6,255 matches
-
mai privesc zadarnic alunecarea cenușie a clipelor singurătății mele, intrai în grămada oamenilor din bâlci. Ca să-i văd mai bine și să mă fac văzut de ei, urcai cele patru trepte de scândură, oprindu-mă la rampa cortului. Surâdeam spre grămadă fără să-mi dau seama că m-am sprijinit cu spinarea de pieptul omului cu capul de cauciuc, pe care l-am acoperit pe de-a-ntregul. Cu toate că fălcile mele nu sunt umflate și ochii nu-mi sunt bulbucați ca cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
palme. Așa că, laba de a doua a repezit-o în manechinul descoperit odată cu prăbușirea mea. Omul de cauciuc a primit-o pe buca obrazului umflat, fără să clipească, în vreme ce un arbitru improvizat număra până la zece, aplecat peste trupul meu. Hohotele grămezii pe care o vedeam ca printr-o pânză, mi-au dat puterea supraomenească să mă reculeg, ridicându-mă fără ajutorul nimănui și zâmbind ca un artist veritabil, cu câteva plecăciuni modeste ca ale omului care face ceea ce poate, deși pricepui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cel două ochiuri, ale căror gălbenușuri mă fixau, holbate, din faianța albușului prea mult întărit. Fără să ezite, îmi strecură discret bancnota și la plecare îmi ținu respectuos pardesiul. Mă îndreptai spre furnicarul zgomotos din centru. Îmi făcu loc în grămadă, aspirând după o ființă care să mă recunoască, o femeie care să mă ducă sub acoperișul ei, să mă dezbrace ca pe un bolnav, să mă culce în pat, să-mi sărute cu buze reci fruntea, înainte de a se îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
apelor eterne. Vânt puternic suflă zi și noapte să smucească pomișorii din grădinița bordeiului turcesc, cu ochiul ferestruicii de-a lungul plajei pustii. Luminița farului înfipt în capul istmului, clipește-n beznă , rar și galben. Altădată vântul limpezește cerul, gonind grămada norilor spre larg, lăsând locului luna, ca o mască de sidef cu fața smeadă de călugăriță veselă. Marea se repetă. De patru zile șuieră la fel. O turmă uriașă de berbeci albi se năpustește, lingând nisipurile, ca după o retragere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă spre fundul orășelului, unde se găsesc cimitirele. Umblu, cu sandalele afundate în pulberea fină și albă a ulițelor, copleșit de febră, până când îmi dau seama că ceea ce caut este tot marea și atunci tai drumul prin locuri virane și grămezi de bolovani. În una din aceste inutile evadări cu pocăite reîntoarceri o văzui pe Amidé, în fundul unei curți. Era desculță, cu genunchii ușor îndoiți. Stătea în picioare, aplecată din șale, cu mâinile înfundate în apa din găleata puțului. Prea departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mortul ceva, spuse intendentul, lipindu-și urechea de raclă. Numai unchiul scăpătat coboară scările până la capătul gangului ce dă înspre stradă. El vede cum racla mea alunecă în dubă, cum șoferul dă drumul motorului și-și face drum încetișor, prin grămada oamenilor, claxonând de patru ori. Destul de bine în jachetul și pantofii mei de lac, unchiul scăpătat înclină capul odată spre umărul stâng, apoi spre cel drept și urmărește cu chip confecționat după cerința momentului, duba neagră, până ce dispare în spatele zidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alarmă. Îl văd de sus, cum parcurge șinele, ce par un șiret negru, scurt, trasat în curbă, între cele două grupe de arbori împliniți. Dincolo de terasament, se înalță pădurea celuilalt munte, care închide decorul, ca un perete confecționat dintr-o grămadă deasă de urși de catifea, cu spinările bombate în toate nuanțele de verde. ...O carte despre suflet nu are nici un rost, numai dacă nu cuprinde duh din scoarță în scoarță, chiar și atunci când acel ce o scrie, consumat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
