4,930 matches
-
rapsodiile fiind "de bunăseamă simple păcate ale tinereții". Este admirată lupta țării în munți, contra ocupanților, trecerea de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și datoria sînt și rămîn pentru creștin cuplu inevitabil. Liantul, elementul comuniunii interimare poate fi numai Dumnezeu, numai prin El ne putem reciproc tolera și încerca să ne iubim. În absența Divinității, nu ne rămîn decît reacțiile de respingere și indiferență. În Apocalipsă scrie: "Iată stau la uși și bat; de va auzi cineva planul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine". În ilustrațiile pe acest subiect ușa este reprezentată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nici noi nu înțelegem tot, noi care am trăit tot. Pentru că Dumnezeu a făcut de rușine înțelepciunea lumii acesteia. Avem nevoie de o sensibilitate apocaliptică". S-a acumulat o cantitate explozivă de ură, neîncredere, suspiciune contrabalansată de lehamite, adîncă apatie, indiferență, toate bine instrumentate de oculte cancelarii mînate de interese economice, dar nu mai puțin ideologice, din care eticul este mai totdeauna exclus. Deconspirarea declanșată în primii ani de după '89 ar fi avut un efect benefic, nomenclatura, securiștii, toți cei implicați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
interiorul insulei, cerul albastru, cu dantela lui translucidă de nori, răsturnat în oglinda limpede a bălții, sălciile scorburoase din lunca Dunării, cu sugestii de acuarelă, mă proiectau într-o vîrstă a inocenței. Cea de a doua zi a Crăciunului aducea indiferență în sufletele paznicilor și curățenie pe trupurile noastre. Cînd mi-am reluat munca, am încercat un sentiment nou față de antipatica mea roabă de tablă ruginită. În după-amiaza aceea, am iubit-o, așa cum bogații își iubesc piscina sau băile lor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Muierea simandicoasă și aranjată cu ultimele țoale din afișe, care e îngrijorată mai mult de calitatea blănii din care-i e făcut cojocul ? Sau de numărul de mărgele și strălucirea lor ? De aceea vă spun, pentru un model ca dumneavoastră, indiferența aceasta ele- gantă, într-adevăr, și deopotrivă simplă și convenabilă pentru un succes mai mare, la care probabil tânjiți, ca oricare dintre noi, nu cred să fie foarte productivă pe termen lung. Când de modele și de valori ducem lipsă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi ce trece, asta mai mult ca sigur că observați. Sunteți un artist și unul chiar mare, nu vă pot bănui de un stângism precoce, de aceea am și deschis subiectul, intuind că am cu cine vorbi. Este la modă indiferența dumitale, naivă și, repet, convenabilă cu siguranță. Dar să nu ne mirăm dacă în felul acesta o să ajungem conduși de odioși cu mintea ferfeliță, pentru care limba română începe cu Alef în loc de A și Dumnezeu știe cu ce se mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în jur mizeria și mojicia la care s-a ajuns, din patul dumitale de puf, înconjurat de amazoane ? — Mă judecați cam aspru, domnule Eliade. Și nu cred că v-am greșit cu ceva, doar prin faptul că mi-am exprimat indiferența politică. Asta e ceva de blamat pentru un om ? Că nu alege o doctrină ? — O, dar tăcerea este o doctrină, domnule Vasile, asta nu vedeți, este foarte simplu. Sau, mai bine spus, nu vreți să recunoașteți. — Zău ? Și ce-ar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fiind, zvonindu-se mai apoi că e gardist. Neatrăgându-și simpatia niciunora, ce îl doreau cu ardoare pentru puterea sa de influență, pe care n-a folosit-o niciodată în scopuri politice, nu a atras nici admirația vreu- nora, când indiferența era considerată înaltă trădare de ambele părți. — Ce ești așa cătrănit, amice ? îl ia la rost Fernic pe Pribeagu când îi vede mutra serioasă și apăsată. Fernic era la a treia sticlă de vin, la o crâșmă de pe Lipscani, de lângă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
