6,119 matches
-
15 zile libere, dela pronunțare, judecătoriile de muncă, judeca toate cererile care depășesc suma prevăzută de alineatul precedent, precum și pe acelea care, prin natura lor, nu au o valoare determinată. Nu se va putea face apel contra jurnalelor preparatorii sau interlocutorii decat odată cu apelul contra hotărîrii finale. Contra hotărîrilor date în apel, se va putea introduce recurs la Curtea de Apel în circumscripția căreia se află sediul judecătoriei de muncă, în 15 zile libere dela comunicare. Art. 62. - Recursul nu este
LEGE nr. 60 din 1 ianuarie 1881 privitoare la procedura de execuţie din Transilvania*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/127795_a_129124]
-
desemna un reprezentant, la nivel de director, responsabil pentru urmărirea implementării Proiectului și comunicarea cu direcțiile de resort din minister, în scopul de a ușura punerea în aplicare a atribuțiilor lor statutare referitoare la Proiect, si care va acționa ca interlocutor al Băncii în problemele specificate în Acordul de împrumut. ... c) U.I.P. va acționa permanent pe durata executării Proiectului cu resurse adecvate și personal calificat în mod corespunzător, în conformitate cu termenii de referință acceptabili Băncii și M.F. ... Secțiunea 3.04. - Consultanții
ACORD DE ÎMPRUMUT din 5 august 1996 între România (Împrumutatul) şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (Banca). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140606_a_141935]
-
unei mărci; . armonizarea legislațiilor în domeniul mărcilor; . armonizarea jurisprudenței în domeniul mărcilor; . noile forme de mărci; . învățământul în domeniul dreptului mărcii în Europa și în statele candidate; . acordurile internaționale și normele europene: situația actuală; . rolul oficiului de proprietate industrială în calitate de interlocutor privilegiat al titularului de marcă: o administrare cu vocație comercială. Paralel cu activitățile din timpul întâlnirilor organizate la forum participanții își vor putea expune documente și produse de distribuire în interiorul standurilor prevăzute în acest scop. Acest eveniment va avea drept
ACORD-CADRU din 12 martie 1991 pentru a promova cooperarea dintre părţile contractante în scopul sprijinirii procesului reformei economice şi sociale din România,. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/136569_a_137898]
-
în care în emisiunile audiovizuale se aduc acuzații unei persoane, privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale concrete, acestea trebuie susținute cu dovezi. ... (3) Realizatorii emisiunilor au obligația să respecte dreptul persoanei la propria imagine și să pună în vedere interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice cel putin probele care le susțin. ... (4) Este interzisă în programele audiovizuale orice referire peiorativa la adresa persoanelor în vârstă sau cu handicap, precum și punerea acestora în situații ridicole sau umilitoare. ... Articolul 13 (1
DECIZIE nr. 80 din 13 august 2002 privind protecţia demnităţii umane şi a dreptului la propria imagine. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/144070_a_145399]
-
locali în cele două țări care urmează să fie implicați în dezvoltarea întregului proces și în definirea/realizarea de programe de formare profesională prin seminarii, ateliere de lucru, schimburi de experiență, vizite de documentare etc; 5. formarea de grupuri de interlocutori privilegiați (focus groups), în scopul de a defini împreună proiecte de dezvoltare locală și de a crea/întări întreprinderile mici și mijlocii; 6. realizarea de proiecte pilot în scopul: a) identificării întreprinderilor existente ��i a potențialilor întreprinzători prin activități de
MEMORANDUM DE ÎNŢELEGERE din 22 martie 2001 privind cooperarea în domeniul întreprinderilor mici şi mijlocii dintre Ministerul pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii şi Cooperatie din România şi Ministerul Industriei, Comerţului şi Artizanatului al Republicii Italiene. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143700_a_145029]
-
