272,843 matches
-
vestimentar, de acesta, pentru a sublinia deosebirea evreului, este legată și obligatoria, o vreme, purtare a stelei galbene în chip de stigmat și la noi în vara lui 1941. Dar aceste stigmate vestimentare erau frecvente în Evul Mediu, cînd era folosită și pălăria țuguiată galbenă (judenhut). Cînd se trece la analiza portretului profesional al evreului, așa cum îl fixează literatura populară și cultă, e pomenit clișeul despre evreul negustor, meseriaș, cămătar și cîrciumar. Aceste clișee mentale echivalate, adesea, de chipul evreului real
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
meseriaș, cămătar și cîrciumar. Aceste clișee mentale echivalate, adesea, de chipul evreului real au creat o întreagă colportare invectivantă. Firește că evreul negustor este și un înșelător prin profesiune, deși inteligent. Un astfel de stereotip simplist a fost preluat și folosit pînă și de un cărturar de talia lui N. Iorga, mereu păcătuind printr-un antisemitism consecvent. Și clișeul fals e întîlnit și azi, citîndu-se un exemplu din recenta dar, acum defuncta, revistă Europa. Dar ar trebui recunoscut faptul că, prin
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
din iulie '71. Recent, o emisiune de la TVR1 a cerut părerea cîtorva scriitori despre aceleași Teze, prin care Nicolae Ceaușescu a încercat, cu treizeci de ani în urmă, să repună cultura română pe linia realismului-socialist. De altfel, el însuși a folosit termenul cu pricina, cu ocazia lansării Tezelor, după aproape un deceniu în care el păruse uitat, dar l-a retras ulterior, la reacția fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai își tipărise o parte a publicisticii sale îndrăznețe și originale
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
unui ecou,/ Verbul ce se înverșuna să îndrepte zodia,/ Rostul ce s-a voit tămăduitor al plăgilor Tăriei,/ Stăruind să oprească lucrarea otrăvii ce șerpuia/ Spre inima lumilor./ Nu te va mai cerceta nicicînd sila nesfîrșită,/ Scîrba de a te folosi de verbul semenilor/ Puneai mai presus vaierul huhurezului/ Bolboroseala vulcanilor noroioși, lătratul șacalilor)./ Virtuți ale descumpănirii: grija neîntreruptă/ Pentru propria-ți tortură, mîndria geamătului,/ Toate lucrînd întru desăvîrșirea pierzaniei tale" (Renunțarea la har). Revelația "pierzaniei" alcătuiește miza acestor trăiri sterile
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
bună) a provocat comentarii comparatiste. în Salutul în limba română (1984), Marica Pietreanu amintește de folosirile în alte limbi romanice ale echivalentelor formulelor românești care cuprind cuvîntul seară, de faptul că în Italia centrală formula "Buona sera" începe să se folosească imediat după prînz, de întrebuințarea în română a salutului "Bună seara" pînă la ore tîrzii ale nopții etc. Pentru a înțelege cît de complicat și relativ e conceptul de "seară" (din punctul său de pornire etimologic, în sensul latinesc "tîrziu
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
însoțită de comentarii ale scriitorilor. (De altfel, după cum am aflat de la poetul Casimiro de Brito, centrul portughez care nu are scriitori în închisori, nici probleme cu cenzura și e sprijinit atît de Ministerul Culturii cît și de alte instituții, își folosește resursele într-o intensă activitate pentru propagarea literaturii, inclusiv prin editarea de cărți și reviste, ceea ce ne-a lăsat visători...). Prima dezbatere a simpozionului, moderată de Nicolae Manolescu, a încercat să răspundă la întrebarea Poate fi literatura globalizată? Comunicările au
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
care marii scriitori pot înălța ori coborî un cuvînt. Exemplul pe care-l dă autorul articolului este cuvîntul amic, pe care Eminescu îl înnobilează iar Caragiale, dimpotrivă. Cel dintîi îl leagă de sensul verbului latin amare, a iubi, și-l folosește în poezii și în scrisori ca sinonim pentru iubită: "Neologismul, întors către obîrșii, este astfel "lămurat" (ar spune I. Budai-Deleanu) de orice pojghiță depreciativă". Caragiale "clatină din temelii" sinonimia cu prieten, bunăoară în schița O conferență, distrugînd cea din urmă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
Cronicar Bîrfa Să începem cu un lung citat: "Etimologia exactă a termenilor italieni pettegolezzo (bîrfă) și pettegolo (bîrfitor, clevetitor) este necunoscută. Știm că sînt expresii folosite în nordul Italiei, cunoscute încă din secolul XVI, iar unii consideră că originea lor ar fi cuvîntul peto (pîrț). Alții, la rîndul lor, susțin că ar proveni din latinescul pithecus (maimuță). În alte limbi europene, originile cuvîntului sînt mai evidente
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