această cifră pentru a intoxica Încă o dată opinia largă „muncitorească” sau românească tout court de „luxul” În care trăiau scriitorii, mai ales că, după moartea marelui poet, scriitorii au Început să murmure comentând sărăcia În care trăise Nichita, ca și indiferența, ce se Învecina cu disprețul, autorităților față de el! Adevărul este că atât În cazul lui, cât și Într-al meu aceste datorii erau pur și simplu false și rafinatul poet care era Doinaș o știa foarte bine: o singură ediție
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lumea se poate Învârti foarte bine și fără el! De aici, profunda noastră jignire, care În termeni „sociali” se exprimă prin nostalgia după tirajele de altădată, sărăcia atâtor oameni de talent, absența dureroasă a unui Premiu Nobel etc. etc. Această „indiferență” clară, marcată, a trăit-o pe propria-i piele poeta Ana Blandiana. Excelentă scriitoare, păstrându-și demnitatea și o anume ținută a scrisului În lungile decenii ale dictaturii, având bunul instinct de a viețui cultural pe lângă „Înțelepți” precum un Ivașcu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și afirmată cu cât chin și eroism intern. Naiv fiind și plângându-mă odată amicului meu Marin Sorescu de neajunsurile prin care treceam, de asprimea „forurilor”, de indiferența colegilor etc., Marin, cu aerul său hagard, cu acea „absență” În care-și ascundea luciditatea, mi-a spus simplu și franc: - Ce mai vrei! Ai noroc că nu ți-au rupt vreo mână!... Avea dreptate, nimeni nu mi-a rupt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
erau aceiași, dar și cumva „alții”, până Într-acolo Încât nu numai față de vechiul și familiarul „Nicolae” reflexele lor „sub-liminale”, dar și unele mai directe erau altele - vezi G. Liiceanu sau N. Manolescu care mi-au dat curând dovezi de indiferență afișată, unul și celălalalt, N.M. de dușmănie directă atacându-mă Într-unul din primele numere ale României literare al cărei proaspăt redactor-șef ajunsese după o luptă acerbă, se pare cu O. Paler! -, dar schimbarea lor se produsese și În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
semna Stendhal, după care un roman „ar fi o oglindă purtată de-a lungul unui drum!”, trebuie luată, cum se zice, cum granu salis! Nici „drumul” unei narațiuni și nici „oglinda” celui care-l „reflectă”, autorul În cauză, nu au „indiferența” și nici „stabilitatea” sau „claritatea obiectuală” a celor două elemente ale definiției sau metaforei; „drumul” unei narațiuni - sau ale unei confesiuni sau mărturisiri! -, ca și cele Întâlnite În cale, ființele, scenele, dialogurile, evenimentele, reflecțiile de atunci, eșecurile și posibilele victorii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au suferit de flagelul drogurilor, explicabil, cred eu, nu numai prin agresivitatea asiaticilor sau a columbienilor În a trafica această substanță „miraculoasă” care-ți dă acces la alte lumi sau la o „altă lume”, dar și prin detașarea, vezi chiar indiferența, cu care autoritatea parentală Îi lasă pe adolescenți să-și aleagă, precoce, anturajul sau un anumit mod de viață. Cuvântul „libertate” pentru care au luptat Europenii și Americanii a devenit un fel de totem, un cuvânt passe-partout, pe care Îl
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fantasmatic și lipsit de măsură, nu avea ce să caute. Deși mi-am scris primele romane pe malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar ele, aceste cărți, au fost primite acolo cu o certă indiferență. Lugojul este „orașul meseriașilor”, iar marele său „protector”, În prezent, este miliardarul italian Drăgan, fiul unui tăbăcar local, pe care Tatăl meu, tânăr preot refugiat cu familia În mândrul oraș, l-a cunoscut. El, orașul, este mai ales cunoscut prin
