4,554 matches
-
Iosif, în originalul ebraic Yoséf יוֹסֵף, „El (Domnul) adaugă”; în arabă: يوسف, "Yusuf" ; in latină "Josephus", este un personaj important al Cărții Facerii (sau a Genezei) din Biblia ebraică (Vechiul Testament). El a fost cel de-al unsprezecelea fiu al patriarhului Iacob și cel dintâi al Rahilei (Rahel). El este pomenit și în Coran sub numele Yusuf sau Yusef. A fost supranumit și Iosif Visătorul בעל החלומות
Iosif (personaj din Vechiul Testament) () [Corola-website/Science/313663_a_314992]
-
Dan și Efraim sunt onorate (Ezechiel 48:1-2.5-6.32; Apocalipsa 21:12). O critică asupra acestei poziții ar afirma că logica de mai sus vine dintr-o prejudecată asemănătoare cu aceea care acceptă transmiterea necondiționată a blestemului lui Ham (Geneza 9) până la presupușii lui urmași africani, sau asemenea transmiterii blestemului asumat de o gloată de evrei, la „procesul” lui Iisus (Matei 27:25). Dar nici un blestem nu se împlinește automat (Proverbe 26:2), iar dacă este întemeiat, nu durează mai
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
un templu, iar Antichrist va ridica un templu de piatră în Ierusalim. Antichristul, zice Hipolit, se va ridica din tribul lui Dan, deoarece Israel a profețit că „Dan va fi un șarpe pe drum..., el va judeca pe poporul lui” (Geneza 49:16-17). Învățatul a recunoscut că această profeție s-a împlinit prin judecătorul Samson, dar spera că va avea o împlinire completă în Antichrist. În orice caz, Hipolit uita că cei care au dat la moartea pe Iisus erau din
Antihrist () [Corola-website/Science/314158_a_315487]
-
Fochi realizează un compromis. Fiind un susținător fervent al obârșiei transilvănene a Mioriței, el afirmă că ulterior concepției versiunii-colind a existat un al doilea moment decisiv în evoluția textului, de data aceasta în Vrancea: „...celui de-al doilea moment din geneza Mioriței, respectiv momentul nașterii versiunii baladă” îi putem stabili „fără șovăire ca zonă genetică - Vrancea” Gheorghe Vrabie (1966) - născut la Voinești, județul Vaslui - se situează, de asemenea, în tabăra „vrâncenilor”, atunci când vorbește despre „...arhetipul vrâncean, în chiar locul de baștină
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
ci este o creație general românească, angajând stilul oral românesc, care e unul singur pentru tot poporul acesta”. Deși punctul terminus al discuțiilor va fi cu siguranță acesta, cercetătorii nu vor renunța la savoarea de a analiza teoriile legate de geneză, poligeneză sau existența unui presupus fond primar comun al întregului spațiu românesc, potrivit căruia oriunde pe cuprinsul acestui spațiu ar fi putut să ia naștere Miorița, un fond suficient de puternic și motivat pentru a-și pune amprenta asupra spiritualității
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
reprezentativ difuzat în peste o mie de variante răspândite în toate colțurile țării - a creat inevitabil un orizont de așteptare potrivit căruia cântecul mioritic trebuie să aibă o vechime apreciabilă. Cu toate acestea nu au lipsit teoriile care plasează momentul genezei în istoria recentă a poporului român, iar cele mai pertinente argumente se opresc la perioada medievală. Utilizând "metoda lingvistică", Duiliu Zamfirescu(1909) a ajuns la concluzia că balada este relativ modernă. Concluzia este justă raportată la textul analizat - "varianta Alecsandri
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
ar data din vremea „când nu fusese încă răzlețirea principalelor ramuri române”, „epocă străveche de unitate primitivă a neamului, anterioară separării dialectelor principale ale limbii, deci la sfârșitul mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
mileniului I”. Ultimul exponent al exegeților "versiunii-baladă" (din această cronologie), care situează geneza Mioriței într-o perioadă precreștină, este Constantin Brăiloiu(1946). Teoria etnomuzicologului pornește de la "motivul tânărului nelumit" (nunta funerară, alegoria morții), motiv regăsit exclusiv în variantele extra-carpatice. Iar geneza corespunde acestei perioade, deoarece obiceiul nunții postume „era practicat, probabil, chiar înainte de pătrunderea creștinismului pe teritoriul țării noastre”. O altă motivație este, în opinia lui C. Brăiloiu, absența elementelor mistic-creștine, „absență care, în unele variante, merge până la respingerea fățișă a
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
