5,270 matches
-
pe eroul zeificat care unise lumea, au fost construite cu acest prilej. Potrivit lui Diodorus Siculus, trupul a fost îmbălsămat și cufundat în miere, pentru a scăpa neatins de căldurile toropitoare ale deșertului și, după o călătorie de doi ani, convoiul funerar a sosit în sfârșit în Egipt. În fruntea convoiului se afla fratele nevolnic la minte al lui Alexandru, Filip Arhideus, pe care generalii macedoneni îl aleseseră succesor la tron. Care era destinația finală a convoiului este greu de spus. Unii
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
țara unde trupul lui va fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”. Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
fi înmormîntat va deveni cea mai prosperă din lume”. Trupul neînsuflețit al regelui a fost așezat într-un sarcofag de aur, iar mai apoi într-o casetă mare, tot din aur. În drum spre monumentul funerar, Ptolemeu a deturnat convoiul funerar, ducând sarcofagul cu trupul regelui la Memphis, în Egipt. Succesorul acestuia, Ptolemeu al II-lea Filadelful, a mutat sarcofagul în Alexandria, unde va și rămâne vreme îndelungată. Ptolemeu al IX-lea Latiros, unul dintre succesorii lui Ptolemeu I, topește sarcofagul
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
lui Ptolemeu I, topește sarcofagul de aur pentru fabricarea de monezi, așezând trupul regelui într-o casetă de sticlă. În cele din urmă, în anul 200, împăratul Septimius Sever a închis mormântul regelui pentru public. Cert este că, atunci când procesiunea funerară a ajuns în Siria, o armată trimisă de generalul Perdicas a interceptat-o, căutând să fure trupul lui Alexandru, spre a-l duce la Aigai, în Macedonia. A avut loc o luptă, în urma căreia oastea lui Perdicas a fost înfrântă
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
Anul înființării școlii romano-catolice este 1593. Clădirea Comitatului (a primăriei de astăzi) este un monument arhitectural ridicat între anii 1895-1896 în perioada Austro-Ungariei, în stil eclectic. Băile Seiche este microstațiunea balneară și de agrement a odorheienilor. Aici se află monumentul funerar al scriitorului, istoricului, etnografului, politicianului și omului vieții publice, Balázs Orbán. Muzeul de porți secuiești în aer liber prezintă o mică parte a valorilor artei populare și ahitecturale din zonă. Muzeul Rezső Haáz din Odorheiu Secuiesc, cu ajutorul mai multor protectori
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
de aur și o semilună de argint, s-a păstrat de-a lungul secolelor. Soarele și semiluna nu sunt doar simboluri secuiești, aștrii apar de exemplu în stema României în cartierele reprezentând Țara Românească și Moldova, apar frecvent pe monumente funerare din toată țara, ca simboluri solare, dar în cazul prezentat ele sunt simboluri secuiești. "Articol principal: Imnul secuiesc" Imnul secuiesc a fost scris de Csanády György și a fost compus de Mihalik Kálmán în 1921. Intenția autorilor n-a fost
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
numele divin cu literele feniciene "YOD", "HE", "V", "HE". Cele mai vechi atestări ale numelui din regiunea regatului Israel provin din secolul 8 î. C.: un sigiliu preoțesc care poartă inscripția "Aparținând lui Miqneyav, slujitorul lui YHVH". Pe o inscripție funerară în Lachiș este scris: "Binecuvântat să fie Uriahu de către JHWH". Ambele nume personale menționate sunt teofore, ele conținând numele divin (în forma sa prescurtată). Formulele de salut ale scrisorilor din Lachiș (secolul 6 î. C.) conțin: "YHVH să-i dea
YHWH () [Corola-website/Science/298893_a_300222]
-
Articol principal: Vestimentația Egiptului Antic" S-a spus foarte des despre arta egipteană că este o artă hieratică, care prezintă reprezentarea personajelor în atitudini convenționale, solemne, rigide, conform regulilor fixate de canoanele religioase. În realitate este mai degrabă o artă funerară, a artă ale cărei monumente erau destinate cultului morților sub diferite forme. Ar fi inexact să considerăm operele de artă egiptene ca o expresie a vieții religioase intense. Sigur este însă că arta egipteană există de peste trei zeci și trei
Egipt () [Corola-website/Science/297830_a_299159]
-
anii 130.000-110.000 î.e.n. Danemarca a fost locuită de prin 12.500 î.e.n. și există dovezi că se practica agricultura pe la 3900 î.e.n. Epoca de bronz a Nordului (1700-500 î.e.n.) în Danemarca a fost marcată de prezența unor movile funerare, care au lăsat o abundență de artefacte, între care lururi și Carul Soarelui. În epoca preromană a fierului (500 î.e.n. - 1 e.n.), grupurile de băștinași au început să migreze spre sud, deși primii dani au sosit în țară între epoca
