6,102 matches
-
nu se poate deplasa în cazul unei avarii la o șenilă. Ambele tipuri de mașini de luptă ale infanteriei sunt folosite, fără a exista o preferință pentru un anumit tip de tracțiune. Franța retrage în prezent mașinile de luptă ale infanteriei șenilate AMX-10P în favoarea noului model pe roți VBCI, cu tracțiune 8×8. Tracțiunea mixtă (semișenilată) a fost abandonată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerată inadecvată. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei sunt amfibii și pot fi
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
prezent mașinile de luptă ale infanteriei șenilate AMX-10P în favoarea noului model pe roți VBCI, cu tracțiune 8×8. Tracțiunea mixtă (semișenilată) a fost abandonată la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind considerată inadecvată. Majoritatea mașinilor de luptă ale infanteriei sunt amfibii și pot fi aeropurtate. Unele țări au considerat că blindajul este mai important decât un vehicul amfibiu și au renunțat la această caracteristică. Aceste vehicule pot fi însă amenajate pentru a traversa pe sub apă majoritatea râurilor.
Mașină de luptă a infanteriei () [Corola-website/Science/320953_a_322282]
-
Baron de Marconnay (, n. 26 octombrie 1725, Lathuy, Brabant, Țările de Jos austriece; d. 22 decembrie 1819, Linz) a fost un Feldzeugmeister imperial, propietar al Regimentului Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia. Beaulieu, care provenea dintr-o familie veche valonă, s-a alăturat armatei austriece în 1743, într-un regiment
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
nu este timpul de a plânge, ci de a învinge." („Freunde, es ist jetzt nicht Zeit zu weinen, sondern zu siegen.“) Războiul revoluționar francez i-au sporit faima de strateg. În primăvara anului 1792 a fost numit deținător al Regimentului Infanterie nr. 31. Beaulieu a servit la izbucnirea Primului Război de Coaliție în aprilie 1792, ca comandant de divizie sub guvernatorul austriac al Olandei Austriece, Feldmareșalul Albert Prinț de Saxonia-Teschen. Deosebit de remarcat este faptul, că Beaulieu a avut determinarea de a
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
Louis Duce de Châtelet, a renunțat din nou la o urmărire. În bătălia de la Jemappes, pe 6 noiembrie 1792, Beaulieu a acoperit retragerea ca comandat al diviziei sale pe flancul stâng al armatei feldmareșalului Albert, format din trei batalioane de infanterie, cinci companii al Corpului Voluntar Sârbesc („Freikorps”) și un escadron de husari al Regimentului „Blankenstein” nr. 16, împotriva flancului drept francez sub comanda generalilor Pierre Riel Marquis de Beurnonville și Louis-Auguste Conte d’Harville. Bătălia a fost pierdută de către Prințul
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
După Fleurus, împăratul Francisc al II-lea la decorat pentru realizările sale pe câmpul de luptă cu Marea Cruce a Ordinului Maria Terezia (înregistrarea în a 34-a promovare de la 7 iulie 1794), de asemenea la numit proprietar al Regimentului Infanterie nr. 58, care devenise vacant. După ce prințul de Coburg a trebuit să demisioneze din funcția de comandant suprem, a fost înlocuit de Charles Joseph de Croix, conte de Clerfait. Beaulieu a fost numit sub el Șef al Statului Major la
Jean-Pierre de Beaulieu () [Corola-website/Science/315300_a_316629]
-
le întindeau tot felul de capcane, preferând tactica hărțuielii unei lupte deschise. În apropiere de Dorileea, atacuri scurte, repezi s-au succedat zi și noapte neîncetat, fără ca mai înainte cruciații să prindă de veste din ce direcție venea inamicul. Avantajele infanteriei, ale cavaleriei ușoare, față de cavaleria grea începeau să se vadă. Nobilii apuseni însă târziu și-au dat seama de aceasta. Acoperiți de fier se credeau mai la adăpost. În plus, lor le lipsea instrucția corespunzătoare tacticii adversarului, armamentul și mai
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
Art. I. Se aprobă de Noi, demisia din cadrele active, ale armatei, pe data de 31 Decemvrie 1940, a ofițerilor de mai jos; repartizându-se că ofițeri de rezervă: În 1941, este rechemat în funcția de comandant al Regimentului 3 Infanterie Dorobanți. Cu acest regiment a luat parte la Bătălia pentru Nalcik între 17-28 octombrie 1942. În data de 28 octombrie 1942, Corpul 3 Blindat german avea în vedere lichidarea tuturor forțelor din încercuirea de la Nalcik . Divizia 2 Munte ocupă poziții
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
după o pregătire de artilerie de 20 de minute, trupele române primesc misiunea de a cuceri Nalcikul. Luptele au continuat și a doua zi, toate fortificațiile și sistemele de apărare au fost distruse; (atac executat de batalioanele 10 și 16 Infanterie Montană). Pe 29 octombrie, Statul Major al Diviziei Române s-a mutat în interiorul orașului (după lupte grele) iar comandant al garnizoanei Nalcik a fost numit comandantul adjunct al Diviziei Colonelul român . În această bătălie Divizia 2 Munte a pierdut 30
