4,358 matches
-
Academia Prusacă de Științe) din 1900 și membru al Academiei de Științe din Torino din 1903. Una dintre principalele contribuții ale lui Helmert este legată de studiul geodeziei teoretice pentru care a publicat două lucrări: „Teorii matematice și fizice de Geodezie Superioară”, volumele 1 și 2, publicate în 1880 și 1884. Un alt studiu important a fost cel despre metoda celor mai mici pătrate pentru ajustarea curbelor publicate în două ediții, în 1872 și în 1907. Altă lucrare importantă a fost
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
pătrate pentru ajustarea curbelor publicate în două ediții, în 1872 și în 1907. Altă lucrare importantă a fost cea despre transformările coordonatelor. Chiar și astăzi, metoda de prelucrare a 7 parametri între sistemelele tridimensionale se numește transformare Helmert. Definiția dată geodeziei de Helmert ca fiind „"știința măsurării și reprezentării suprafeței Pământului"” merită toată atenția nu numai pentru vechimea sa, cât mai ales pentru calitățile sale de generalizare și de exprimare simplă, dar edificatoare a obiectului de studiu al geodeziei.
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
Definiția dată geodeziei de Helmert ca fiind „"știința măsurării și reprezentării suprafeței Pământului"” merită toată atenția nu numai pentru vechimea sa, cât mai ales pentru calitățile sale de generalizare și de exprimare simplă, dar edificatoare a obiectului de studiu al geodeziei.
Friedrich Robert Helmert () [Corola-website/Science/333276_a_334605]
-
o contribuție importantă la realizarea primei hărți moderne a Regatului României, numită de către Ștefan Hepites, vicepreședintele Academiei Române, „"Harta celor trei Constantini"”. În anul 1881 a publicat la București, în limba română și franceză, prima lucrare științifică în domeniul astronomiei și geodeziei scrisă de un român și tipărită în țara sa: „"Determinarea diferenței de longitudine între Iași și Cernăuți, executată de C. Căpităneanu și Kühnert"”. După terminarea studiilor liceale în localitatea natală, a urmat cursurile Seminarului teologic pe care îl absolvă în
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
a adresat direct regelui Carol: În plin război franco-prusac, acordarea bursei a facilitat prelungirea stagiului din Paris a lui Căpităneanu. Revenit în țară în anul 1871 este avansat căpitan, la 1 ianuarie 1872, și este numit șef al Serviciului de geodezie din cadrul Depozitului de război, funcție în care va rămâne până în anul 1889. Reluarea în 1872 a lucrărilor Comisiei internaționale de metrologie de la Paris a determinat autoritățile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei și cartografiei și deci implicit în introducerea sistemului
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
1872, și este numit șef al Serviciului de geodezie din cadrul Depozitului de război, funcție în care va rămâne până în anul 1889. Reluarea în 1872 a lucrărilor Comisiei internaționale de metrologie de la Paris a determinat autoritățile române, interesate în dezvoltarea astronomiei, geodeziei și cartografiei și deci implicit în introducerea sistemului metric în România, să-l trimită din nou în Franța pe . În perioada 1872-1875 el face mai multe călătorii în Franța, reluându-și activitatea la Observatorul astronomic și participând, totodată, la lucrările
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
diferența de longitudine dintre București și Brașov prin două măsurători efectuate în septembrie 1883 . Tot în 1883 a fost avansat la gradul de locotenent colonel. De numele lui Căpităneanu Constantin sunt legate principalele realizări ale științei românești în domeniile astronomiei, geodeziei și cartografiei din cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Încă de la apariția, în 1875, a Buletinului Societății Geografice Române, societate al cărei membru fondator a fost, el publică numeroase studii și articole în care face cunoscute
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
astronomic din România și cea de la București construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferența de longitudine dintre București și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a declarat: Ultima lucrare la care a mai participat a fost cartea
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]