4,575 matches
-
analiza, în cadrul emisiunii „Cronica parlamentară”, dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă. Director general adjunct al Televiziunii (1993-1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune (1995-1999), pentru Ș. exercitarea vocației jurnalistice s-a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994 cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă. Ș. a debutat în 1949 cu o povestire publicată în revista „Albina”, iar prima carte, antologia de articole
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
preferă logica terțului inclus, a lui "și-și" față de alternativa "nici-nici", acceptându-se astfel ideea nuanțată a identității în diferență. Cu un ton ușor ironic, sarcina deconstrucției, o "strategie spicuită din lecturile cărților lui Heidegger, este de a pune cu insistență întrebări referitoare la propriile noastre texte, precum și ale altora, și de a nega că vreun text este definitiv ori stabil. Atitudinea logocentrică a lumii moderne este radical perturbată de scoaterea în evidență a indeterminării limbajului"288. A deconstrui înseamnă deci
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care cineva ar putea încerca să-l reconstruiască". 178 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 300. 179 David Harvey, op. cit., p. 70. 180 Ibidem, p. 113 ("Însă postmodernismul, cu accentul pe care îl pune asupra efemerității acelei jouissance, cu insistența asupra impenetranței celuilalt, cu concentrarea asupra textului și nu a operei, cu predilecția sa pentru distrugerea vecină cu nihilismul, cu preferința sa pentru estetică mai degrabă decât pentru etică, împinge lucrurile prea departe"). 181 Ibidem, pp. 112-113. 182 Deoarece este
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
eu nu vă îndemn și nici nu vă împiedic. Dacă totuși faceți acest lucru, aveți grijă ca acțiunile voastre să aducă roade în fața lui Dumnezeu”. 2. Ajunși în tabăra sarazinilor, au fost conduși înaintea sultanului. Acesta i-a întrebat cu insistență dacă i-au adus vreun mesaj sau dacă nu cumva voiau să se facă sarazini. Ei i-au răspuns: „Noi suntem ambasadorii Domnului nostru Isus Cristos și am venit ca să mântuim suflete; suntem pregătiți să demonstrăm cu argumente temeinice că
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în Germania, care a reușit să rămână timp atât de îndelungat și fără întrerupere în țara al cărei tată sau bunic se simte; asta reiese din Prolog, când începe să «povestească» fraților lucrurile de la început. Din fericire pentru noi, rațiunea, insistența fraților și buna dispoziție a fratelui Baldovin l-au determinat în cele din urmă să-și dicteze și pentru noi memoriile, iar aceasta este ultima imagine pe care o avem despre acest simpatic, întreprinzător și înțelept bătrân, un adevărat frate
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în preajma sărbătorii Sfântului Martin. A condus provincia în deplină pace, așa cum o lăsaseră predecesorii săi, cu disciplină și austeritate, cu deosebită maturitate și respectarea Regulii Ordinului. După șaisprezece ani, obosit și slăbit de efortul depus, a reușit, după mai multe insistențe și cereri, să fie exonerat, spre marea părere de rău a tuturor fraților. 76. În anul Domnului 1248, la capitulul din Lyon, fratele Crescențiu a fost exonerat, după ce a condus Ordinul, împreună cu fratele Aymon, timp de șapte ani. În locul său
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca rândul preotului să fie într-o duminică; el, după ce a intrat în bucătărie, a încuiat cu grijă ușa și a început să coacă legumele, după cum știa el să le gătească. Dar au sosit niște civili francezi și cereau cu insistență să le fie celebrată liturghia, dar nu era cine să le-o oficieze. Au venit atunci frații în mare grabă să bată la ușa bucătăriei, insistând ca preotul să meargă să celebreze. Dar el a răspuns: Mergeți voi și celebrați
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
naștere, și câteva femei din apropiere stăteau în jurul ei, a venit la ușă un pelerin ca și cum ar fi cerut de pomană. Dar când i-a fost dată o bucată de pui din partea mamei Fericitului Francisc, a început să ceară cu insistență și să spună că vrea să vadă pruncușorul. Femeile prezente au încercat să-l îndepărteze, dar el repeta că n-ar fi plecat niciodată înainte de a-l vedea pe copilaș. Atunci, mama, doamna Pica, a spus: «Aduceți-i copilul ca să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în 2Cel 159, dar redactarea este foarte diferită. Fericitul Francisc, însuflețit de marea dorință de a oferi un omagiu plăcut lui Dumnezeu, într-o noapte, nereușind să doarmă din cauza acestei frământări și a rugăciunii, îl implora pe Dumnezeu cu multă insistență să se îndure și să-i arate semnele după care el ar putea să înțeleagă că viața sa îi era plăcută Lui. În sfârșit, după numeroase și evlavioase rugăciuni, a auzit vocea Domnului Isus care spunea: «Francisc!». Cunoscând foarte bine
