5,035 matches
-
unde, trebuia să recunoască, își făcea treaba cu pasiune constantă și energie inepuizabilă... Merse la frigiderul a cărui ușă era plină de bilețele cu mesaje lăsate de Lucia (nu le citea niciodată, iar ea părea că nu bagă de seamă indiferența lui) și scoase o bere la doză. Prima dintr-o lungă serie care avea să se încheie târziu în noapte, atunci când își turna și douătrei-patru pahare de whiskey, un fel de bomboană pe propria colivă - tot cuvintele Luciei, rostite în vreme ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
că Lucia întârzia - unde naiba umblă și femeia asta, niciodată nu este prezentă atunci când ai nevoie de ea?! -, că încă nu avusese curajul să numere banii din geamantan și că Magicianul era tot pe fotoliu și îl privea cu o indiferență superioară. Gândi că îl privea nu era o formulare fericită. Nu... Magicianul tăia din el cu privirea, parcă ar fi dorit să facă un sandviș cu felii dintr-un scriitor ratat, he, he!, ce imaginație debordantă ai, demnă de o
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din coșmarurile de peste noapte, îi bombardau creierul, dansându-i pe sub pleoape. Deschise frigiderul și desfăcu o cutie. Cu lapte. Înghiți cu sorbituri mari, apoi puse din nou cutia pe raft. Câteva beri îi făcură cu ochiul, dar le trată cu indiferență suverană. Cel puțin deocamdată, acum nu simt nicidecum nevoia să o iau de la capăt. Pătrunse în sufragerie și observă imediat laptopul, iar amintirile ieșiră din cutele memoriei, făcându-i gura pungă. Dinții i se strepeziră instantaneu, ca și cum ar fi ronțăit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub ploaie, ca un animal metalic uriaș care se lăfăia la marginea șoselei, primind cu indiferență apa din cer. Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o coti la dreapta, pentru a parcurge cei câțiva metri despărțitori. Trecu pe lângă ea și văzu la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întâmplă sub acoperișul casei pe care a întemeiat-o. De dragoste nu mai poate fi vorba. Ce cuvânt mare! Acum totul, inclusiv bunele lui maniere, sunt amintiri peste care a pus, numai el știe de ce, multe lespezi de tăcere și indiferență. E greu de crezut că va avea vreodată intenția să scoată la lumină ce a îngropat la adâncimi greu de explorat chiar de el însuși. Aș dori să intuiești exact starea în care mă aflu, de aceea, te rog să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Întreaga lume; cred că, În unele cazuri, expediția costă mai mult decât sticla În sine, mai ales dacă e vorba de o sticlă pentru vreun individ obscur. Părea intrigată. Mă privea pentru prima oară altfel decât cu dezgust, exasperare sau indiferență. — Păi, să vedem. Dacă ne gândim că fiecare din pachetele trimise prin FedEx În țară costă În jur de vreo douăzeci de dolari, iar cele internaționale cam șaizeci, totalul pentru FedEx ar fi de vreo nouă mii de dolari. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Încercat să-mi readuc În memorie niște vremuri de mult apuse, când nu auzisem nici eu de Miranda Priestly - cu cinci săptămâni În urmă - dar nu am reușit. Știam Însă că astfel de vremuri de legendă existaseră cândva. Am invidiat indiferența Juliei, dar aveam o treabă de făcut și individa nu-mi era de nici un ajutor. Cel de-al patrulea volum din seria Harry Potter urma să iasă de sub tipar a doua zi, sâmbătă, iar fiicele gemene ale Mirandei, În vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
plângă. Mă Încânta ocazia rară de a o auzi pe Emily vorbind‑o de rău pe Miranda, dar știam că un Viraj Paranoic Runway este iminent, așa că am vorbit cu precauție. Am atins doar o coardă discretă de simpatie și indiferență. Nu tu ești de vină, Em, jur. Ea știe cât de mult muncești - ești o asistentă nemaipomenită. Dacă nu ar ști ce treabă bună faci, ar fi scăpat de mult de tine. Doar nu s‑ar teme s‑o facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
