6,001 matches
-
văzut la televizor; 75% dintre români spun că nu o să participe niciodată la un sondaj; 25% dintre români nu cred în existența celorlalți 75% dintre români; Mai urmează câteva întrebări folosite în sondaj dar au devenit ilizibile deoarece autorul sondajului gustase prea mult din tăria vândută la cârciuma din colț. Totuși ceea ce au demonstrat savanții, adunat cu ceea ce am observat eu și bunii mei prieteni, pot să facă o oarecare lumină în starea mintală a acestei națiuni în care fiecare individ
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pântecele mamei într-un ciubăr plin sau chiar într-un lac. Cum e apa? îl întrebă Costică neîncrezător. Excelentă. Numai bună pentru scăldat. Hai și tu! În treacăt fie spus, îi cam dârdâiau dinții în gură, însă să refuzi a gusta din plăcerile unei asemenea invitații nu era altceva, decât o dovadă certă de lașitate. Bidaru nu se putea lăsa mai prejos, adică să se declare învins. Era o problemă de mândrie și orgoliu personal. Sări și el al doilea, Mișu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
deasupra tranșeelor producând tuse, vărsări de sânge și moarte. Tot de la el aflase despre fabrica de țigarete făcute cu mâna de locuitorii de origine turcă de pe insula Ada-Kaleh, cum a fost invitat de aceștia să tragă din narghilea și să guste din cafeaua lor fiartă la nisip în ibric de aramă, despre vizita făcută cu barca la postul de grăniceri de pe Insula Șerpilor, pe care se cățăra cu greu din cauza stâncilor abrupte, și despre discuția avută cu unicul locuitor al insulei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
crunta realitate, la un moment dat, am dat bir cu fugiții, o luasem razna, ca proștii prin volbură. Tentații multe... Care de care mai atractive... Înfruptându-ne din ele, involuntar ne întreceam în vicii: fete frumoase, din licoarea lui Bahus gustam cam des și mai mult decât era necesar, cafele peste cafele preparate în nisip sau direct pe jar, fumam ca turcii, nopți nedormite, sacrificate în numele celui mai nestatornic și adorat zeu "Amor". Colac peste pupăză, pentru a scoate în evidență
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
decât atât, căuta să-i consoleze pe cei din jur, când fredonând, când interpretând cu voce tare mereu unul și același cântec, tot atât de idiot și de monoton: "Găina e lumenită / Si la mizloc otlăvită of s-aoleu / Ionel când o gustă.../ Limba în gulă i se nclestă..." Sau poate momentul când surorile lui jucau coarda și cântau: Ardeleanca știu juca / Arde ardeleanca / Pâine știu a frământa / Arde ardeleanca... iar el își imagina cum arde cu flăcări uriașe aceea misterioasă "leancă", care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
într-un ibric cu apă rece pe care-l ținea strâns cu ambele mâini în apropierea gurii, după care i-a mai turnat dintr-o sticluță câteva picături de apă sfințită cu miros de busuioc. Întâi cu fața la răsărit, trebuia să guste din licoarea călduță de patru ori, din patru părți diferite ale ibricului, de fiecare dată cu fața la alt punct cardinal și să rostească solemn: "Satana și tot răul din mine să piară sau să se întoarcă de unde a venit!" după care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se răspândească un miros de pâine proaspătă, unul din jucătorii de table se și grăbi să-l înhațe. Ce comoară ai ascuns aici? îl întrebă, în timp ce se căznea să rupă o bucată de coajă fără a scoate pâinea din ziar. Gustați și vedeți! După ce toți patru au și făcut să dispară una din pâini, sergentul Luca, mai mic în grad sau, probabil, el era dejurnă în ziua respectivă, trebuia să cumpere ceva de la birt. Din pragul ușii deschise, acesta întrebă: Două
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
revărsarea lui Dumnezeu în sufletul său, prin cele cinci simțuri: „Tu ai chemat, ai strigat și ai spart surzenia mea; Ai fulgerat, ai strălucit și ai împrăștiat orbirea mea. Ai răspândit parfum, îl respir și dornic după tine aspir, Am gustat și (de tine) sunt înfometat și însetat”. Ultimele trei cărți (XI-XIII) sunt meditații asupra primului capitol din Sfânta Scriptură. Plecând de la textul sacru, Fericitul Augustin expune preocupările sale metafizice și religioase asupra creației, naturii omului, raportul dintre timp și veșnicie
