4,871 matches
-
povestea asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu e nici un maniac al ordinii și curățeniei. Stă întins pe spate, ținând hârtia pe care a scos-o din cutia de sub pat. E un text de la știri, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Chanel sunt la vedere, pentru ca nimeni să nu aibă nici o îndoială. ― Aici trebuie să fie, spune Lisa, uitându-se pe îndelete la fiecare masă. ― Nu-i văd, zice Sophie, trecând pe lângă bar și în încăperea din spate. Nu, spune ea inspectând încăperea. Unde naiba sunt? Nu-i așa că timpul zboară când te distrezi? Paharele noastre sunt amândouă goale, așa că mă ridic să-mi mai iau ceva de băut, sperând să prelungesc seara asta cât pot de mult și rugându-mă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
batem palma în stilul clasic american. ― Înainte să plecăm, trebuie să-mi arăți ce-i pe aici, spune Lauren, care cercetează deja intrările. Așa că fac un tur complet cu ea. ― Nu mă miră că mai stai, spune Lauren, după ce a inspectat fiecare cameră, fiecare mecanism, fiecare instalație. Este pur și simplu superb. ― Ai dreptate, îi zâmbesc eu. E pur și simplu superb. Iar eu sunt pur și simplu norocoasă. ― Așa e, spune Lauren, după care ieșim din casă la braț. Restaurantul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
drum spre serviciu, cafelele și covrigii, și unde am fost supuse unui interogatoriu amănunțit referitor la aspectul nostru dărâmat. —Ei, ia stați puținel, ce-ați focut voi două, fetilor? Ei? ne-a întrebat evreul. A ieșit din spatele standului ca să ne inspecteze. Jumătate din stradă se uita la noi, iar traficul aproape că s-a oprit în momentul în care Benny a început să gesticuleze către trecători. —Mă-ntreb, s-a bătut el cu mâna în piept, ce se întâmplă? A început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la fel de amuzant. —OK, păpușo, a zis Luke în secunda în care am intrat în dormitor. Ce-mi spune mie camera asta despre Rachel Walsh? în primul rând, nu ești o tipă excesiv de ordonată, nu-i așa? mi-a spus el inspectându-mi budoarul care arăta ca după bombardament. Din fericire, ai fost cruțată de o îngrozitoare obsesie nevrotică legată de ordine. — Dacă știam că vii pe-aici, aș fi redecorat toată camera, am replicat eu binedispusă, stând tolănită pe pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picioarele i s-au strâns sub el. — Cade, cade, a anunțat cu un glas dramatic Shake, în timp ce Gaz se prăbușea pe podea. Gaz leșinase! Ce haios! Luke, Brigit și cu mine ne-am apropiat de el în goană ca să-l inspectăm mai de-aproape și să ne dăm seama ce se întâmplase. —Lăsați omu’ să respire, ne-a ordonat Joey. Hai, băiete! a mai zis el lăsându-se pe vine lângă Gaz. Respiră, omule! Hai, omule! Trage aer în piept! Gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte, la masa așezată sub un nuc (doar unul a mai rămas din cei trei) și se bucură de revederea cu mine. Las bagajele jos și inspectez toată curtea. Livada cu pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși Încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe.. Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot Înainta din cauza
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
vor încerca să se întoarcă, vor fi întâmpinați și căsăpiți până la ultimul de luptătorii lui Bursu și cristenii ajutați de arma secretă. -La urieșii din iscoditorul dinspre miazăzi te-ai gândit, viteazule Amar? a întrebat Uran după ce au terminat de inspectat aria de luptă. -Mărite șef, acela nu este un iscoditor adevărat, de aceea l-am numit iscoditor mincinos, acolo nu va fi nici un luptător. -Atunci cu ce vine în ajutorul bătăliei noastre? a mai întrebat Uran. -Vor crede că acolo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
există, totuși. Zilele nu conteneau să treacă, și toate o făceau în chip diferit, căci, în viața unui nebun, nicio zi nu seamănă cu alta. Când nu stătea în delir la pat, femeia se preocupa de curățenia din odăița ei, inspectând toate lucrurile și așezându-le atent la locul lor. Astfel, acolo mereu domnea o ordine amănunțită și strategică. Câteodată, Victor îi mai aducea în dar și câte o carte, carte a cărei lectură era destinată pentru momentele de aproximativă luciditate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
