5,423 matches
-
intra sub incidența unor mutații conjuncturale similare, nu ar fi exclus ca destinele lor să fie aproximativ identice cu destinul lui M.A. Aș Încerca aici o apropiere Între M.A. și T.C. - amîndoi dominați de un puternic sentiment de frustrare, complexați din start datorită unor nereușite pe plan social. Invidioși pe cei pe care Îi consideră realizați, sînt tentați să pătrundă Într-un fel sau altul Într-o lume greu de cucerit. Deosebirea dintre ei constă doar În cauza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
personajul Doamna E. face supoziția că și bunicul care s-ar fi numit Weiss procedase probabil la fel. Ne aflăm În fața unui ins, care trăiește la modul tragic destinul minoritarului a cărui origine etnică - destul de incertă - este sursa unor permanente frustrări. Albu nu e un revoltat, el nu are nici forța de a se opune injustiției sociale, nici orgoliul de a se comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
comporta ca un frondeur. El e insul care dorește să se integreze, să se lase asimilat, să fie asemenea celorlalți. Schimbîndu-și numele reușește să-și termine liceul, să urmeze facultatea și să devină redactor la o editură, dar sentimentul de frustrare al celui constrîns să se ascundă sub altă identitate Îi marchează existența. Nu Încetează să se simtă un exclus. S-a căsătorit, are o familie, un serviciu onorabil, dar În conștiința lui s-a cuibărit ideea că de fapt lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
au nevoie de reclamă, e greu să trăiești fără reclamă, să știi că nu poți concura cu nimeni, că nu poți fi preferat altuia, că nimeni nu te caută. Poate și Bacovia o fi simțit la un moment dat această frustrare aparent minoră - un moft de poet, va spune Cocoșatul, o aberație În comparație cu drama infirmității mele. Și totuși, acel strigăt stins al anonimatului, cîntecul celui ce nu e văzut „și de-atîta vreme nu știe de mine nimeni, nimeni, nimeni...“ Foarte puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ceea ce vrem să exprimăm vorbind despre lume, nu ne exprimă În ultimă instanță pe noi? Să presupunem că În momentul În care Rudolf B. a avut acea halucinație, el s-a trezit de fapt În fața unei proiecții a propriei sale frustrări. Incapabil de a lupta cu alte arme decît cele ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale, sau, după mai mult timp, căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Asta e munca mea. Cioc cioc ciociocioc cioc. — Ăsta e locul de unde lansez virușii de limbaj pe care îi creez. — Viruși de limbaj? Cioc cioc ciocioc cioc cioc ciociociociocioc... Fidorous suspină teatral și ridică ochii. I-am văzut furia și frustrarea - gândul de-a striga sau doar de-a mă ignora alergându-i pe fața elastică aidoma unor șoareci într-un labirint, apoi dispărându-i cu totul în păr și perciuni. Se îndreptă ușor de spate și reuși să vorbească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
secolului XX. Nordau reliefează faptul că degenerarea artistică-culturală-socială are la bază cauze psihologice, nevroze provocate de divești factori ce exacerbează ego-ul și căruia îi declanșează sentimente de dominație, dorință exagerată, vanitate, posesiune, faimă; aceste manifestări, ce uneori se transformă în frustrări, necesită un consum imens de energie cerebrală ce conduc spre declanșarea unor tulburări mentale: Isteria și degenerarea au existat dintotdeauna. Dar ele se prezentau în trecut în mod sporadec și nu aveau nici o importanță pentru viața societății întregi. Numai marea
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
anii maturității au fost anii eșecului, ai masturbării și ai umilinței. Teritoriu privilegiat de libertate sexuală și de manifestare a dorinței, Locul Schimbării avea să devină În mod firesc, mai mult ca oricare altul, un loc al depresiei și al frustrării. Adio, trupuri Înlănțuite În poiană sub clar de lună! Adio celebrări aproape dionisiace ale trupurilor unse cu uleiuri, sub soarele verii! Așa trăncăneau cvadragenarii, privindu-și mădularele fleșcăite și burțile adipoase. În 1987, la Loc și-au făcut apariția primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dată de la vârsta de treisprezece ani, Bruno se simți aproape fericit. Poți să-mi spui