Simion Coman () [Corola-website/Science/315381_a_316710]
-
(n. 1892 - d. 1962) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. 1940 - 1943 - Șeful Statului Major al Corpului VII. 1943 - Comandantul Diviziei 18 Infanterie Munte. 1943 - 1944 - Comandantul Comandamentului 103 Munte. 1944 - Ofițer de Legătură pe lângă Corpul XVII al armatei germane. 1944 - Șeful Secției "Prizonieri de război" din Statul Major General. 14 noiembrie 1944 - 12 mai 1945 - Comandantul Diviziei 10 Infanterie 1945 - 1947 - Comandant
Mihail Cămărașu () [Corola-website/Science/315382_a_316711]
-
Comandantul Diviziei 18 Infanterie Munte. 1943 - 1944 - Comandantul Comandamentului 103 Munte. 1944 - Ofițer de Legătură pe lângă Corpul XVII al armatei germane. 1944 - Șeful Secției "Prizonieri de război" din Statul Major General. 14 noiembrie 1944 - 12 mai 1945 - Comandantul Diviziei 10 Infanterie 1945 - 1947 - Comandant Adjunct al Corpului 5 Armată. 1947 - 1948 - Comandant Adjunct al Regiunii a3-a Militare. 1948 - Pensionat. În rezerva Corpului 7 armată se afla Comandamentul 103 Munte, sub comanda generalului Mihai Cămărașu, dislocat în zona Topolița, care avea să
Mihail Cămărașu () [Corola-website/Science/315382_a_316711]
-
(n. 1890 - d. 1950) a fost un general român. În anii '30 a fost aghiotantul regelui Carol al II-lea și comandantul Regimentului de vânători "Regele Alexandru al Iugoslaviei". 15 martie - 1 septembrie 1941 - Comandantul Diviziei a 8-a Infanterie, având gradul de general de brigadă. A fost silit de Ion Antonescu să se retragă. În perioada iunie - septembrie 1941, pentru "slăbiciune la comandă" sau "lipsă de energie", au fost înlăturați peste 20 de generali și colonei, între care și
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
de energie", au fost înlăturați peste 20 de generali și colonei, între care și generalul . Unul dintre cei care s-au considerat nedreptățiți, de măsurile luate împotriva lui de mareșalul Ion Antonescu, a fost generalul Alexandru Orășanu, comandantul Diviziei 8 infanterie din cadrul Corpului 11 armată. Referindu-se la ceea ce i s-a întâmplat, generalul Orășanu arăta că la 6 septembrie 1940, la orele 8, fusese ridicat de la cartierul Diviziei 2 Gardă, din Ploiești, pe care o comanda atunci, și ținut închis
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
Major al Corpului de Gardă pus sub pază în locuința din București, împreună cu soția și fiul său în vârsta de 4 ani. În martie 1941, la insistența Ministrului de Război, generalul Iosif Iacobici, generalul Orășanu a primit comanda Diviziei 8 Infanterie. Conflictul a reizbucnit însă curând, dupa angajarea țării în război, când Antonescu l-a calificat drept "superficial și incompetent" și a dispus îndepărtarea sa de la comandă. Generaul Orășanu susținea că și-a făcut datoria cu probitate si devotament, inclusiv în
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
comandă. Generaul Orășanu susținea că și-a făcut datoria cu probitate si devotament, inclusiv în cursul luptelor din 28 - 29 august, de la Odessa, pentru cucerirea cotei 80, când căzuse în luptă chiar fratele său, colonelul Dumitru Orășanu, comandantul Regimentului 29 Infanterie. Mareșalul Antonescu, conducătorul statului, a aprobat ca să se ridice comanda generalului Orășanu, comandantul Diviziei 8 Infanterie, cu începere din ziua de 1 septembrie 1941 motivând că: "În acțiunea din zilele de 27, 28 și 29 august 1941, în care generalul
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
luptelor din 28 - 29 august, de la Odessa, pentru cucerirea cotei 80, când căzuse în luptă chiar fratele său, colonelul Dumitru Orășanu, comandantul Regimentului 29 Infanterie. Mareșalul Antonescu, conducătorul statului, a aprobat ca să se ridice comanda generalului Orășanu, comandantul Diviziei 8 Infanterie, cu începere din ziua de 1 septembrie 1941 motivând că: "În acțiunea din zilele de 27, 28 și 29 august 1941, în care generalul Orășanu a condus acțiunea Diviziei 8, a dovedit continuu: lipsa de pregătire profesională, pasivitate, discutarea ordinelor
Alexandru Orășanu () [Corola-website/Science/315383_a_316712]
-
de către comuniști. Tânărul Bârzotescu s-a interesat devreme pentru militărie și a fost participant la Războiul Balcanic (1913), apoi la Primul Război Mondial (1916-1918) ca ofițer. Pe 1 ianuarie 1940 Bârzotescu a devenit general de brigadă și comandantul Diviziei 1 Infanterie al Corpului VI cu reședința la [[Timișoara]]. Acolo, pe 8 Mai 1941, autoritățile militare române din Timișoara au primit primul lot de 800 de prizonieri de origine etnică română din fosta armată iugoslavă, conform înțelegerii cu misiunea militară germană. Orașul
