19,706 matches
-
mi-a fost povestit: cică e însoțit de fotografii cu tipe sexoase și are pe fundal piesa asta. Nici nu știu dacă să mă bucur că a ajuns Power Point și continuă să circule în disperare sau să mă întristez imaginându-mi cât de “frumos” arată.
Ce frumos e să fii femeie, acum şi în Power Point by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18947_a_20272]
-
unul dintre noi să-și ia o zi liberă de la serviciu, pe care să și-o petreacă nemișcat în casă, în așteptarea unui telefon; 2) cel care și-a luat liber să care singur parchetul din fața blocului în casă. Îmi imaginez cum o fi să fii femeie singură și să-ți cumperi parchet de la Praktiker. Plătești transport și vin unii care-ți trântesc în fața blocului niște cutii al dracu’ de grele. Dar cum o fi să fii bătrână singură? Dar gravidă
Cum îşi convinge Praktiker clienţii să nu cumpere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18939_a_20264]
-
Plătești transport și vin unii care-ți trântesc în fața blocului niște cutii al dracu’ de grele. Dar cum o fi să fii bătrână singură? Dar gravidă? Mi se face părul măciucă de nervi, așa că mă opresc din a-mi mai imagina ceva... Insist la domnișoara de la informații: - Totuși, chiar nu au cum să livreze imediat după ora 18:00? - Nu. Dacă, de exemplu, șoferul își termină livrările la ora 17:00, nu poate aștepta o oră după dumneavoastră. - Bine, dar cumpăr
Cum îşi convinge Praktiker clienţii să nu cumpere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18939_a_20264]
-
repare automatul de cafea de lângă mine. M-am uitat la ceas cum s-a făcut 17 și li s-a terminat programul de lucru și automatul de cafea tot nu fusese reparat. M-am închis de câteva ori în baie, imaginându-mi cum femeia de servici avea să-mi descopere din greșeală rămășițele. Mi-am amintit atunci de „Moartea domnului Lazarescu” și m-a lovit un gând: „băi, ce minunată e mama mea patrie.” Căcaturi se întâmplă peste tot, indiferent că
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
legii. Au încredere în regulile și în instituțiile statului, cum nu au în propriile lor forțe. Dacă-i trei dimineața, strada e pustie și semaforul pentru pietoni e roșu, neamțul nu traversează nici dacă îl amenință cineva cu moartea. Îmi imaginez că la fel au încredere și în spitale și în medici. Dacă medicii hotărăsc că o urgență trebuie să aștepte cinci ore, atunci neamțul așteaptă în liniște. Probabil tot de-asta pe blogurile nemțești nu comentează nimeni serviciile sistemului de
24 de ore mizerabile în țara perfecțiunii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18923_a_20248]
-
cetățean al lumii decât româncă Ghertoiul: am spus ca esti încă copilă ai stat la mamă la tata încă nu ești matură Eu: mi se pare foarte superficial să faci genul acesta de judecați; asta e lipsa de maturitate. îți imaginezi că poți judeca oamenii bazandu-te pe nimic Ghertoiul: vrei să vb despre oameni despre ce rasă ? tu le cunostii istoria lor? Eu: da, dau și meditații la istorie și educație civică, literatura, filosofie, sociologie Ghertoiul: și le spui că
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
la concluzia asta? Ghertoiul: cu un pork urât stă numai flamandele cum poti b proști tu nu vezi că ste de 2 ori cât tine și urât cum poti minți în halu asta Eu: ok, deci tu nu îți poți imagina că nu toată lumea are aceleași standarde de frumusețe ca tine? Ghertoiul: este un PORK URÂT Eu: mda, din câte știu nu tu ești într-o relație cu el așa că nu înțeleg de ce te deranjează Ghertoiul: cine dracu să stea de
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
însă nu încetasem să-i scriu. De fapt, nu m-ar fi răbdat inima să nu-i scriu, căci știam cât de trist este să aștepți o scrisoare care nu mai vine! În acele zile de neliniște mi-aș fi imaginat orice, însă nicio clipă nu m-aș fi îndoit de devotamentul ei față de mine. Într-o zi, pe când veneam din satul din vale și abia începusem să urc povârnișul muntelui spre cabană, trecând pe lângă casa lui nea Macovei, l-am
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (8) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373625_a_374954]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > REFLEXII Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-aș putea imagina că inima ta este un giulgiu în care mă îmbrac de bunăvoie mi-aș putea imagina că peste picioare nu-mi va crește niciodată pământ că bărcile au pânze de păianjen agățate de catarg că ploaia asta cade ca o