taifasurilor nocturne la un pahar de "ceva". După ce se încheie "programul", mă retrag pe "Nereus", să mă odihnesc pentru următoarea escală. În restaurantul unde se servește cina, un supraveghetor, sclifosit, pus la patru ace, se uită cu ochi de Argus, inspectând cum își îndeplinesc datoria chelnerii. Fiecare masă are șase locuri. Întâmplarea face să fiu cu patru poeți. Toți români. Mai e un scaun liber. Se așează un ucrainean. La un moment dat, ucraineanul n-are de lucru și întreabă: "Care
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în timp ce urcau și coborau muntele, asediul - care păruse cel puțin să aibă un oarecare efect - era preschimbat din nou într-o remiză, de către forțele naturii. Kuroda Kanbei, al cărui genunchi - rănit în timpul evadării din Castelul Itami - nu se vindecase complet, inspecta primele linii, dintr-o lectică. Zâmbea forțat la gândul că, probabil, avea să șchiopăteze tot restul vieții. Când Hanbei asista la eforturile prietenului său, uita de propriile lui suferințe și-și aborda, cu și mai multă îndârjire, propria sarcină asiduă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însărcinat cu stăvilirea râului Ashimori i se plângea adesea lui Hideyoshi: — Cu ploile abundente din munți, nivelul apei crește zi de zi. Pare să nu fie nici o cale de a-l bara. Kanbei se dusese în ajun cu Rokuro, să inspecteze locul, și înțelegea impasul în care se aflau. — Curentul e atât de puternic, încât chiar și când împingem în apă bolovani urniți de douăzeci-treizeci de oameni, sunt luați la vale imediat. Când nici măcar Kanbei nu putu reveni cu altceva decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
său și, împreună, îi prezentară scrisorile lui Katsuie. Nobutaka și Hideyoshi, care-și făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră personal epistolele. Ambele erau datate în ziua a paisprezecea din lună. În mesajul lui Hideyoshi scria: Azi am inspectat capul generalului rebel Akechi Mitsuhide. În acest mod, recviemul pentru regretatul nostru senior s-a încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi se retrăsese din Nagahama, mutându-și familia la Himeji; iar în Luna a Opta, începuse construcțiile de la Castelul Takaradera. Acum, continua să circule între Kyoto și Yamazaki. Dacă se afla la Kyoto, dimineața făcea plecăciuni la Palatul Imperial; după-amiaza, inspecta orașul, iar seara, se ocupa de chestiuni guvernamentale, trimitea răspunsuri la scrisori și primea oaspeți; la miezul nopții, revedea corespondența din provinciile îndepărtate; și, în zorii zilei, lua hotărâri privitoare la petițiile subordonaților. În fiecare zi, își mâna calul undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe poarta dosnică a castelului și, la fel ca data trecută, se înclină înaintea lui Shonyu, în grădina interioară. Apoi, Shonyu primi sabia înroșită de sânge proaspăt pe care Sanzo o scoase dintr-o învelitoare de hârtie uleiată și o inspectă cu atenție. — Asta este, cu siguranță, spuse Shonyu, dând din cap, după care adăugă pe un ton de laudă: ai făcut o treabă bună. Și îi dădu lui Sanzo câteva monede ca răsplată. Nu încăpea nici o îndoială că spada era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cutezător și feroce pe care nu-l mână înainte decât mândria de războinic! Arzând doar în focul propriei voințe și nimic mai mult, acesta nu-și cunoaște nici inamicul, nici capacitățile. Cu scaunul de campanie instalat pe Muntele Rokubo, Shonyu inspecta cele peste două sute de capete inamice care fuseseră luate la Castelului Iwasaki. Era dimineață, cam prin prima jumătate a Orei Dragonului. Shonyu încă nu avea nici cea mai vagă idee despre dezastrul care se petrecuse în spatele lui. Privind doar ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unei zile. Era Luna a Patra, iar forma norilor indica apropierea verii. Toți soldații aveau chipurile mânjite cu pământ, sânge și sudoare, parcă ar fi luat foc. La Ora Berbecului, Ieyasu coborî din tabăra de pe Fujigane, traversă Râul Kanare și inspectă oficial capetele de la poalele Muntelui Gondoji. Lupta durase o jumătate de zi și, pe tot câmpul de luptă, se numărau morții. Tabăra lui Hideyoshi pierduse peste două sute cincizeci de oameni, în vreme ce victimele din armatele lui Ieyasu și Nobuo numărau cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vor sosi depeșe cu informații mai