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
comportamentului elevilor, părinților, profesorilor, managerilor, schimbarea și planificarea micro și macro proiectivă din Întreg sistemul de Învățământ. CARIERA MANAGERIALĂ ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI ARTĂ „Dacă te sperii și abandonezi lupta, ești un Învins, Dacă perseverezi și nu reușești, cel puțin ai gustat deliciile luptei și te-ai pregătit pentru următoarea bătălie. Dacă ai Învins, atunci ai o mare satisfacție a strădaniei Îndeplinite.” - G. Porter Cariera este o succesiune de activități și poziții profesionale pe care o persoană le atinge, ca și atitudinile
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
vechilor locuințe moldovenești pentru care lungul pridvor însemna locul de odihnă în după amiaza duminicilor de vară, unde cei din casă se adunau la o voroavă, ascultau citirile capului familiei, din vechi cărțulii cu foi gălbui și tartaje verzuii și gustau bunătățile sărbătorii pregătite de buna lor mămuță. în nopțile toride de vară cerdacul devenea dormitorul răcoros , iar toamna hambarul vremelnic pentru vrejurile de fasole puse la uscat înainte de a se bate ori pentru ciocălăii și babele de păpușoi cu boabele
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
dar dulce de nucă. Și numai după ce-l dezvelești și de cămașa aceea subțire, simți gustul adevărat. Așa și cuvîntul. Străbate această carte o neostoită neliniște spirituală, un duh iscoditor. Undeva, într-o pagină, se zice: ,, ... pentru că liniște nu poți gusta, cîtă oară sînt încă foi necitite...” Nu se sfiesc deloc autorii să aducă îndreptări unor dicționare academice , cînd e vorba de sensurile greșite sau incomplet explicate ale altor vocabule. Adevărul, rostit limpede, este acel că ,,... niște vorbe smerite (...) păstrează în
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
prin tot veacul ne-a dat și îndemn și ne-a dat și avînt să le rupem. Pornitu-s-au dară iscoadele minților noastre... Și caută ele... Și cearcă... Și fac ispitiri Și astîmpăr nu-și iartă... Că nu se îndură să guste hodina. Iar pîcla uitării, prinos nedorit adus nouă de vremile toate, Prin somnul adînc, a cam prins tremurare... Se ferestruiește. Spărturi se tot iscă într-însa. Iei una... Mai colo o alta... Și multe... Mereu tot mai multe... Prin hăuri
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
propuneri de renovare, am răsfoit cărți vechi pe care mari biblioteci din lume ar fi mîndre să le posede, am ținut în palmă rozete solare de mii de ani, scoase din pîntecul acelor dealuri și - iertată-mi fie mărturisirea - am gustat, făcînd să alunece un sîmbure de nucă, o licoare stoarsă de mîinile gazdei, bob cu bob, din strugurii care atîrnau, sălbatic, deasupra noastră. Pe genunchi țineam un ziar parizian de tradiție, care scria cîndva despre descoperirile științifice ale lui Emil
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Beinat. De asemenea, nu pot să nu îndrept un gând pios și către regretata muzeografă Doina Rotaru. Toți acești oameni m-au ajutat la organizarea expoziției “, a adăugat fiica soților Buraga. ,,Poftit-au mulți de pe alte meleaguri să vadă, să guste... Soții Buraga și-au unit destinele în anul 1929 și au avut 10 copii. Grijile pe care le presupune o familie atât de numeroasă nu i-au împiedicat însă să-și dedice peste 40 de ani din viață pentru constituirea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
armă, ba oală, ba chip de om, ba... și ce nici prin minte nu-ți tună. Iar noi, totdeauna, cu multă băgare de seamă le-am strâns...(...) în afară de oameni localnici, poftit-au și mulți de pe alte meleaguri să vadă, să guste, să simtă mireasma de-a pururi curată a lumilor câte, pășind cătinel prin epoci măsurate cu hăuri, au tot bătucit cărărui pentru noi ”, spun soții Buraga, în ,,Dăinuiri dăneștne“.