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu erau precis delimitate, populația fiind amestecată. În plus, condițiile sociale nu fuseseră egale. Aristocrația era maghiară, burghezia În mare măsură germană, iar majoritatea țărănimii românească. Elveția s-a constituit din etnii juxtapuse (rezultatul fiind o combinație de solidaritate și indiferență), În timp ce amestecul inegalitar caracteristic Transilvaniei a generat frustrări (În ce-i privește pe români) și tensiuni. Rezultatul nu avea cum să fie o nouă Elveție, ci orientarea spre România a românilor majoritari. Între Transilvania și Ungaria, coborând dinspre munte spre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate acestea simple mecanisme defensive - dar am avut răbdare, fiind atât de priceput în a părea cu adevărat interesat de femeile cu care nu voiam decât să mă culc, încât ajunsesem să joc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de panică atât de familiară. Am înțeles că această scenă fusese atât de bine repetată, încât puteam să-i ghicesc dialogul. M-am uitat din nou la Robby și nu m-am putut stăpâni să nu mă gândesc că dincolo de indiferența afișată era dezgust, iar dincolo de dezgust, furie. Păru să-mi observe suspiciunile când m-am pomenit uitându-mă din nou la cutiile acelea și m-a întrebat încă o dată, pe un ton apăsat: - Dar dacă durează, tată? Privirea mea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
superficiali. Ei știu din proprie experiență ce Înseamnă să mergi pe urmele trecutului, să răscolești, aproape să te bați, pentru a readuce la lumină adevărate comori a căror strălucire timpul nu o poate șterge chiar dacă unii - din nepăsare - trec cu indiferență peste ele. Am avut de curând acest sentiment, reușind să organizez un medalion „Ionel Fernic”, În cadrul cenaclului literar artistic al institutului unde lucrez, cu prilejul Împlinirii a 40 de ani de la moartea celui care a fost una dintre figurile reprezentative
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
e minunat, reconfortant, și e foarte primitor. Ne pare rău că Împrejurările nu-ți dau posibilitatea să profitați. Să sperăm că anul acesta tot ne veți face plăcerea. Soției și dvs. vă dorim multă sănătate, mulțumire și o stare de indiferență față de toate neajunsurile. Ea e cel mai recomandabil tratament! Distinse salutări de la mine și soțul meu și de la fam. Ciuntu (care citește totdeauna scrisoarea dvs.) (...). Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”11 februarie 1975”> Mult
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ploaie și frig, toate cele aduse la cunoștință, au fost pentru noi o mângâiere! Singura care ne-a mâhnit, a fost suferința din jurul Dvs. . Noi vă dorim din suflet sănătate. Dacă omul privește viața cu resemnare și cu mai multă indiferență, pare totul plin de soare, pe care... dincolo nu-l vom mai avea. E mai bine aici! Atenția și bunătatea Dvs., cu care ați scris despre mine, În revista Nr. 2 a Muzeelor și Monumentelor , m-a Încântat, dar și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
lumea asta multă de pe stradă nu are nimica de spus? Dv. nu trageți concluzii și din cele ce vreau vizitatorii expozițiilor, care se pare că sunt din ce În ce mai reținuți”. Nu știu de ce, dar fără să vreau, le-am arătat cinstit, o indiferență (motive am, destule) și am plecat cu Vigh Împreună, În stradă. Aici, Vigh a reluat discuția și mi-a spus - „Nu trebuie să faceți o Expoziție tematică, aduceți ce credeți, vă oferim sala de colo (Sala centrală a Casei de
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
poziția lor de „placă turnantă” între Vest și Est, despre interferențele multiple, benefice, de care ar putea profita grație așezării lor geografice, îndemnându-i, la sfârșit, să-și descopere „vocația europeană”. Contrar așteptărilor mele, citesc în ochii lor o totală indiferență față de perspectiva pe care le-o colorez, ba mai mult, o imensă nostalgie după Rusia, de care se simt rupți, exilați, înstrăinați. O criză a identității combinată cu o criză de legitimitate. Destine de enclavizați. Întâlnirea continuă cu niște cântece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu imaginație... VITALIE CIOBANU: Mă gândesc ce priviri ne-am fi aruncat unii altora dacă, măcar o dată de-a lungul acestui traseu, gara în care am fi coborât, cu tot calabalâcul în spate, ne-ar fi luat în primire cu indiferență, dacă în locul acestor îmbrățișări spumoase de festival interminabil am fi găsit un peron gol - nici un om, nici o vietate -, doar niște sticle de plastic plimbate, iritant, încolo și încoace, de rafalele vântului pe dalele de ciment... Ce s-ar întâmpla dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]