REFLEXII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373682_a_375011]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > REFLEXII Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului mi-aș putea imagina că inima ta este un giulgiu în care mă îmbrac de bunăvoie mi-aș putea imagina că peste picioare nu-mi va crește niciodată pământ că bărcile au pânze de păianjen agățate de catarg că ploaia asta cade ca o capcană întinsă de nori mi-aș putea imagina că pasărea aceea n-o să vină. Referință Bibliografică
REFLEXII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373682_a_375011]
-
care mă îmbrac de bunăvoie mi-aș putea imagina că peste picioare nu-mi va crește niciodată pământ că bărcile au pânze de păianjen agățate de catarg că ploaia asta cade ca o capcană întinsă de nori mi-aș putea imagina că pasărea aceea n-o să vină. Referință Bibliografică: Reflexii / Alexandru Mărchidan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2002, Anul VI, 24 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alexandru Mărchidan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
REFLEXII de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373682_a_375011]
-
a respins și această variantă, de frică să nu intre în coliziune cu Biserica românească, recunoscută pentru lăcomia și spiritul ei plutocratic. Până la urmă, el s-a hotărât să facă o fabrică de batiste, pentru toți românii care plâng. Vă imaginați succesul în afaceri al lui Rasca, având în vedere faptul că, din 1989 încoace, România tot plânge. Și asta, după ce ea plânsese de la Facerea Lumii, până în 1989. „Atunci viața mea a luat sfârșit” e o altă proză din volumul cu
ABSURDUL TÂRZIU AL LUI GEORGE TERZIU de GEORGE TERZIU în ediţia nr. 1696 din 23 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373646_a_374975]
-
mai prezentat un complex imperial întins, o bogăție de monumente istorice de valoare deosebită. Dar la fel de mult m-a impresionat arta chinezilor de a îngriji arbori foarte vechi. Am văzut acolo niște arbori vechi de 2500 de ani (vă puteți imagina, abrori cam de 500 de ani înainte de Hristos!) Referință Bibliografică: Pe Muntele Sfânt de la Taian / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1871, Anul VI, 14 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE MUNTELE SFÂNT DE LA TAIAN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373687_a_375016]
-
avea pălăria, căci ne aducea fericire în zilele de duminică , atunci când mama mă îmbracă în cele mai sofisticate haine pe care le aveam. Eram singurul copil în casa noastră cu un singur geam. Priveam adesea cerul, inventăm constelații noi, îmi imaginăm stele căzătoare ce-mi îndeplinesc dorințe. Voiam multe, dar nu găseam cuvinte să cer. Sunt doctor și numele meu nu apare pe nici o carte, nu am nici măcar o lucrare recunoscută, nici o semnătură. Nu am facut o diferență în lumea asta
RESEMNARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373755_a_375084]
-
la una dintre întâlnirile facultății. Era sensibilitatea întruchipata, iar în preajma ei mă transformăm ușor, ușor în tatăl meu, cel indiferent. Eram naiv, nu știam cum să gestionez tot haosul asta numit viața. Vorbele oamenilor mă păcăleau ușor. Acum, mi-o imaginez pe Ea, ca fiind o galerie de artă cu tablouri goale, pânze albe pe care nu mai poți vedea nimic. Ce infern, să secătuiești pe altul de propria-i culoare. Nici nu mai știu cine a devenit, dacă mai e
RESEMNARE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373755_a_375084]
-
-ți spun ceva, Sau să-ți explic, dar totu-i fără sens, Căci sunt sigur, m-ai considera pervers, Nu mă sfiesc să-ți spun așa ceva. Nu mă rezum la chipul din fotografie, Nici la fizicul tău ce mi-l imaginez, Spre o altă latură mai mult optez, Îți vei da seama că e psihologie! Nu știu eu oare când am reușit, Să-ți mișc sufletul în oarecare fel, Sau poate fără să vreau am greșit, Cu vreun gest care a
ACUM POATE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384723_a_386052]
-
a mamei aflate într-o nesfârșită așteptare a celui dus și dorul de tată, împărtășit, dealtfel, de amândouă ”fetele”. Este înfățișată imaginea icoanei ce mai păstrează încă ruga celor două ”fete”, cu mâinile mamei îmbrățișând mâinile fetei, aceasta din urmă neimaginându-și lumea ei fără prezența indispensabilă a mamei. ÎNVĂȚĂM să prețuim viața, a cărei esență este iubirea. Într-o retrospectivă spre interiorul sufletului, ”pribegi prin pânza vieții”, devenim conștienți că, inevitabil, odată, ”ne transformăm în lut”; poate tocmai de aceea
DESPRE VOLUMUL ÎMPLINIRE PRIN IUBIRE de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384720_a_386049]
-