s-a născut încă, pe care nu o va reține din vina lui, nomad fără căpătâi, Pan trist și Faun voluptuos, și totuși om sortit să-și găsească liniștea numai în singurătate și nu în tovărășia unei femei oarecare, din grămadă, în patul căreia, la revărsatul zorilor, cuvântul „aseară” îi miroase acru. În mai, s-au împlinit doi ani de când în cimitirul de la Simmering de lângă Viena, pâlpâie o candelă deasupra petecului de pământ, sub care putrezește, prea de timpuriu, prietenul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de tatăl ei - și tu Însuți mi-ai spus că s-a opus cât a putut. — E adevărat, recunoscu Du Maurier. Dar cred că diavolul bătrân o făcea din motive complet egoiste, la fel ca mama ei. El pierduse o grămadă de bani și se bizuiau pe Emma să le poarte de grijă la bătrânețe. Iar dacă se mărita cu mine, nu mai puteau trage mari nădejdi În direcția asta. — Da, dar Îndrăznesc să spun că și mama ta a vărsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la Paris, o zi pe care și-o putea petrece după placul inimii. Poate avea să facă o vizită la biroul ziarului The Times, să vadă dacă Morton Fullerton era liber să cineze cu el. 8 Printre primele plicuri din grămada care Îl aștepta În De Vere Gardens la Întoarcerea de la Paris se afla o invitație la premiera unei noi piese de Arthur Pinero, intitulată A doua doamnă Tanqueray, la Teatrul St James. Henry se duse cu un interes sporit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie și el prezent, cu siguranță aveau să vorbească mai mult despre Trilby decât despre Guy Domville. Un motiv nedemn, dar pe care trebuia să Îl recunoască, măcar față de sine Însuși. Se duse la masa rotundă pe care stăteau grămadă cărțile citite de curând, citite doar pe jumătate sau care așteptau să fie citite, și luă cele trei volume cu legături albastre ale lui Trilby, cu dedicația autorului pentru el, și le duse pe birou, lângă geam. Își făcuse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Îmbogățindu-se cu această ocazie. Little Billee era Îndrăgostit de Trilby, dar se arăta șocat să o descopere Într-o zi Într-un atelier plin de studenți, pozând goală, pour l’ensemble (sau, așa cum ea Însăși se exprima, „pozând la grămadă“), și fugea, dar se Îmbuna și o ierta, iar ea accepta să se mărite cu el, dar, la rugămintea mamei lui, scandalizate, renunța cu noblețe și dispărea, pentru a fi salvată mai târziu de la pierzanie de către Svengali. Totul era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se identificau cu ea, În ciuda referirilor la cele câteva legături din trecut cu mai mulți artiști (care, apropo, ar fi trebuit să fie un obstacol mult mai Însemnat pentru un Încuiat dominat de convenții ca Little Billee decât „pozatul la grămadă“). Recenzia lui din Harper’s avusese drept rezultat o scrisoare din partea unei pioase matroane americane care Îl mustra pentru că nu o condamna pe eroină pe acest motiv (i-o trimisese mai departe lui Du Maurier, spre amuzament), dar, una peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
gânduri mohorâte Îi aduseră aminte de Fenimore, care ajunsese, se vede, la concluzia că În viața ei nu mai era loc pentru bucurie și acționase rațional În consecință. Se cutremură la imaginea mentală a lui Fenimore zăcând zdrobită, Într-o grămadă gemândă pe pietrele de pavaj de pe Ramo Barbaro... Dar mai erau și alte drumuri către neant, mai simple. Drogurile, derivatele opiumului. Să te stingi În miez de noapte, fără durere... Ceea ce Îi aminti de Alice, care, paradoxal, refuzase oferta prafului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Henry o relatare mai promițătoare. Se părea că Tree oferise un procentaj cât se poate de rezonabil și că Paul Potter, la rândul său, acceptase să Împartă drepturile de autor. Era o zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
al reveriei, un cărucior mititel Îi intră În față, venind de pe o alee adiacentă, urmărit de o femeie tânără și o fetiță. Frână puternic, roata din față i se blocă derapând pe pietrișul drumului, bicicleta se răsturnă și el căzu grămadă la pământ. Femeia - care părea să fie bona - Îl ajută să se ridice În picioare. Fetița, de vreo cinci anișori, Îl privea de la marginea drumului, cu ochii mari și chipul palid. — Sunteți teafăr, domnule? Îl Întrebă femeia, neliniștită. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