toți privindu-mă intrigați. Fetele veneau și-și puneau mâna pe fruntea mea, spunând foarte convinse: „Dă-ne și nouă din capul tău!“. Eu mă simțeam un fel de ales și le priveam cu condescendență bine jucată, afișând o apatică indiferență. Mi se părea că devenisem atât de important, Încât, când mergeam pe stradă, mă uitam la oamenii din jur să văd dacă și ei știau cât sunt de genial. Unii știau și parcă Își șușoteau ceva, adică mă recunoșteau dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
crede că cel pe care Îl iubesc e un om atât de banal, fără nimic personal, un mincinos, În fond. El acum spune că m-a iubit, eu nu mai cred nimic, pe nimeni. Ție, Petre, Îți mulțumesc pentru toată indiferența ta, pentru tot zbuciumul sufletesc pe care mi l-ai trezit, pentru că numai așa am Învățat să lupt cu viața și, În special, cu mine. Da, m-am Învins, și timpul mi-a dovedit că n-a murit iubirea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
vieții necunoscute mie. Azi, special n-am făcut sport, dar Dinu a plecat din clasă, de frica plictiselii unei convorbiri cu mine. Își bate joc de tot ce simt pentru el, mă desconsideră și mă lovește cu biciul nemilos al indiferenței și al disprețului. Simt cum mă Înjosesc, prestigiul meu În clasă a dispărut, chiar și bădăranul de T., bestie ordinară și mârșavă, are Îndrăzneala să mă insulte și să Își bată joc de mine și de suferința mea. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Între aceste texte regăsite, năvălește alt timp peste cuvinte și mă oprește să decodez ceea ce este adevărat. Contextul mă obligă să iau act de toate celelalte Împrejurări diacronice, adăugate faptelor trăite. Mă izolez Într-o cameră, mă-nfășor În armura indiferenței, nu primesc pe nimeni, nu ies, nu răspund la telefon ca să nu aud alte voci, mă concentrez către acel Întuneric interior, placentar, din care cresc, vii, corpurile pe care le credeam dispărute. Pe măsură ce-mi amintesc fapte, nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
că ea este un alter-ego al meu și poate și ea descoperă același lucru, căci altfel nu m-ar fi văzut, nu mi-ar fi arătat prin nimic că mă vede, ne-am fi uitat doar la cărți, cu aceeași indiferență cotidiană. „E ea, nu e nici o Îndoială, este femeia ce o visez noapte de noapte cu febrilă așteptare, iat-o, a venit, a apărut În orizontul meu de așteptare. Ce aștepți, idiotule, ia-o, culege-o!“ Mă uit la mutra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tine, nu mă mai puteam ascunde după deget, Petre, oare caracterul tău să fie atât de rece? Au Încercat mulți măcar să-mi Înțeleagă sufletul, nici nu visau să mi-l supună, acum nu te Înțeleg eu pe tine, de ce atâta indiferență, când știi bine că te iubesc, de ce această plecare mincinoasă, În loc să-mi spui că ai o femeie și că nu mă poți vedea... De ce nu mă alungi? Aș suferi, dar m-aș Închide În suferință și În mine, aș evada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-i deschid. Simt acel ceva printr-o mare dragoste de viață, iubesc munca, dar nu-mi place să câștig. Am crezut la Început că e dragostea, am crezut asta chiar până azi. Dar nu e dragoste, căci m-ar distruge indiferența și minciuna lui Petre, știu că cei Îndrăgostiți nu pot Învăța, iar eu o singură zi am stat degeaba, când a venit Petre prima oară acum 5 zile. Apoi, m-am pus din nou pe Învățat, de ce? Am zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
clasa a VI-a la Școala mixtă-gară; era fiica unui italian ce-și construise o casă albă cu etaj ceva mai sus de școala noastră și acest exotism al rasei mediteraneene mi-a Întețit simțurile și imaginația, scoțându-mă din indiferența obișnuită. Am fost șocat de apariția acestei colege și, instinctiv, mi s-a trezit ambiția de a-i atrage atenția prin ceva. În adolescență, naivitatea vârstei noastre se exteriorizează În violența gesturilor; Iogna Candida nu prea vorbea românește, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca nebunii, eram Îmbătați, orbi, fericiți. Ca sportiv, este foarte bun și are o perseverență grozavă. Am spus numai calități pozitive. În orice caz, lângă mine simt un om care trăiește, simte, Îl simt, pe când Petre era o stană de indiferență, iar Încercările mele disperate de a-l schimba nu făceau decât să mă consume zadarnic. Marin e un fulger În viața mea, dar aș vrea să nu se stingă niciodată. Dar chiar dacă Îl voi iubi, această iubire nu va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un Napoleon În fustă. De fiecare dată, Întârziem după terminarea cursului, răpiți de discuție. Azi a venit un bărbat tânăr, blond și foarte Înalt s-o ia de la curs. „Îți prezint pe poetul N.S.