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la Cristos și a renunțat la lume, nu a mai văzut fața niciunei femei, cu excepția mamei sale și a Sfintei Clara. Pocăința pe care Francisc a dat-o fratelui Augustin, ce era încă novice, fiindcă acceptase bani, fiind convins de insistențele inoportune ale unui negustor, a fost aceea de a duce acești bani în timpul călătoriei printr-o trecătoare împânzită de tâlhari. Pe vremea Sfântului Francisc, au venit la Assisi pentru capitulul general circa cinci mii de frați. Ei își lăsau breviarele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ferindu-vă de gălăgia piețelor ca de un lucru ce vă împiedică modul vostru de viață, voi căutați cu bucurie locurile izolate pentru a vă putea dedica cu mai multă libertate rugăciunii în sfântă liniște, noi ne încredem mult în insistența atât de necesară a rugăciunilor voastre, fiindcă cu atât mai eficientă trebuie să fie mijlocirea voastră pe lângă Dumnezeu, cu cât mai mult, trăind în mod perfect, sunteți demni de haruri mai mari din partea lui. De aceea, considerând că nu vi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cunoscut mai îndeaproape intenția sa, și de asemenea am fost aproape de el pe perioada redactării amintitei Reguli și atunci când a fost prezentată Scaunului Apostolic pentru a obține aprobarea, pe vremea când eram într-o funcție inferioară, ne-ați cerut cu insistență să declarăm și punctele slabe și obscure ale aceleiași Reguli și să dăm un răspuns cu privire la alte aspecte dificile. Așadar, oricât am crede noi că amintitul mărturisitor al lui Cristos, atunci când a dictat acea poruncă, avea o intenție lăudabilă și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
includem cazul ovidian, am vrea să aruncăm o privire la cât de dificilă și de delicată era apărarea sa în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar, chiar și mai mult, susceptibilitatea împăratului cu lamentările și insistențele lui. De fapt, dacă și-ar fi recunoscut pe deplin orice vină, ar fi trebuit să admită implicit justețea măsurilor augustiene și nu ar fi avut dreptul să se plângă de acestea; în schimb, dacă ar fi acuzat asemenea măsuri
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
poetul considera a fi vina sa: oricum, e vorba de o culpa și nu de un scelus sau de un facinus. Ovidiu insistă în multe și repetate rânduri asupra acestei distincții, care ar vrea să fie categorică 86. Din această insistență, s-ar putea deduce că, într-un oarecare fel, poetul intenționa să sugereze prietenilor săi și, implicit, lui Augustus că împăratul evaluase prea dur păcatul ovidian: în loc să-l încadreze între culpae, îl inserase între scelera sau facinora. Întrucât nu este
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sale pontice sulmonezul "mărturisește" ceea ce nu a făcut ca să-și merite exilul. Dacă se elimină aceste delicte pe care el nu le-a comis, s-ar putea intui, chiar dacă în mod aproximativ, cărui tip ar aparține vina ovidiană. Mai mult: insistența poetului asupra unor anumite infracțiuni necomise ne face să ne gândim că propria-i greșeală ar fi asemănătoare acestora, ar aparține aceleiași sfere și, de aceea, ar trebui căutată în aceeași direcție. El declară într-o scrisoare: "... nu pot să
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a unei persoane conștiente de valoarea sa, personală și moștenită, dar și de scopul suferinței și martiriului lui. Este evidentă luarea sa de poziție polemică față de cele înfăptuite de Augustus și de creaturile acestuia. Implicit aceasta este subliniată și de insistența cu care Ovidiu scoate în evidență nota de noblețe de viță veche nu numai față de el însuși, ci și față de (aproape) toți prietenii destinatari ai scrisorilor lui din exil. În acest sens, e interesant de observat că lumea prietenilor lui
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
golul care s-a făcut imediat în jurul lui Ovidiu. Ar fi interesant să-i cunoaștem și pe acei prieteni, infideli, dar pe noi ne interesează să-i indentificăm mai ales pe prietenii fideli, cărora Ovidiu se adresează, cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