Ele nu exprimă nici voința renunțării, nici beția neantului, nici adorația morții, ci exact contrariul lor, pentru că în ele se perpetuează memoria gesturilor originare de apărare a vieții” , este de părere exegetul. Adrian Fochi își conduce studiul "Miorița - Tipologie, Circulație, Geneză, Texte" (1964) într-o manieră aproape justițiară, ignorând prezumția unui alt deznodământ. Premisele sale sunt evidente: izolarea testamentului, minimalizarea „cadrului epic inițial”, preluarea tezei Mușlea - Brăiloiu, ritul morții nelumiților. A. Fochi respinge tezele creștin-ortodoxe în favoarea caracterului profund laic al baladei
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
un studiu de caz, pornind de la credințele și ritualurile funerare românești, respectiv nunțile postume ale tinerilor morți celibatari, lămurind astfel definitiv (după I. Mușlea) misterioasa alegorie nuntă-moarte, episod prezent exclusiv în versiunea baladă a Mioriței. În monografia "Miorița - tipologie, circulație, geneză, texte" (Adrian Fochi), publicată sub auspiciile Editurii Academiei Române (1964), A. Fochi (1920-1985) realizează o sinteză a tuturor ipotezelor, teoriilor, tezelor și ideilor legate de Miorița, corespunzător perioadei 1850-1950, propune o tipologie exhaustivă și trece în revistă câteva repere ale fenomenului
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
ca una de referință. In 1985, Fochi își încheie cariera pe tărâmul cercetării folclorului cu o amplă sinteză ("Cântecul epic tradițional al românilor"), pe parcursul căreia abordează "Miorița" din două perspective interesante. Capitolul „În căutarea epocii de comunitate culturală străromână” vizează geneza și circulația textelor mioritice (prin raportare la variantele aromâne), iar capitolul „Câteva capodopere în lumina eternității” debutează cu unele aprecieri despre Miorița - un rezumat tematic, reluarea tezei „morții tânărului nelumit” ca germene al textului, respectiv o teorie privind datarea. Mircea
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
mod subtil și elaborează o construcție interpretativă originală din prisma preocupărilor sale în descifrarea germenilor spiritualității omenirii: „Inutil să precizăm că demersul nostru este acela al unui istoric al religiilor...”. Mircea Eliade nu și-a propus să reconstituie istoria și geneza baladei și nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
35” ediția I, Galeria “Artă” Bacău / 1988 - Expoziția Republicana a Tineretului “Atelier 35” Baia Mare / 1988 - Bienala de pictură și sculptură, Galeria “Dalles” București /1988 - Salonul anual de pictură și grafică, Galeria „Dalles” București / 1987 - Expoziție de grup “Atelier 35“, Galeria „Geneză” Moinești / 1987 - Salonul de primăvară “Atelier 35“, Galeria “Artă“ Bacău / 1986 - Bienala de pictură și sculptură, Galeria “Dalles” București /1986 - Expoziția „Desenul, schița - opere de sine stătătoare”, Galeria „Artă” Bacău / 1986 - Expoziția „Omagiu femeii”, Galeria de Artă Bacău / 1986 - Salonul
Ionela Lăzureanu () [Corola-website/Science/314247_a_315576]
-
să fi apărut din necesități obiective, respectiv pentru restrângerea numărului de nașteri, în perioadele de restriște precum războaie, asedii și foamete. Este absolut normal ca abuzul de astfel de practici să devină pentru unii viciu, așa cum sunt descriși în Cartea Genezei unii din locuitorii cetăților Sodoma și Gomora. Istoricii pomenesc și de altfel de practici ce aveau același scop, limitarea numărului de nou-născuți, guri de hrănit adică, precum prostituția sacră din cetățile vechiului Babilon. Apoi mai exista obligația femeilor de a
Contact sexual anal () [Corola-website/Science/314230_a_315559]
-
lumea cealaltă a spritelor , strămoșilor și animalelor totemice. Cele mai vechi scrieri religioase care există și astăzi sunt textele de la Piramide, realizate de vechii egipteni și având o vechime de circa 4.500 ani.Antichitatea străveche abunda de legende despre geneza lumii, eroi și zei, cronici și anale ce consemnau lacunar evenimentele răspândite în Orientul antic S-au remarcat opere mitice ca Epopeea lui Ghilgameș (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
a fructului și consumă leguminoase, precum și fasole și mazăre, pe când alții includ legume verzi, frunzoase și/sau tuberculi în dieta lor. Câțiva fructarieni cred că dieta originală a omenirii a fost fructarianismul, sub forma lui Adam și Eva, bazat pe Geneza 1:29. Ei consideră că o întoarcere spre un paradis similar cu Eden se obține prin traiul simplu și o tactică holistică asupra dietei și sănătății. Motive non-religiose includ dorința unor fructarieni de a evita omorul sub orice formă, chiar
Fructarianism () [Corola-website/Science/314435_a_315764]
-