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
era "al doilea an consecutiv" în care România avea "cea mai dinamică economie din estul Europei"1000. În "Wall Street Journal" a apărut, în mai, un articol despre Mamaia, o stațiune românească de vacanță de pe litoralul Mării Negre, unde comuniștii "puteau gusta în voie din plăcerile barurilor de noapte, ale plimbărilor pe mare și ale recitalurilor de operă", fără teama de a aluneca în "moravurile capitalismului"1001. Tonul acestor articole indica o schimbare, chiar dacă nesemnificativă, a modului în care România era receptată
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sfinții, cu slujitorii Legii și ai Evangheliei, dar mai ales cu Mântuitorul Iisus Hristos, Care a învățat pe ucenici rostul privegherilor, nu numai prin cuvânt, ci și prin exemplul personal. Vorbind despre foloasele privegherilor, Sfântul Niceta spune: „Așadar, cine a gustat, a înțeles și a simțit ce greutăți i s-a ridicat de pe suflet priveghind, câtă amorțire a minții este alungată, câtă lumină inundă sufletul celui ce priveghează și se roagă, ce har veselește toate mădularele! Priveghind, orice teamă dispare, încrederea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ne pregătim mai dinainte prin abținere ca „să putem priveghea cu mai multă ușurință, ca și cum ne-am pregătit pentru o slujbă dumnezeiască... Și așa, inima celor ce priveghează să fie deschisă lui Hristos și închisă diavolului...”. Pentru ca toți credincioșii să guste din binefacerile rugăciunii comune, Sfântul Niceta îi sfătuiește pe aceștia să adopte o atitudine demnă în timpul slujbelor și să respecte o anumită rânduială. De pildă, „Când se cântă, toți să cânte; când se roagă, toți să se roage; când se
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și reducerea la esențe, atunci o cale mai scurtă spre perfecțiune ar reprezenta-o inspirația directă din operele iluștrilor greco-latini și nu din natura propriu-zisă. Modernii însă, în frunte cu Perrault, se hotărăsc să părăsească "tabăra marilor morți pentru a gusta din plin bucuria de altfel facilă și insolentă de a simți în vine fluxul unei vieți tinere, fie ea și efemeră, preferând să parieze pe prezent decât pe etern."49 Revolta Modernilor poate fi asociată și unui sentiment de frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
urmare, un prim țel al poeziei este cel de delectare. Însă plăcerea în sine nu poate deveni singura finalitate a actului poetic. Dincolo de aceasta, Eliot sugerează că poezia trebuie să prezinte importanță pentru întreaga societate, inclusiv pentru cei care nu gustă acest gen literar, aceasta datorându-se și caracterului său aparte de a întrupa mult mai puternic decât proza specificul național al unui loc. "Nici o artă nu este mai tenace națională decât poezia" afirmă Eliot, vizând îndeosebi faptul că substanța lirică
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în PSB, vol. 23, p. 974) „Dat-au spre mâncarea Mea fiere și spre setea Mea M-au adăpat cu oțet (Ps. 68, 25). Dar nici evanghelistul Ioan nu spune că a băut; că nu-i nici o deosebire între a gusta și a bea; amândouă cuvintele arată unul și același lucru. Și totuși nebunia lor nu s-a oprit aici, ci, după ce L-au dezbrăcat, după ce L-au răstignit și după ce I-au dat oțet, merg mai departe; chiar când Îl
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Că ospiciul se afla în declin rezultă și din hrana bolnavilor (cu ani în urmă, cupă cum am constatat, revenea aproape zilnic 600-700 g carne de fiecare bolnav), hrană pe care Boțan o califică "foarte bună" ("hrana bolnavilor care am gustat-o am găsit-o foarte bună" etc., etc.) -, dar care în realitate este subcalorică. Bolnavii primesc (constatările lui Boțan): dimineața supă de verdeață (?), la prânz la ora 12 se dă supă, mâncare de verdeață și uneori vreo 20 fripturi ("uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
relațiilor interumane. Căci defectele din caracterul unui om, cele ale gândirii și mentalității unei comunități se exprimă în modul în care se vorbește și se scrie. Ținta atacului lui Kraus a fost cu deosebire limbajul foiletonului, un gen jurnalistic foarte gustat în Viena timpului. Ceea ce acuza Kraus la acest gen era amestecul O VIAȚĂ DE EROU? 21 relatării faptelor cu opiniile autorului. Lumea sentimentelor și reflecțiilor foiletonistului era în acest fel proiectată asupra faptelor. Kraus considera că amestecul până la deplină indistincție
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
metafizică. De o parte "opțiunea de real" din A șaptea elegie, de alta priveliștea descurajantă a interdicțiilor din Elegia a zecea, rotirea în cercul-limită, teribil spațiu de incertitudini: "Nu sufăr ceea ce nu se vede, / ceea ce nu se aude, nu se gustă, / ceea ce nu se miroase, ceea ce nu încape / în încreierarea îngustă, / scheletică a insului meu (...) // Sunt bolnav nu de cântece, / ci de ferestre sparte, / de numărul unu sunt bolnav, / că nu se mai poate împarte". Lui Hegel, dialectician al categoriilor, orientând
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
La Nymphette, nu au nici o atingere cu lasciva Lolita, "nimfeta" de doisprezece ani din capodopera lui Vladimir Nabokov. La Cezar Ivănescu, corpul "fragil" al nimfetei e semnul inocenței: "Trup alb de fată care nu vei muri, / suflet care n-a gustat știința morții..." Regimul dicțiunii, incantatoriu, seamănă a cuminecare șoptită. "Te-am dorit mult, / încă de pe când iubirea era pentru mine castitate; / atunci să fi venit, / te urmam fără pic de durere, / la gândul că această însoțire a noastră / avea să
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]