Danemarca () [Corola-website/Science/297801_a_299130]
-
fost imens și în majoritatea celorlalte țări din lume butonul din stânga se folosește pentru foc primar percepția riscului de dispariție a omenirii presa este constituită din totalitatea elementelor de mass media care se ocupă de furnizarea de știri în privința ritualurilor funerare înhumarea devine preponderentă înlocuind cu timpul incinerarea alobrogi care trăiesc în munți par avea vieți grele este prea neregulat pentru a fi descris în limbaj geometric euclidian tradițional pentru ca nu ma pot intoxica cu toate aceste lucruri pe care le
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
substantivelor feminine care a dispărut în ultimele etape ale limbii egiptene. În ipostaza inițială de regină deificată, cel mai important rol a lui Isis a fost la început protecția faraonului decedat. De aceea a ajuns să fie asociată cu ceremonialul funerar, numele ei fiind scris de peste 80 de ori în textele piramidelor. De asemenea se spune că ar fi mama sau protectoarea celor patru zei (Hapi, Amseti, Quebesenuf, Duamontef) care stăpâneau vasele canopice necesare proceselor de mumificare. Asocierea cu soția faraonului
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
cu un ankh, diferența fiind că brațele acestuia se îndoaie în jos sugerând probabil ideea de viață eternă, de regenerare și de înviere. Nodul lui Isis era adeseori folosit ca o amuletă din lemn roșu, piatră sau sticlă în ritualuirile funerare. Steaua Spica și constelația Fecioarei apăreau la o dată din an asociată cu recolta de cereale și cu zeii și zeițele fertilității. De aceea ele au devenit simboluri ale zeiței Hathor și mai apoi ale lui Isis. Zeița Isis a asimilat
Isis () [Corola-website/Science/297876_a_299205]
-
recăsătorească, sa-și iubească fiii și să-i viziteze mormântul la aniversare. Șahul a pierdut la decesul soției sale nu numai o consoartă, ci și un abil și inteligent sfetnic politic. Așa a jurat împăratul că va construi un edificiu funerar mareț și fără egal în lume. Construcția Taj Mahal-ului a demarat în 1631 și a durat 22 de ani. Se spune că 20 de mii de oameni ar fi fost trimiși să muncească aici. Materialele erau aduse din întreaga Indie
Taj Mahal () [Corola-website/Science/297886_a_299215]
-
alb-galbui. Schimbarea culorilor se spune că este simbolul stării de spirit a femeilor. In vremurile de demult, existau aici uși de argint, iar în interior era amplasat un grilaj de aur masiv și o textura de perle direct pe lespedea funerară. Acestea au fost furate. Clădirea este situată într-un decor natural și comunică cu exteriorul printr-o poartă înaltă și masivă, care este simbolul clar al intrării în paradis. Aceasta era fabricată din argint masiv și nituită cu cuie de
Taj Mahal () [Corola-website/Science/297886_a_299215]
-
inscripției s-a sculptat un scut cu un cap de zimbru în interior, având o stea între coarne. După mormântul lui Bogdan I, pe aceeași latură a naosului, se află mormântul domnitorului Lațcu, fiul și urmașul lui Bogdan I. Lespedea funerară de pe mormântul său are următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta strămoșului său Lațcu Voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie 20, în timpul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
ianuarie 20, în timpul episcopului de Rădăuți Ioanichie"". La sfârșitul inscripției sunt sculptate aceleași însemne ca și pe lespedea lui Bogdan I. Următorul mormânt aparține lui Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta bunicului său, Io Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru voievod, în anul 6988 <=1480> luna
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
mormântul acesta bunicului său, Io Bogdan Voievod, fratele lui Alexandru voievod, în anul 6988 <=1480> luna ianuarie, 25 zile, întru veșnica lui pomenire"". Ultimul mormânt de pe latura estică a naosului aparține lui Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun. Pe lespedea funerară a mormântului său se află următoarea inscripție în limba slavonă: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a împodobit mormântul acesta unchiului său, Io Bogdan voievod, fiul lui Alexandru Voievod, în
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