la Universitatea de Arte, în perioada 1993-1995. În anii debutului a lucrat desene în peniță, schițe, și studii, mai târziu acuare și guașe, iar la maturitate lucrări în ulei pe pânză, care oscilează între figurativ și abstract, pornind de la tema „genezelor”, a “cosmogoniilor”, la “orașe”, “himere”, “personificări” sau “anotimpuri”, trecând prin “aer, apă, foc, pământ” - alături de studii de culoare, compoziție și portret, în tehnică mixtă. a expus la majoritatea saloanelor oficiale din București și din țară și în numeroase expoziții internaționale
Niculiță Secrieriu () [Corola-website/Science/318433_a_319762]
-
în special în reprezentări ale vieții lui Adam și Eva, cea mai frecventă reprezentare a unei teme din Vechiul Testament care apare în arta medievală timpurie, și pentru care s-a crezut necesar ca Dumnezeu să fie reprezentat "mergând prin grădină" (Geneza 3:8). Se consideră în Geneza că numai Dumnezeu este autorul Creației; din punct de vedere creștin, Dumnezeu Tatăl. Cu toate acestea, s-a interpretat diferit pluralul primei persoane din Geneza 1:26 "Și Dumnezeu a zis: Să facem om
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
lui Adam și Eva, cea mai frecventă reprezentare a unei teme din Vechiul Testament care apare în arta medievală timpurie, și pentru care s-a crezut necesar ca Dumnezeu să fie reprezentat "mergând prin grădină" (Geneza 3:8). Se consideră în Geneza că numai Dumnezeu este autorul Creației; din punct de vedere creștin, Dumnezeu Tatăl. Cu toate acestea, s-a interpretat diferit pluralul primei persoane din Geneza 1:26 "Și Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
necesar ca Dumnezeu să fie reprezentat "mergând prin grădină" (Geneza 3:8). Se consideră în Geneza că numai Dumnezeu este autorul Creației; din punct de vedere creștin, Dumnezeu Tatăl. Cu toate acestea, s-a interpretat diferit pluralul primei persoane din Geneza 1:26 "Și Dumnezeu a zis: Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea noastră", iar trimiterile din Noul Testament la Hristos ca Dumnezeu Creator (Ioan 1:3, Coloseni 1:15) a făcut ca scriitorii creștini timpurii să asocieze Creația cu
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
era încă necesar, pentru Papa Pius al VI-a să emită o bulă papală care condamna decizia unui conciliu al unei biserici italiene de eliminare a tuturor imaginilor cu Sfânta Treime din biserici. Dumnezeu Tatăl apare în câteva scene din Geneza lui Michelangelo aflată în Capela Sixtină, cea mai celebră scenă fiind "Crearea lui Adam". Dumnezeu Tatăl este reprezentat ca un personaj puternic, plutind pe nori, în Adormirea Maicii Domnului (de Tițian) din Veneția, o foarte admirată capodopera din arta renascentistă
Dumnezeu Tatăl în artă () [Corola-website/Science/320426_a_321755]
-
veche. Apoi a fost tradusă în grecește după care în toată lumea în diferite limbi. S-a descoperit în spațiul ortodoxismului est-european o variantă în slavonă, numită "Cartea tainelor lui Enoh", mult mai fragmentată, dar mai bogată în amănunte. Enoh, potrivit "Genezei", capitolul 5, este al 7-lea patriarh. El este fiul lui Iared, care este fiul lui Mahalaleel, fiul lui Cainan, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam. Un fiu al lui Enoh este Metusala (Metusalem), tatăl lui Lameh
Cartea lui Enoh () [Corola-website/Science/317907_a_319236]
-
mitice în care armonia relațiilor dintre oameni, natura și zei era esențială. Se întâlneau mai multe forme locale de venerare însă liderii Încă încurajau venerarea propriilor zei, cel mai important dintra aceștia fiind Inti, Zeul Soare. Miturile Încă relatează despre geneză lumii și a oamenilor, precum și cum și de unde au venit primii Încă "divini". Marea majoritate a cercetătorilor sunt de acord că locul de baștină al cartofului cultivat este în bazinele din regiunea Munților Anzi. Aceștia se bazează pe faptul că
Istoria cartofului în imperiul incaș () [Corola-website/Science/323399_a_324728]
-
El a fost achiziționat de un lord local, care l-a dat mai departe lui pentru a fi expus public la Londra unde a produs senzație. Într-o vreme când majoritatea britanicilor încă mai credeau într-o interpretare literală a Genezei, cum că Pământul ar avea doar câteva mii de ani și că speciile nu evoluau și nu dispăreau, descoperirea a ridicat întrebări în cercurile științifice și religioase despre ce dezvăluie noua știință a geologiei despre viața veche și despre istoria
Mary Anning () [Corola-website/Science/322882_a_324211]
-
Conform Genezei, (sau în forma greacă și slavonă Veniamin) este al 12-lea fiu, cel mezin, al patriarhului Iacob, fiind al doilea și ultimul fiu al lui Rahela. El este cinstit în tradițiile iudaică, creștină și islamică. El este considerat strămoșul tribului
Beniamin () [Corola-website/Science/322925_a_324254]