la Bibliografia generală. În paginile ei v-am descoperit ,,deghizat" în Nicolai Colentina (un alter ego), prezentat în ipostaza de comentator avizat al operei lui George Heraclide (celălalt ,,geamăn" al dvs). Parafrazând o afirmație din finalul prezentării ipoteticului volum - Coordonate, ,,apărut" la Editura Cartea de căpătâi, aș putea spune că respectiva ,,recenzie" este un admirabil exercițiu de ironie și autoironie la adresa scrierilor și a receptării operei autorului paradoxal care sunteți. Greșesc? - Este corect, numai că în
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
Simon - un nume cunoscut doar în cercurile restrânse ale literaților francezi. Poate că, în douăzeci de ani, vor apărea mult mai mulți scriitori români care să merite să fie nominalizați și care să aibă șanse reale la premiul Nobel. - Spre finalul dialogului nostru, aș vrea să mă reîntorc la curiozitățile mele ușor sprințare și să vă iau la rost: când aveți de gând să vă împăcați cu Dumnezeu? - Nu sunt ateu, nici credincios (deși obișnuiam să merg în câte un pelerinaj
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
afla nu doar semnele fascinației pe care o emana asupra tututor, ci și de a se desprinde de efectul devastator al unei personalități fermecătoare, înțelegând răul pe care îl poartă în el, fără măcar să-l conștientizeze sau să-l accepte. Finalul cărții aduce marea surpriză a victoriei fiului privind detașat spectacolul rătăcirii paterne. Nici Johann Debauer, romancierul uitat, nici John De Baur, specialistul faimos în teoria dreptului, nu se apropie de imaginea făurită în copilărie despre tatăl său.
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
pe care însă românul nu ajungea să le descifreze. într-o seară, ea apăru goală în cadrul ferestrei, la lumina de o secundă a unui fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
incendierea Azilului, după care sculptorul se trezește într-un pod, amușinat de guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise și îngăduind orice ipoteză. Au însă un numitor comun: coșmarul continuă sau poate continua. O poveste din anii orwellieni. Viziune și previziuni.
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
dar, într-o măsură mai mică sau mai mare, și pe toate celelalte personaje), un roman al ratării și al iluziilor sfărâmate (paginile de jurnal de la începutul cărții) un roman de călătorie, un roman metafizic și parabolic (miraculoasa sarcină din final a protagonistei) și un roman al ingineriei textuale de tipul "noul roman francez" (dată fiind mobilitatea stilurilor, vocilor și tehnicilor narative de-a lungul cărții). Să recunoaștem, cam mult pentru o singură carte, de dimensiuni cât se poate de rezonabile
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
său din adolescenta teribilistă, însetată de libertate și cu dor de aventură, în femeia umilită și traumatizată, aflată în pragul sinuciderii, care își regăsește liniștea sufletească și splendoarea în căminul protector al unui soț mult mai în vârstă, pentru ca, în final, trecutul uitat să o ajungă din urmă și să se sinucidă la puțin timp după dispariția binefăcătorului ei. De altfel, toate personajele lui Gabriel Chifu au latura lor existențială, psihanalizabilă. Misteriosul corespondent al Anei-Cristina, despre care aflăm că este securistul
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
comunismului. Dispus la compromis, Bențea va avea prilejul să cunoască toate amărăciunile deziluziei, Lucian va izbuti, prin întâmplătoare cunoștințe, să se salveze. Romancierul, care a ales exilul în anul 1975 n-a avut inima să-și sacrifice alter-ego-ul. Tragic este finalul nuvelei Fuga în paradis, unde se moare în cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină pe chei, fiind adus de grănicerii egipteni înapoi pe vas. Nuvela este, acum, de un atroce realism și se
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