amănunțite. — Încă n-ai auzit nimic de la Seniorul Nobuo? — Ni s-a raportat că plecase din Nagashima, trecând prin Kuwana, pentru a se opri la Yadagawara, dar am crezut că nu făcea decât să inspecteze liniile de apărare și dispoziția trupelor. Chiar și când s-a întors la castel, habar n-am avut care-i fuseseră intențiile. Rapoartele ulterioare confirmare zvonurile despre acordul separat de pace al lui Nobuo, dar toată ziua nu sosi nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Debby se mișcau dezinvolte, semiîmbrăcate, servindu-mi cafea cu respectul datorat magnatului cu datoriile achitate la zi. M-am întins pe canapeaua din salonașul mansardat, de formă piramidală, cu ferestrele, adâncite spre interior. Prin toboganele astea de ardezie puteai inspecta starea vremii, care devenea iar variabilă, soarele, tot o pată de rugină și ieșit din formă, licărind, apoi stingându-se brusc, aidoma unei torțe ude. Selina și-a pus un șorț vârându-și părul sub o șapcă de baseball și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
idei. Și nici nu-mi place să-mi dau cu părerea în privința lor. — Hă? hei - cât câștigi? — Depinde. Mi-a spus. — Atunci, pe ce dracu’ îi cheltui? Ascultă-mă pe mine, Martin Amis ăsta trăiește ca un student. I-am inspectat apartamentul cu ochiul specialistului în reclame, atent la cheltuieli și la stilul de viață, la cheltuielile profesionale. Și n-am descoperit nimic, nici magnetofoane, nici cartoteci, nici mașini de scris electrice, nici computere. Doar mașinuța de scris portabilă, deschisă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ultimul lucru de care puștiul ar mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-o seară cât se poate de nereușită. S-a întors Martina. Se aplecă deasupra băiatului cu genunchii ușor îndoiți, așa cum fac femeile când vor să-și inspecteze una alteia micile vlăstare și cărucioarele. — Ți-e bine? Se simte bine? — Da. Ți-au spus în cât timp vin? — E vineri seara. Noi ne-am uitat în jos și el s-a uitat în sus. Mi-am schimbat poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
naștere copilului unui diavol, din sânii umflați țâșnindu-i fecale lichide. În salon intră o infirmieră studentă cu părul închis la culoare. Zâmbindu-i soției mele, dădu în lături cuverturile și recuperă sticla cu urină dintre picioarele mele. După ce-i inspectă nivelul, trase așternuturile la loc. Imediat, penisul meu începu să picure; cu efort, mi-am controlat sfincterul, amorțit de lunga succesiune de anestezice. Stând întins acolo cu o vezică slabă, m-am întrebat de ce, după acest accident tragic care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
schimbară centrul de atenție, însă își duse o mână involuntar la obraz. Măsură daunele mașinii, atenția trecându-i de la grilajul îndoit al radiatorului la volanul înălțat pe care-l țineam în mâini. Apoi începu o scurtă cercetare atentă a mea, inspectându-mă cu un ochi tolerant ca un doctor pus în fața unui pacient dificil, suferind de-o serie de simptome în mare parte autoinduse. Se îndepărtă spre camionul avariat. Ce mă izbi din nou fu neobișnuita poziție a picioarelor ei, suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
femeie tânără atât de frumoasă, copia falsă și perfectă a unui tablou de Ingres. Pasivitatea ei, acceptarea totală a oricărei situații, era ceea ce mă atrăsese la ea. În timpul primelor noastre acte sexuale, în dormitoarele anonime ale hotelurilor aeroportului, obișnuiam să inspectez orice orificiu puteam găsi: îmi plimbasem degetele peste gingiile sale în speranța că voi găsi, blocată acolo, măcar o bucățică de carne de vițel, îi penetrasem urechea cu limba în speranța că voi găsi o urmă a gustului de ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
De-a lungul terasamentului autostrăzii de nord traficul congestionat se mișca precum sângele într-o arteră muribundă. În parcarea goală așteptau, în fața Lincolnului lui Vaughan, două mașini: o mașină a poliției și mașina sport albă a lui Catherine. Un polițist inspecta Lincolnul, uitându-se prin geamurile prăfuite. Celălalt interoga pe Catherine. Polițiștii îl recunoscură pe Vaughan și-i făcură semn. Crezând că veniseră să mă chestioneze în legătură cu tot mai accentuata mea relație homo-erotică pe care o aveam cu Vaughan, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]