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
ordonat să preia poziții în zonele in apropiere de [[Pavlohrad|Pavlograd]], Sinelinokvska și [[Novomoskovsk]], pentru a restricționea drumul spre Dnipropetrovsk. O săptămână mai târziu, la 29 ianuarie, românii au fost trimiși în prima linie, între diviziile germane nr. 298 de infanterie și nr. 100 de vânători, atacați de o forță de infanterie sovietică puternică. Contraatacul a sfârșit cu ocupația satului ș-ai gării Samoilovka de către ostașii români. De la 19 februarie au început lupte crâncene cu divizii ruse superioare. În acest moment
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
Sinelinokvska și [[Novomoskovsk]], pentru a restricționea drumul spre Dnipropetrovsk. O săptămână mai târziu, la 29 ianuarie, românii au fost trimiși în prima linie, între diviziile germane nr. 298 de infanterie și nr. 100 de vânători, atacați de o forță de infanterie sovietică puternică. Contraatacul a sfârșit cu ocupația satului ș-ai gării Samoilovka de către ostașii români. De la 19 februarie au început lupte crâncene cu divizii ruse superioare. În acest moment, Divizia 1 Infanterie a fost întinsă peste un front de 15
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
100 de vânători, atacați de o forță de infanterie sovietică puternică. Contraatacul a sfârșit cu ocupația satului ș-ai gării Samoilovka de către ostașii români. De la 19 februarie au început lupte crâncene cu divizii ruse superioare. În acest moment, Divizia 1 Infanterie a fost întinsă peste un front de 15 km la sud de Lozovaia. Divizia sovietică 270 Infanterie, sprijinită de tancuri a atacat cordonul simplu de apărare al românilor în sectorul Regimentului Infanterie 93. Bârzotescu a mai trimis rezerva diviziei, regimentele
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
ș-ai gării Samoilovka de către ostașii români. De la 19 februarie au început lupte crâncene cu divizii ruse superioare. În acest moment, Divizia 1 Infanterie a fost întinsă peste un front de 15 km la sud de Lozovaia. Divizia sovietică 270 Infanterie, sprijinită de tancuri a atacat cordonul simplu de apărare al românilor în sectorul Regimentului Infanterie 93. Bârzotescu a mai trimis rezerva diviziei, regimentele 3 și 5 Vânători Regimentul pentru un contraatac, dar nu a putut opri înaintarea inamicului. Pentru nu
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
divizii ruse superioare. În acest moment, Divizia 1 Infanterie a fost întinsă peste un front de 15 km la sud de Lozovaia. Divizia sovietică 270 Infanterie, sprijinită de tancuri a atacat cordonul simplu de apărare al românilor în sectorul Regimentului Infanterie 93. Bârzotescu a mai trimis rezerva diviziei, regimentele 3 și 5 Vânători Regimentul pentru un contraatac, dar nu a putut opri înaintarea inamicului. Pentru nu a sacrifica soldații săi, a ordonat colonelului Ermil Paraschivescu, să retragă trupele sale la noua
Emanoil Bârzotescu () [Corola-website/Science/315380_a_316709]
-
și să aștepte până când zăpada se va topi pentru a ataca orașul. Coordonate de generalul norvegian Carl Gustav Flescher, forțele norvegiene, britanice, franceze și poloneze au recapturat Narvikul pe 28 mai 1940. Aceasta este de asemenea considerată prima victorie a infanteriei aliate în Al Doilea Război Mondial. Însă, pe atunci deja aliații pierdeau Bătălia pentru Franța și evacuarea din Dunkerque era în curs de desfășurare. Deoarece prin invazia nazistă a Franței Scandinavia a devenit nesemnificativă, și deoarece trupele aliate amplasate în
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
a împiedica succesiunea ducelui Carol I de Gonzaga-Nevers, în favoarea candidatului lor Ferantte al II-lea da Gonzaga, duce de Guastalla. Papa Urban al VIII-lea a trimis trupe în Valtellina, iar Mazarin a făcut parte cu gradul de căpitan de infanterie. În acea vreme Anna Colonna, fiica lui Filip I Colonna și sora lui Girolamo, s-a căsătorit cu Taddeo Barberini, nepotul papei Urban al VIII-lea; cu această ocazie Girolamo, care era prieten apropiat cu Mazarin, a fost făcut episcop
Jules Mazarin () [Corola-website/Science/315475_a_316804]
-
la comandamentul general. În anul 1894 este avansat locotenent major, iar în 1903 este numit comandant a diviziei de armată nr.1. În anul 1908 a fost avansat la gradul de "General-Feldzeugmeister", echivalentul pentru artilerie al gradului de general de infanterie. Pentru meritele sale militare, Gronau va primi la 16 iunie 1913, la Berlin, titlul nobiliar «von Gronau». La izbucnirea primului război mondial, va fi readus din rezervă, fiind numit comandantul Corpului de Rezervă nr.4, cu care ia parte la
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]