unde sunt principalele centre de vânzare a dulciurilor? Reveni la cort și dormi trei ore. La trezire era În plină formă și avea o erecție. Frustrarea sexuală provoacă la bărbat o angoasă care se manifestă printr-o crispare violentă, localizată În stomac; sperma pare să urce În pântec, să arunce tentacule În direcția pieptului. Organul Însuși e dureros, permanent fierbinte, ușor umezit. Bruno nu se masturbase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ciugulesc frecvent solul atunci când nu pot obține hrana râvnită, chiar dacă pe sol nu există nimic comestibil. Și nu doar că ciugulesc fără noimă, dar adesea Încep să-și netezească aripile; un asemenea comportament aberant, frecvent În situațiile ce comportă o frustrare sau un conflict, este numit activitate de substituție. La Începutul lui 1986, puțin după ce Împlinise vârsta de treizeci de ani, Bruno Începu să scrie. 13 „Nici o mutație metafizică, avea să noteze Djerzinski mulți ani mai târziu, nu se produce fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
l-a recunoscut, punând apoi o vorbă bună pentru recunoașterea și rămânerea sa În Purgatoriu. Așa a ajuns Împăratul la etajul zece, cel rezervat VIP-urilor: printr-o pilă. La fel ca În timpul vieții, Napoleon avea o toleranță redusă la frustrare, fiind cunoscut faptul că odată a pornit un război Împotriva Prusiei doar pentru că Friedrich Wilhelm al III-lea Îi trimisese În glumă un sol mut, care nu avea nici măcar un bilețel asupra lui . Umilințele la care fusese supus apoi la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acelui combustibil secret pe baza căruia omenirea funcționează de milenii bune, care alimentează mereu vâlvătaia de la care Încep toate sfârșiturile de lume - invidia. Dacă un individ care nu deplasase niciodată o scamă reușise atât de multe În viață, vă imaginați frustrarea celor care, Încă de la primii pași, se dedicaseră eforturilor, studiului, muncii, acumulării de grade, diplome și distincții, ajungând până la urmă niște neînsemnați. Mai mult, faptul că El G nu fusese Împiedicat să-și miște trupul de o problemă medicală, ci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un caltaboș și cădeau la fel de greu la stomac unor rafinați. Iar rafinații eram noi, cei care nu sufeream nici filmele lui Danieliuc, nici Balanța lui Pintilie, nici parabolele transpirate ale lui Pița. Românești, prea românești. Având un bagaj de asemenea frustrări, C.a. jinduia de fapt nu la acțiune politică, ci la readucerea limbajului politic În artă. De cele mai multe ori nu ne-a ieșit, deși o vreme am fost mari cititori de Maiakovski și Neruda. De cele mai multe ori n-am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
rece și mici calzi, am hotărât ca să procedez la metoda „fitness-ului pentru găini". Asta înseamnă că găinile ce le voi crește vor avea parte de câteva ori pe zi de antrenamente, care să le elibereze de tensiune și de frustrare. Vor fi aliniate și vor fi puse să alerge pe bandă, li se va face masaje adecvate și dușuri alternative. Li se vor da filmulețe cu cocoși musculoși, pășuni verzi cu floricele și muzică de Vivaldi. Ei, ce spuneți despre
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu o frunză de pătlagină. Inutil. Mi-au mâncat și nasul. C IV Citind printre rânduri visele lui Leo, ar putea reieși că bietul om își proiecta frustrările tehnice și militare în tot felul de escapade combative, el fiind, în realitate, o ființă cu două mâini stângi și cam ezitantă. În același timp, s-ar putea face interpretări în sensul unei vieți interioare în flagrant contrast cu cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăcere / de sus / Dumnezeu a spus: / - Cu mine. Spre deosebire de confrații lor din țară, scriitorii români contemporani din afara granițelor nu se sfiesc să-și exprime direct sentimentele față de pământul natal (Iubesc țara în care m-am născut) și, de aceea, între frustrare, nostalgie și cinism, Leo Butnaru își manifestă mândria de a aparține unui popor și unei țări, care i-au dat lumii pe Brâncuși, pe Brauner, pe Tristan Tzara, dar de care, în același timp, se simte departe. Într-o originală
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