jinduiau să vizioneze deja legendara montare a lui Tree. Henry văzuse piesa În iarna care trecuse și o găsise, așa cum se și așteptase, ca pe o versiune vulgară dar tolerabil de antrenantă a romanului, cu accente grele pe „pozatul la grămadă“ al eroinei, În prima jumătate, și cu ceva cântece și dansuri vioaie, dintre care se remarca un cancan În scena petrecerii de Crăciun, În care Gerald se avânta pe scenă, În uniforma sa de dragon, cu abandon asudat. Tree dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cunoscut pe toți, spune Theodora. Rămân tăcuți, izbiți amândoi, simultan, de gândul inconfortabil că deja vorbesc despre el la trecut. Scrisorile de la George Du Maurier sunt În dezordine și paginile din diferite scrisori sunt amestecate, ca și cum ar fi fost puse grămadă neglijent sau În pripă, astfel că, după cină, În aceeași zi, Harry Își Întreabă mama și sora dacă nu doresc să le așeze În ordine. Sarcina li se pare interesantă, chiar dacă epistolele Însele nu sunt la fel de interesante, cu excepția micilor desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp ce dna Humphrey Ward este aproape complet uitată și chiar și George Du Maurier este pe cale să dispară din memoria culturală colectivă. Toată lumea știe ce simbolizează numele de Svengali și cum arată o pălărie trilby sau ce Înseamnă „pozatul la grămadă“, dar nu prea mulți știu de unde vin acești termeni, mai ales dintre tineri. „Dumneata nu ai contribuit decât cu un singur cuvânt la evoluția limbii engleze, i-aș spune lui HJ, dar este unul de care poți fi mândru: «jamesian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
în teancuri cărțile și albumele în care lipeam pozele din cutiile de țigări. Acolo își aveau locul bulgărele de plastilină pentru primele figurine, blocul de desen Pelikan, trusa de pictură cu douăsprezece culori, timbrele adunate mai degrabă la întâmplare, o grămadă de mărunțișuri de tot felul și caietele mele secrete. Sunt puține obiectele pe care, retroactiv, le văd atât de concret și de limpede precum nișa de sub pervazul ferestrei care, timp de ani buni, a trebuit să fie refugiul meu; surorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de bănuit că se afla frontul. Din Dresda nu m-am ales decât cu mirosul de ars și cu o privire prin ușa puțin crăpată a vagonului de marfă: între linii și-n dreptul fațadelor abia răcite se ridicau, în grămezi stratificate, snopi carbonizați. Unii din vagon bănuiau că erau cadavre închircite. Alții afirmau că văd nu mai știu ce. Ne-am certat pe tema asta, ascunzându-ne groaza sub mormane de cuvinte; așa cum ceea ce s-a întâmplat la Dresda, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
film Noi facem muzică în care juca, fluierând neobosit, acea Ilse Werner care, încă din anii școlii, îmi înlocuise jazz-ul interzis? Sau am văzut, abia acum, filmul îndemnând la rezistență Kolberg? Dar oare cât timp a stat acolo această grămadă amestecată de oameni, din care făceau parte atât inși din Wehrmacht, cât și personal la sol de pe aeroporturile abandonate, așteptând mai mult poșta de campanie, care nu a sosit însă, decât tancurile promise? Această perioadă îmi apare ca un film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Muskau, pentru a se răzbuna pentru țara lor devastată și pentru milioanele lor de morți și pentru a învinge, numai pentru a mai învinge. Văd Panther-ele noastre de vânătoare, câteva vehicule blindate, mai multe camioane, bucătăria de campanie și o grămadă amestecată de infanteriști și de tunari pe tancuri cum își ocupă pozițiile într-o pădure tânără, fie pentru contraatac, fie pentru a alcătui un baraj de apărare. Copaci înmugurind, printre ei și mesteceni. Se simte căldura soarelui. Așteptare somnoroasă. Cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ușa din față, că i-a și secerat în mijlocul străzii focul unor arme automate, despre care n-am știut dacă veneau de pe o parte a străzii sau de pe cealaltă - sau de pe amândouă în același timp. Susțin că am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am văzut o grămadă care se zvârcolea, apoi în scurtă vreme doar mai zvâcnea. Cineva - plutonierul cel lung? - s-a dat peste cap în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea. Dar se poate întâmpla și ca această descriere a masacrului să fie numai o imagine fabricată ulterior, care este pusă în scenă din cauză că, încă înainte de răpăitul final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]