Cordoș intitulat Proletcultismul n-a existat. Titlul poate să inducă în eroare. E vorba de fapt în articol despre necesitatea de a se renunța la termenul proletcultism, cînd ne referim la literatura publicată între 1948 și 1949, fiind el greșit folosit, dacă îi avem în vedere sensul istoric, și chiar nepotrivit în contextul românesc de după război. Sînt de acord cu d-na Cordoș, care nu este cea dintîi preocupată de confuziile pe care termenul cu pricina le creează, dar care are
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
între termeni neutri, forme de diminutivare și afectivitate preluate de la personaje (Ionel, copilaș, puișorul) și formule non-infantile, prin care copiii sînt asimilați categoriei maturilor (maiorul, dumnealui, tânărul Goe, domnul Goe). S-ar putea face o investigare mai atentă a termenilor folosiți în limbajul actual al presei românești pentru desemnarea copiilor; orientarea argumentativă a textelor îi plasează pe aceștia în varii roluri și ipostaze: de victime sau de agresori, mijloace de captare a cititorului sau instrumente de polemică socială. Mă refer acum
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
ironică a termenilor de relație. în limba română de azi, cel mai frecvent termen ironic pentru a desemna un copil în relație cu părinții săi e odraslă (despre care am scris deja, în România literară, nr. 3, 1999); acesta se folosește curent și pentru persoane care nu mai sînt la vîrsta copilăriei, dar rămîn copii ai părinților lor. în aceeași serie intră odor și progenitură. Termenul odor - pentru care DLR înregistrează un uz "glumeț", în vreme ce DEX indică doar sensul neutru sau
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
vadă odorul inginer și se chinuiseră să-l țină în școală?" (Curierul zilei - Argeș, arhiva Internet). Asemănător e uzul cuvîntului progenitură, care își bazează efectul mai ales pe contrastul dintre nivelul stilistic al termenului cult și realitatea desemnată: "uneori își folosește progenitura ca armă de atac" (Capitala, 3, 2000, 14). Termenul cel mai ofensiv al seriei este desigur plod, căruia și DEX-ul îi indică valoarea stilistică: "astăzi peiorativ". Cuvîntul poate fi folosit atît ca termen de relație familială - "și-a
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
al termenului cult și realitatea desemnată: "uneori își folosește progenitura ca armă de atac" (Capitala, 3, 2000, 14). Termenul cel mai ofensiv al seriei este desigur plod, căruia și DEX-ul îi indică valoarea stilistică: "astăzi peiorativ". Cuvîntul poate fi folosit atît ca termen de relație familială - "și-a făcut nervi cînd a vrut să-și filmeze plodul neastîmpărat, fiind nevoit să-l scoată de urechi din apă" (Evenimentul zilei = EZ 2773, 2001, 11) - cît și pentru desemnarea doar din punctul
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
tipuri vitale de discurs au explodat după '89: religios, memorialistic și "sexual". Primul n-a adus nimic bun în literatură, al doilea a însemnat reorientarea cititorului către documentar, către mărturie, al treilea a invadat cultura populară (sau subcultură - nu voi folosi acest termen pentru că la noi are încă o puternică nuanță peiorativă). Evoluția acestui ultim tip de discurs interesează în cazul romanului Lia Mora de Dumitru Ungureanu. Nu e prima încercare de apropiere de riscantul limbaj liber, dezinhibat. Doar că, de
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
membri fondatori, numere la întîmplare), cele mai des întîlnite reacții, revolte, legitimări, motive de asociere artistică. Dar apropiindu-ne de corpul articolelor, sesizăm o încercare de sistematizare a materiei rebele. O (timidă) delimitare a fenomenelor în cazul cărora s-au folosit (de multe ori abuziv) cele mai diferite nume. Astfel tipurile de asociere artistică pot fi reduse, grosso modo, la două. într-un grup accentul se pune "mai puțin pe un program artistic comun cît pe afinitățile personale"care îi apropie
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
există alte legături decît cele geografice". Generațiile sînt, în marea majoritate, simple concesii făcute denumirilor consacrate, conceptul de generație artistică e aproape inexistent. Dicționarul este în același timp o explorare geografică. Ponderea diferită a țărilor ne face să ne privim folosind motivul străinului. îl descoperim pe Brâncuși suprarealist căutîndu-l fără succes pe Naum, vedem că sursa pentru articolul despre onirismul românesc a fost Virgil Tănase, printre contribuțiile noastre la zestrea de curente literare și artistice contemporane mai găsim poporanismul și sămănătorismul
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
Asta însemna, pe de o parte, ca în școlile românești să se poată preda după manuale alese de profesori și elevi și, pe de alta, ca, în anumite condiții (de pildă, la limbi străine sau la calculatoare) să se poată folosi chiar manuale editate în străinătate. Se urmărea, astfel, scoaterea învățământului românesc de sub imperiul dictaturii gândirii unice și, în egală măsură, diminuarea influenței inevitabilelor "grupuri de influență". Dacă primul deziderat a fost îndeplinit, al doilea se află încă în suferință: elevii