“, Îmi spune G.M. Mă uit cu indiferență. Nu sunt deloc impresionat. Mi se pare un lungan deșirat, cu o coamă rebelă În care nu prea a intrat pieptenele. A fost invitat la noi la facultate cu mult tam-tam, Înconjurat de o cohortă pestriță de admiratori și admiratoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
putut să ies decât acum, cu tine. În timp ce vorbește, o urmăresc și mă urmăresc: orice cuvânt al ei despre celălalt e o autocondamnare fără apel și simt cum mă Îndepărtez fulgerător de dorință, cum corpul meu se baricadează În totala indiferență). Înțelege-mă, un om infirm ce se dă un mare artist, un ales, Începe să mă urmărească În permanență, zi și noapte, pe stradă, la facultate, cu telefonul, oriunde, intoxicându-mă cu dragostea lui bolnăvicioasă, spunându-mi că doar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să plecăm pe 1 și 2 mai pe munte. Cum o s-o scot la capăt cu Martin oare? 30 aprilie 1963 (marți) E un sentiment pe care nu Îl pot defini precis. E un sentiment de mijloc, Între pasiune și indiferență. Obiectul: Eugen. Dictează mai mult, chiar total, interesul de a pleca pe munte. Dacă el n-ar avea nimic comun cu plecările, mi-ar fi total indiferent. Dar așa... N-are nimic, totuși... Știu și eu? Poate Îmi trebuie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde de toate câte-au fost. Va veni vremea când ideile, astăzi sfinte, ți se vor dezveli impudice, adăugându-se șirului de mari indiferențe. Va veni vremea când plânsul ți se va refuza. Plânge-l, dară, la vremea lui... Puterea de stăpânire e inutilitatea cea mai utilă marilor salturi Între absurd și moarte. 8 aprilie 1965 (joi) De-a lungul unui drum, odată, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fost un zâmbet unicul răspuns; de izbândă? De răutate? Îți plăcea nespus să mă vezi zdrobită de micile tale gesturi, dar durerea mea era o rană a corpului pe care a vindecat-o o simplă și banală operație. Acum, când indiferența mi-a coborât din nou În priviri, Îmi dau seama ce monstruos te-ai purtat. Cât de multe mai am de-nvățat!... 26 mai 1965 (miercuri) Va trebui să călătorim departe și să iubim tot ce-i de iubit, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
-și arate mai mult disprețul pentru tot ce privește moșia. Bătrânul Iuga profită acuma să întrebe cu ton de glumă: ― La fel o fi și cu înstrăinarea proprietății Babaroaga? Mirat de întrebarea neașteptată, Grigore totuși răspunse cu un gest de indiferență: ― Nu știu. Se poate. Din partea mea n-are decât s-o vânză, dacă-i place. E zestrea ei, și-o administrează cum crede... ― Dar fără consimțământul tău știi bine că nu poate înstrăina nimic! făcu Miron, privindu-l drept în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în voie. Raul Brumaru era ca un capriciu și o codiță, necesar unei femei elegante ca un cățel sau un talisman. El ofta de mult, ca și alții, în cele din urmă l-a acceptat, nu din iubire, ci din indiferență. Conta în lume ca un băiat spiritual și făcea figură onorabilă în suita ei. Se jena mai puțin de el decât de Grigore. Pentru soțul ei păstrase orișicum un respect cel puțin teoretic. Față de Raul nu simțea nevoie de nici un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
le împlinească, găsind o explicație măgulitoare: ― Nevasta mea vreau să fie cea mai strălucitoare! Nadina nu-și credea urechilor. Era obișnuită ca el, sub forme delicate, cu motive plauzibile, să se dezintereseze de mondenismul ei prea costisitor. Totuși răspunse cu indiferență: ― Ești drăguț, și-ți mulțumesc, dar mi-e să nu te sperie cifrele. ― Pentru tine nici o cifră nu mă poate speria! replică Grigore cu o privire în care ardea focul unei iubiri supuse. Ce nu făcuseră în cursul căsniciei lor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]