umbră de subiectivitate sau de ezitare care ar putea deriva din varietatea opiniilor existente cu privire la atribuirea fiecărei scrisori din Tristele unui destinatar. La sfârșit, se vor adăuga și câteva referiri la unele personaje importante citate de Ovidiu cu o anumită insistență în opera scrisă la Tomis. Vom lăsa pentru finalul lucrării noastre figura lui Paulus Fabius Maximus, pentru că, fără îndoială, el ocupă un loc de primă importanță între prietenii lui Ovidiu și, desigur, și în cauzele pentru care sulmonezul a fost
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot în lumina acestei orientări "politice" a lui Macer ca procurator al bibliotecilor imperiale trebuie interpretată, pe de o parte, interzicerea accesului publicului la anumite libelli despre Cezar de către Augustus și, pe de altă parte, s-ar putea întrezări, în insistența trimiterilor ovidiene, caracterul discuțiilor interminabile pe care sulmonezul le-a avut cu prietenul său, Macer, în timpul lungii lor călătorii comune în Orient și în Sicilia. Suspectarea și ulterioară moarte stoică pe care și-a cauzat-o Macer, sub Tiberiu, ar
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
puncte de vedere. La început Sulmonezul afirmă că scrisoarea îi ajungea lui Brutus din "acele locuri în care nu ai vrea (nolles) să fie Nasus"; și apoi continuă: " Dar ceea ce n-ai vrut tu, a vrut-o mizerabilul destin". Această insistență a lui Ovidiu asupra discrepanței dintre voința (= împotrivirea) lui Brutus și voința destinului depășește o simplă formulare poetică, pentru a sugera, cunoscătorului prăpastia dintre cei care secondau resemnați destinul, soarta, norocul care adesea maschează, în opera ovidiană exilul, cum era
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ajunge până acolo, pe lumea cealaltă, versurile pe care poetul le-a trimis pentru a celebra intrarea lui Augustus în ceruri. Își dorește ca măcar acestea să înduplece mânia divinității care pe bună dreptate poartă dulcele nume de tată. Din insistența asupra acestei pietas a lui Ovidiu față de Augustus și de casa acestuia reiese din nou, în mod clar, adevăratul motiv al exilului său: și anume lipsa unei astfel de pietas înaintea exilării. Oricum, Ovidiu a făcut cale lungă, cu toate că, și
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Marcii, dintre care, se pare, una mică, soție a lui Paulus, și o alta mai mare, mamă a lui Sextus Pompeius, atunci se poate explica și psihologic de ce Ovidiu, după moartea lui Paulus Fabius Maximus, își îndreaptă toate speranțele și insistențele care îi mai rămăseseră către Sextus Pompeius, care, pe lângă faptul că era probabil înrudit cu domus Fabia, cu care era înrudit și legat prin prietenie însuși Ovidiu, se afla, ca ideal de viață politică, pe linia tradiției Marelui Pompeius, simbol
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
am văzut-o și care nu putea să nu aibă consecințe de lungă durată asupra raporturilor care-l legau pe Paulus de împărat. Dacă nu este posibilă iertarea, Ovidiu s-ar mulțumi și cu un schimb al locului de relegare. Insistențele devin din ce în ce mai presante 409, alternând amenințările mai mult sau mai puțin voalate cu cele mai umile implorări. Paulus trebuie să fi pledat cu fervoare cauza disperată a poetului, dacă la un moment dat, inima lui Augustus dădea semne că va
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
și eu o mică parte din grămada care se ruga pentru același lucru. Și pentru tine am oferit tămâie sfințită și, alăturându-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice" (v. 53-60). Este cu adevărat impresionantă insistența, care se vrea întărită de jurăminte, cu care poetul își proclamă loialitatea față de împărat; cum s-a spus deja, tocmai această insistență a lui Ovidiu confirmă convingerea noastră că jignirile ovidiene îl vizau direct pe Augustus și consta într-o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice" (v. 53-60). Este cu adevărat impresionantă insistența, care se vrea întărită de jurăminte, cu care poetul își proclamă loialitatea față de împărat; cum s-a spus deja, tocmai această insistență a lui Ovidiu confirmă convingerea noastră că jignirile ovidiene îl vizau direct pe Augustus și consta într-o lipsă de pietas față de el. Să se mai observe că declarațiile de loialitate sunt făcute de poet înainte de exil, nu în timpul exilului
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]