I (1394-1399), al lui Costea (1328-1387) și al lui Petru I (1348-1391). Mormântul domnitorului Ștefan I, nepotul lui Bogdan I este poziționat între cele ale unchiului său și al lui Lascu. Inscripția în limba slavonă ce se află pe lespedea funerară a mormântului său conține următoarele cuvinte: ""Binecinstitorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta strămoșului său, bătrânul Ștefan voievod, care a bătut pe unguri la Hindău, în anul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
bătut pe unguri la Hindău, în anul 6988 <=1480> luna mai 20"". În prelungirea mormântului care aparține lui Bogdan, fiul lui Alexandru cel Bun se află mormântul lui Costea, tatăl lui Petru I și Roman I având ștearsă inscripția lespezii funerare, fiind amplasat la nivelul pardoselii și nu deasupra ca celelalte. Inițial, lespedea a fost atribuită unei femei (Mariei, soția lui Bogdan I sau Anei, soția lui Lațcu.. În opinia istoricului Ștefan S. Gorovei, în acest mormânt ar fi înmormântat domnitorul
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
document slavon din secolul al XVI-lea se menționează că "în Rădăuți, în Episcopie, sfântul Leontie făcătorul de minuni zace cu trupul întreg" Urmează apoi mormântul domnitorului Roman I, fratele lui Ștefan I și nepotul lui Bogdan I. Pe lespedea funerară se află următoarea inscripție în limba slavonă: ""Din mila lui Dumnezeu, binecinstitorul domnul nostru Io Ștefan voievod, domn al toată țara Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit mormântul acesta strămoșului său Io Roman voievod, domn al țării Moldovei, în
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
al III-lea și mama lui Ștefăniță Vodă, Anastasia, fiica lui Lațcu și episcopul Ioanichie al Rădăuților. Pe latura nordică a pronaosului se află mormântul Doamnei Stana și al Anastasiei, fiica lui Lațcu. Pe mormântul Anastasiei se află o lespede funerară cu următoarea inscripție: ""Io Ștefan Voievod, Domnul Țării Moldovei, în anul 7005 (1497) luna aprilie 11, am înfrumusețat acest mormânt străbunicii mele, cneajnei Anastasia, care a dat Coțmanul acestui locaș, fiica lui Lațcu Voievod. Ea a răposat în anul 6928
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
dat Coțmanul acestui locaș, fiica lui Lațcu Voievod. Ea a răposat în anul 6928 luna martie 26 (=1420)"". În partea dreaptă a pronaosului se află mormântul Doamnei Stana, soția lui Bogdan al III-lea și mama lui Ștefăniță Vodă. Lespedea funerară a fost pusă de fiul ei și are următoarea inscripție: ""Dreptmăritorul și de Hristos iubitorul, Io Ștefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, a înfrumusețat acest mormânt mamei mele Stana, în anul 7026 (=1518) luna ianuarie 28, fiind episcop Pahomie"". Înaintea
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
cuvinte: ""Aceasta este piatra mormântului lui Ioanichie, Episcop de Rădăuți, ... care s-a mutat la veșnicul lăcaș în zilele dreptmăritorului Ștefan Voievod în anul 70..., luna ... ziua ..."". Lângă ușa nordică a pridvorului se află un mormânt aoperit cu o lespede funerară având următoarea inscripție în limba română: ""Sub această piatră zac oasele răposatei Marii, giupâneasa logofătului Alexa Nicolescu de la Țara Românească, care s-a pristăvit aice la Rădăuți, la anul 1770, iulie 4 zile"". Lângă peretele nordic al altarului, în afara bisericii
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
limba română: ""Sub această piatră zac oasele răposatei Marii, giupâneasa logofătului Alexa Nicolescu de la Țara Românească, care s-a pristăvit aice la Rădăuți, la anul 1770, iulie 4 zile"". Lângă peretele nordic al altarului, în afara bisericii, se află o lespede funerară având o inscripție în limba română: ""Sub aceastră piatră odihnește robul lui Hristos Dumnezeu ieroschimonahul (Adrian) tată după trup preasfințitului mitropolit Iacov, înmormântat în anul 7256 (=1748) luna iunie 11"". Osemintele tatălui mitropolitului Iacob Putneanul, înmormântate aici, au fost strămutate
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]
-
robul lui Hristos Dumnezeu ieroschimonahul (Adrian) tată după trup preasfințitului mitropolit Iacov, înmormântat în anul 7256 (=1748) luna iunie 11"". Osemintele tatălui mitropolitului Iacob Putneanul, înmormântate aici, au fost strămutate de către fiul său în anul 1758 la Mănăstirea Putna, lespedea funerară rămânând totuși la Rădăuți. Episcopul Lavrentie al Rădăuților care a păstorit aici câțiva ani în vremea domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) s-a retras din scaun și a îmbrăcat haina schimniciei cu numele de Leontie, devenind un vestit sihastru
Mănăstirea Bogdana () [Corola-website/Science/298412_a_299741]