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
de imbecilă încât s-o sperie diversitatea: la urma urmelor, profesorul are un rol decisiv în eliminarea de pe piață a autorilor cu care nu e de acord! El trebuie să spună da sau nu, pentru că nimeni nu-l obligă să folosească ediții care nu-i convin și nici - așa cum se insinuează printre rânduri - să predea simultan de pe mai multe manuale! Dacă nivelul lor e cel al editurii Aramis (unde-și publică opera majoră dl. Molan), nimeni nu-i va împiedica să
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
acordăm premisa de onestitate." Spre deosebire de Cornel Nistorescu, a cărui opinie este că Victor Ciorbea "a pus mîna pe un partid", Cronicarul e de părerea că fostului premier i s-a dat un partid pe mînă, cu rugămintea de a se folosi de talentele sale de fost procuror. Nici aici Victor Ciorbea nu le-a oferit țărăniștilor o soluție satisfăcătoare. Cine are habar de procesele deviaționiștilor din PCR-ul devenit PMR în perioada stalinistă își amintește și de acuzele de infiltrare sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
Litere, profesia de critic literar etc.)? O dată ce definim un domeniu disciplinar sau un tip de activitate spirituală apelînd la noțiuni precum cea de autonomie, implicit apelăm la principii de excludere și delimitare, deci la definiții apofatice. Nu definim propriu-zis literatura, folosind criteriul autonomiei, ci precizăm ce anume nu este literatură. Dar tocmai de aceea, o discuție în jurul conceptului de autonomie a literaturii e extrem de utilă și interesantă, pentru că în subteran ea ascunde o altă discuție, pe o temă veche de cînd
Autonomia literaturii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/15991_a_17316]
-
ezită să se pună în slujba Securității, scriind pamfletul reprodus în România literară. Labilitate, oscilație morală tipică. Pe Ion Vinea aveam să-l văd prima și ultima dată la palatul Mogoșoaia. El apăruse însoțit de M., o fată băiețoasă, simpatică, folosită de securitate pentru abordarea scriitorilor mai în vârstă afirmați în vechile regimuri burgheze. M. ținuse să mă recomande lui Vinea. Pe atunci, poetul avea vreo șaptezeci de ani. Întinzându-mi mâna cu o distincție britanică, el mă privise în ochi
De partea lui Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15987_a_17312]
-
că anumite greșeli înregistrate mai de mult (și deja inventariate în sintezele didactice asupra dinamicii limbii) au dispărut - și apoi să descoperim că ele continuă să existe, netulburate. O serie de texte consultabile în Internet conțin de exemplu conjuncția căci folosită în locul lui că: eroare pe care Al. Graur o semnala într-un articol din 1931, explicînd-o prin tendința unor vorbitori mai puțin instruiți de a imita stilul cult: "țăranii nu întrebuințează niciodată acest cuvînt ș=căciț în graiul lor obișnuit
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
textele dialectale. Despre fenomenul confuziilor și al substituirilor între conjuncțiile parțial sinonime scrie și Mioara Avram (Gramatica pentru toți, 1997). E într-adevăr foarte probabil ca eroarea să fie o manifestare a fenomenului de hipercorectitudine: tendința vorbirii populare de a folosi conjuncția generală că în locul unui conector specializat pentru subordonarea cauzală ("N-am venit, că a plouat") conduce la greșeala mai gravă de a utiliza în mod impropriu conjuncția cauzală și pentru completive, subiective sau atributive introduse normal prin că. Eroarea
"Căci" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16002_a_17327]
-
cu oarece justificare, aparent. Părintele spiritual al Europei Libere a fost George F. Kennan, unul dintre cei mai vehemenți susținători ai campaniei anti-comuniste peste ocean, autorul unui document în care propunea sabotarea Uniunii Sovietice nu pe față, ci în "subteran", folosind metode propagandistice, de intimidare economică și psihologică. Concret, aceste metode însemnau a face mai mult sau mai puțin orice (mai puțin intervenție armată) pentru a contracara politica comunistă, inclusiv acordarea de ajutor grupărilor de rezistență anticomunistă în țările cu regim
O istorie a Europei Libere by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16022_a_17347]
-
scrierile sale, a venit în întîmpinarea naționalist-ceaușismului. Trebuia relevat, cred, că, de fapt, discipolii săi păltinișeni l-au salvat pe Noica de protocronism, spre care ața îl trăgea cu temei. Cartea d-lui Costică Brădățean e scrisă cam la repezeală, folosindu-se de ample citate din scrieri recente pe care le folosește prea mult (în locul chiar al propriilor aprecieri) în text, în capitole speciale, prea abundent pentru a nu pune la îndoială originalitatea acestei introduceri în istoria filosofiei românești. E, mai
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]