de fenomenele politice și de procesele sociale. Nu izbuteam să fac legături între evoluțiile din diferite țări ale lumii. Întoarsă acasă îmi duceam viața umplând pagini întregi dintr-un caiet în care schițam posibile drame și întâmplări ale unor personaje imaginate de mine, purtate în adâncul ființei mele. Îmi duceam viața în perimetrul unei căsnicii normale, netulburată de conflicte casnice sau de evenimente ivite intempestiv. Totul se desfășura cu regularitatea unui orologiu, într-o cadență de netulburat, totul era perfect în
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
de eforturile mele sterpe. Mă izolam în dramele cărților pe care le citeam, în farmecul urmăririi eroilor ale căror întâmplări mă acaparau și mă stimulau totodată. Notam impresii, idei în caietul meu cu multe pagini, în care povesteam lucruri visate, imaginam întâmplări, subiecte lipsite de substanță reală. Mă îmbogățeam în fiecare zi cu perceperea unor trăiri imaginate, n-aveam cerc de prieteni și în Capitală mă simțeam străină. Singura ființă care m-ar fi putut stimula era soțul meu, dar comuniarea
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
Eu-l filosofic!) ține să-i aducă aminte iubitei de un pulover: „spuneai că-mi șade/ ca o armură de smalț”. Personajul se dovedește a fi cineva cu mult deasupra a ceea ce putea părea la primele cuvinte. Ni-l putem imagina rostind - altfel, cu vorbe de-ale sale - monologul lui Hamlet „a fi sau a nu fi”. Or, chiar de adevărul sub stele al Ființei este vorba aici. La poeții profund instruiți și cugetători precum Mihai Ursachi, se cuvine să luăm
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
1886). (...) Despre premiera sa O scrisoare pierdută, neliniștea era tradusă la modul fatalist: ‘Ce-o da târgul și norocul’ (către P. Missir): ‘ar putea merge norocul meu până acolo?‘» De ce am intitulat însemnările de față HARTA ȚINUTULUI CARAGIALE? Să ne imaginăm universul Operei scriitorului sub forma unei hărți care consemnează și oferă, în același timp, informații de geografie fizică, economică, demografică, de sociologie, mitologie, mentalități și moravuri, de etnologie și câte încă altele: cine s-ar încumeta să «citească» o asemenea
Harta ținutului Caragiale by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13510_a_14835]
-
la biroul decorațiilor - povestește memorialistul -, ofițerul ar fi obținut ordinul în cauză falsificîndu-și dosarul!) Insistent la extrem pe lîngă critic, nu însă în chip expres ca să-i smulgă vreo apreciere literară favorabilă, îl determină să facă un gest greu de imaginat, mărturisit cu ingenuitate, anume „să-i comunice pe cale ierarhică neputința în care șseț aflșăț de a-l mai primi la șelț” șs.m.ț. La fel s-ar fi comportat ofițerul-scriitor, după ce și-a tipărit cărțile, cu librarii, cărora le-
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
laturi se poate accede către interiorul localității, pe mici străduțe, care, toate, sunt de fapt scări întortocheate. Ele se cheamă Via Campo, Via Arte della Lana sau Sopportico Marinella. Angajându-te pe una din aceste vie, descoperi o greu de imaginat imbricare de corpuri de case, care se răsucesc și se întortochează după capriciile terenului - aici, în afară de mare, nimic nu e plat și orizontal." Și pentru că vorbeam de memorie, trebuie spus că la Petre Răileanu aceasta este una proustiană, infinit asociativă
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13708_a_15033]
-
cu ciorbă printre zarzavaturi aștepți viza pentru germania de-avalma toți așteaptă viza pentru germania nu poți să crezi că idealul e atît de comun și acuarele lui schiele te mai așteaptă în galeria sălii palatului dar tu preferi să-ți imaginezi te-ai învățat cu fantomele cu degetele care nu pipăie cu sexul de aer cu ochiul străinului care vine și ți se așează seara sub pleoapă în locul ochiului tău vinovat de aceste anomalii e magnetismul dintre regnuri această discuție în
cînd nu înțeleg mă joc by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/13459_a_14784]
-
urmă! Și câți alții oploșiți la Min. Culturii și la Academie - cu reviste „apolitice” - te fac să te cutremuri de oroare - Spectacolul actual al acestei culturi, chivernișindu-și aleșii; ce poate fi mai umilitor pentru noi? Cine și-ar fi putut imagina această legitimare?!... Când Andrei Șerban este determinat să aleagă iarăși exilul... 9 ianuarie 1994 Nu mai sunt în stare să încep alt an. Repetare, desnădejde, inutilitatea repetării. Totul mă deprimă: realități, amintiri, absențe; lipsa realizării unui vis adevărat - Moartea lui
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]