Investigație". El este poeticianul disimulat, care încearcă descifrarea semnelor unui sistem indistinct, personalizat, depersonalizat și repersonalizat, într-o derutantă mișcare de structuri. Procesul acesta este sui-generis și nu altceva ne invită doctorul Jekyll să vizualizăm în legătură cu propria sa dedublare. În final, domnul Hyde scapă de sub controlul compoziției chimice și, implicit, de sub tutela "arhetipului" - Henry Jekyll -, luînd contur singur, prin "jocul substituției": "M-am dus la culcare Henry Jekyll și m-am sculat Edward Hyde. Cum putea fi acest fapt explicat?ș
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
cineva, pentru amuzament, îl poate realiza) și nici analiza lui stilistică. Nu e necesară o competență deosebită de istoric literar pentru a face expertiza acestui text și a stabili clar că nu aparține în nici un caz lui George Topârceanu. În final, avem dezlegarea enigmei privitoare la autor, deși explicația e derutantă într-un adaos de subsol, cu litere mici: "de G. Topârceanu, culeasă și revizuită de Runzu. Autor: Runzu, 21 februarie 2005". Am transcris exact informațiile secundare din josul paginii, inclusiv
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
ar putea numi o strălucită campanie de PR. "Eminescu și poeziile lui (...) a fixat Ťprima imagine durabilăť a poetului și (...) alături de alte elemente a stat la baza emergenței mitului eminescian, așa cum s-a configurat el, într-o primă etapă, până la finalul deceniului doi al secolului XX" (p. 152). Cărții Eminescu. Negocierea unei imagini de Iulian Costache i se pot găsi tot felul de cusururi, de la multele și inexplicabilele greșeli de tipar, la formulări confuze și chiar lipsite de logică ("Dar se
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
semnificative în măsura în care ele au substanța umană și vertebrarea unor biografii exemplare. Dacă nu în întregul lor, atunci pe un interval care să poată proiecta eul moral al personajelor dincolo de malaxorul în care sunt prinse. "Mărturisite - scrie Dan C. Mihăilescu în finalul Cuvântului introductiv - viețile celorlalți (...) ne umplu ființa, ne re-umanizează." (p. 16). Mai clar, cu înțelepciune de vechi cronicar: "poate că tot mestecând cenușa vieților de ieri, vom învăța să nu le mai ardem zadarnic pe cele de-acum." (p. 317
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
biciuiește" sau e biciuită, "cuțitul e înfipt în rărunchi", "un fierăstrău de maci despică vara", somnul însuși "vânează" ori "mușcă". șChiar și acea parte romanțioasă a poeziei sale alternează momentele de tandrețe cu gesturi de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular poem al său din care nu lipsește o tăietură sfidătoare: "Sînt tânăr, Doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute ghiara/ deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
un trandafir să aere, tăiați-i unghiile lungi / și-mbălsămați privighetoarea căci vai, privighetoarea cântă" (La clasa-ntâi), mai târziu, ea vizează dictatura comunistă în genere: "...când văd nebuni mânând popoare spre paradis cu hăis și cea" (Hotel), iar în final îl atacă pe dictator: "Vine Haplea dă cu lingura-n sate / soarbe clopote pe nerăsuflate / ară biserici, seamănă panică, și apoi o seceră cu limba mecanică" (Haplea). De la Proprietarul de poduri (1976), trecând prin Democrația naturii (1978) și mai ales
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Elisabeta Lăsconi Celălalt chip al feminității În finalul capodoperei sale, Faust, Goethe, proclamă supremația unui arhetip: "Eternul feminin ne înalță în tării". Așadar, feminitatea angelică generează ascensiunea spirituală a bărbatului, cum o dovedesc figuri literare ilustre din literatura medievală și renascentistă: Beatrice îl călăuzește pe Dante în Paradis
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
a le însoți pe cele două ToganÜ, soacră și noră, în vizita pe care o fac în casa unui mare maestru al teatrului NÜ, când primenirea autumnală a costumelor și a măștilor le dă ocazia să le vadă pe îndelete. Finalul deschis, ambiguu sporește efectul ambelor cărți. Adâncimi esoterice Yukio Mishima considera, plin de admirație, că Măștile sunt "o capodoperă esoterică", și aceeași definiție se poate aplica și romanului Domnișoara Christina, capodoperă a fantasticului românesc. Mai multe lecturi vor lămuri pe