meditație. Sensibilitatea inimii i se pare mai relevantă pentru statutul de om. Pe de altă parte, fiind vorba de creația unei femei, nu putem să nu identificăm între poemele Iulianei PalodaPopescu și preocuparea pentru naștere. De pildă, Copilul meu exprimă frustrarea adâncă a celei căreia împlinirea prin maternitate i-a fost refuzată, reliefând, aproape mai mult decât oricare alt text din antologie, delicatețea deosebită a artistei: Eu te aștept de mult / și tu știi - / prin lume / singurătatea-mi dă târcoale!... Astă
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
Crăciun, cu toate că pădurile de brad cădeau peste sat. Singurele Jucării" pe care le-am primit au fost "steaua" și "vicleimul", cu sabia de lemn aferentă, migălite de tata, pentru a colinda de Crăciun. Cu toate acestea, n-am cunoscut umilința frustrărilor. În Lisa, copiii de pe Delături păzeau vacile pe Calea Secii, cei de pe ulița principală mergeau în Piscul Cornii, iar cei de peste vale se duceau pe Calea Râului cu vitele. În rest, nu ne separa nimic. Eram la fel de înapoiați. De aceea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mine și mi-a zis: "Luca, ești un prost". "De ce sunt un prost?" am întrebat-o. Pentru că nu știi să visezi". 17. La cincisprezece ani, aveam, prin urmare, lumea mea. Școala devenise o anexă. Nu mă mai interesau notele. Nici frustrările nu-mi mai ulcerau sufletul. Nu-mi mai păsa că eram considerat o "curiozitate" sau un "antipatic", un "încuiat", fiindcă nu luam parte la agapele colegiale și n-aveam nici un prieten, purtîndu-mă ca un adolescent fără adolescență. Lumea mea nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ajunge la una anume, în timp ce înfulecă un sandvici în fața tejghelei și apoi fălcile i se mișcă tot mai încet în timp ce citește, până când mototlește dezgustat ziarul, îl aruncă la coș și iese valvârtej din local, cu fața lividă de furie și frustrare. Am știut de îndată ce am găsit cuvântul - am știut că aceasta era scena, într-o versiune exagerată, care se va juca vineri dimineața când va ieși să-și cumpere ziarul sau când îl va ridica de pe preșul din fața ușii sau când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fișele cazului meu. Le-au căutat azi-dimineață și nu erau acolo. Probabil sunt la o secretară. S-au rătăcit în sistem. Au dat vina pe vacanță. — Și ce facem acum? M-au programat din nou săptămâna viitoare. Valuri de îndreptățită frustrare se ridicară în mine. — Fiona, nu-ți pot face asta în continuare. Ești bolnavă, pentru Dumnezeu! Nu putem îngădui ca sănătatea ta să fie distrusă de niște idioți! Nu avem de gând să suportăm asta! Era doar bravură goală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în anii de recluziune în Gulagul sovietic, în lagărul siberian unde, încă tânăr, va fi poftit „dulce obraz de femeie” (ca să-l citez pe Sadoveanu) și va fi rămas doar cu visul... Acum, la vremea redactării acestor pagini, refulările (și frustrările!) sexuale de atunci încă își spun cuvântul. Legătura Profesorului cu Teodora cunoaște momente de „îngheț”, pauze lungi, deoarece fiecare dintre ei este prizonierul propriilor obligații, de familie sau profesionale. Cel puțin așa se scuză unul față de altul. Dar amândoi își
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
aș crede dacă ar fi și copiii tăi...” El știe bine că, într-un fel, este vulnerabil. Într-adevăr, nu a avut niciodată curajul să-și asume, cum se zice, „răspunderea de tată”. Poate că tocmai un anume sentiment de frustrare îl face să fie și mai mult atras de Teodora. În fapt, a cunoscut-o mai întâi „în calitate de mamă”, cum subliniază P.H.L. La început nu bănuia că ar putea să aibă și „farmece de amantă”. Iar acum, dacă i-o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca fiind generată de conștiința valorii sinelui în luptă cu imperfecțiunea altora. Cu atît mai necesară pentru el desfășurarea acestei pedagogii, cu cît mai accentuat sentimentul eșecului definitiv. Nu-i rămîne decît pana spre a-și recupera, psihic și mental, frustrarea. Inacțiunea socială la care îl sortiseră mediocrii ajunși la conducerea Florenței i-a dat răgaz să-și construiască un dublu ideal. De ce nu i s-ar fi îngăduit lui Machiavelli să spună: Principele aș putea să fiu eu! cum li
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]