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
Mihai Babușka. În schimb, ca și la premiera bucureșteană, când am urmărit-o pe Corina Dumitrescu, momentul de reală bucurie pe care l-am așteptat și l-am primit, și de astă dată, a fost cel al dansului Nikiei, de la finalul primului act. Este prea puțin pentru un întreg spectacol? Nu, orice moment de creație autentică este un dar imens, fără limite. În acel moment de grație, trupul fragil al Alinei Cojocaru s-a unduit și s-a frânt sub apăsarea
Mâinile care cântî și vorbesc by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8871_a_10196]
-
Diaristul din generația '60, tânărul, pe atunci, scriitor disputat între onirism și revoluționarism, vede lucrurile altfel. Opoziția lui față de regimul din țară e de altă natură. Țepeneag nu visează la resuscitarea vechii epoci burgheze, pe care a prins-o către finalul ei, ci la o normalizare care să deschidă România Socialistă către actuala libertate, postbelică. Politică, economică și artistică. În acest punct de vedere propriu, nealiniat, găsesc interesul și farmecul Jurnalului. Un român la Paris, cu articolul nehotărât făcând diferența, marcând
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
filarmonică numită Vincenzo Robaudi. Orișicît, e mai puțin kitsch să cînți Robaudi la pian, în salon, decît Paderewsky din gură, pe coclauri, cu trăsurile la pas. Încă și mai bizar, sau poate semnificativ, e faptul că numele polițistului care, la finalul Scrisorii pierdute, solicită să înceapă Muzica! Muzica! vine de la un cîntec și un joc populare. Pristandaua este un dans tradițional asemănător cu "Brîulețul", un fel de bătută pe loc, jucat de bărbați prinși în șir. Spre deosebire de "Tontoroiul" jucat de femei
Pentru urechile și sufletele personajelor by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/8895_a_10220]
-
albastru, dar scînteind la încheieturi ca un evantai amerizînd: Zborul are loc curînd. Curînd. Curînd în noapte. Și aștepți în pat, între tifoane, tomografie, perfuzii, ziarul împăturit deasupra laringelui, aștepți țeapăn, greu, anii care înaintează fără nimic în afară de frica unui final prematur dimineața, lumina. La morți "e terminata la pena ma non la carita", fiindcă "l'amore mia vi crea, et l'amore mia vi conserva". Nu-i așa? E un tăietor și chipul cade și mîna și viespia asta rătăcește
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
Este o amprentă personală în cel mai concret sens al termenului: e teama, groaza de excluderea definitivă, cu eliminarea din câmpul muncii ori din Facultate și marginalizarea socială fără drept de apel. Într-o scenă de vârf a romanului, spre final, Letiția ezită aproape convulsiv între dorința de a-și apăra un coleg pe pragul de a fi exclus și propria frică, purtată ca o cruce atâția ani. Să citim următoarea pagină, pentru a vedea - dimpreună cu Gheorghe Perian - în ce
Drumul ascuns by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8910_a_10235]
-
scenariul pentru The Kingdom (Regatul, 2007) al lui Peter Berg, film mai echilibrat chiar dacă mai factice decît cel al lui Robert Redford, scăpînd de teze și antiteze prin concretul acțiunii și a logicii sale monovalente. Regizorul se salvează printr-un final care suspendă rezolvarea situației. Nu știm nici ce decizie va lua tînărul, îl putem vedea doar preocupat, bulversat de întîlnire, nu știm nici dacă campania de presă a reflectat întrutotul inițiativa senatorului Jasper în termenii formulați de el, deși la
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
în Outcome, corpul nu era folosit ca instrument de exprimare, ci ca subiect în sine, pus în valoare de lumini și umbre, static, cu excepția unor scurte întoarceri ale capului și ale unor balansări mecanice ale brațelor, înainte și înapoi. în final, un cadru, decupat după forma corpului, se deplasa către acesta, încorporân-du-l ca pe o marionetă neînsuflețită. în 2003, în Punct fix, trei dansatori se mișcau pe loc, derulând fiecare câte un sul de ambalaj culcat la picioarele lor, desfăcându-l
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]