exercitate împotriva încheierilor premergătoare se bazează pe regimul juridic al acestor încheieri, regim dat de conținutul și de efectele acestora. Încheierile premergătoare preced și pregătesc hotărârea judecătorească și sunt clasificate, în doctrina și în practică, în încheieri preparatorii și încheieri interlocutorii. Dacă încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanța adopta unele măsuri în vederea soluționării cauzei, fără ca prin această să anticipeze asupra soluției finale, pregătind doar această decizie, încheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului, fapt
DECIZIE nr. 201 din 4 iulie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi ale art. 299 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145687_a_147016]
-
sunt clasificate, în doctrina și în practică, în încheieri preparatorii și încheieri interlocutorii. Dacă încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanța adopta unele măsuri în vederea soluționării cauzei, fără ca prin această să anticipeze asupra soluției finale, pregătind doar această decizie, încheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului, fapt ce le conferă și calitatea de a anticipa decizia finală. Privitor la căile de atac ce pot fi exercitate împotriva acestor încheieri, legiuitorul, având în vedere regimul prezentat
DECIZIE nr. 201 din 4 iulie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi ale art. 299 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/145687_a_147016]
-
încheieri, care este dat de conținutul și efectele acestora". În consecință, apreciază Guvernul, "dacă încheierile preparatorii sunt acelea prin care instanța adopta unele măsuri în vederea soluționării cauzei, fără ca prin această să anticipeze asupra soluției finale, pregătind doar această decizie, încheierile interlocutorii sunt acelea prin care se adoptă măsuri decisive pentru soarta procesului, fapt ce le conferă și calitatea de a anticipa decizia finală". Totodată, potrivit acestui punct de vedere, legiuitorul a recurs la soluția atacării încheierilor premergătoare cu recurs, în mod
DECIZIE nr. 324 din 26 noiembrie 2002 din 26 noiembrie 2002 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 din Codul de procedură civilă. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/147013_a_148342]
-
al frazării și exprimării în propoziții simple. Apare în povestire foarte frecvente acel „și” copulativ, neavând încă deprinderea de a-și exprima ideile prin coordonare și subordonare. Nu reuște întotdeauna să redea logic conținutul de idei sugerat de imagine sau interlocutorul său, ceea ce reflectă dificultăți de organizare ale gândirii. Precizarea, fixarea și îmbogățirea vocabularului s-a urmărit paralel cu flexiunea adjectivelor și a acordului gramatical. Mai persistă încă greșelile de ordin gramatical prin folosirea incorectă a unor cazuri și timpuri, acorduri
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
În cadrul sistemului aferent, analizatorul auditiv, în colaborare cu cel vizual, tactil kinestezic, are o mare importanță în actul de recepție a mesajului verbal. Exprimarea în limbaj, nu este independentă și nici completă, fără receptarea corectă, adică înțelegerea sensului expresiei de interlocutor. Relația între emisie și recepție este reversibilă, căci receptorul poate oricând să devină emițător, dialogul fiind în fapt esența comunicării umane. Între ambele momente există legături de interdependență. Dacă receptarea este corectă, ea se va raporta la modul de organizare
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
mult un mijloc de comunicare, copilul reușind să vorbească relativ fluent, în propoziții inteligibile având un limbaj situativ bogat. La 2-3 ani ei sunt mai receptivi și răspund mai adecvat la limbajul matern simplificat, își pot ajusta spontan limbajul, în funcție de interlocutor, înscriindu-se într-o dinamică relațională cu anturajul său. La această vârstă e evidentă dezvoltarea limbajului ca instrument al gândirii. Întrebările: „De ce?”, „Cum?” sunt o dovadă a dezvoltării inteligenței practic-rezolutive și a debutului înțelegerii cauzalității. La dezvoltarea vorbirii în această
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
structurarea verbală a textului și se asigură constituirea, transmiterea și receptarea de mesaje, în actul lingvistic concret. CUVÂNTUL ȘI ENUNȚUL,TC "CUVÎNTUL {I ENUN}UL," UNITĂȚI LINGVISTICE FUNDAMENTALETC "UNIT|}I LINGVISTICE FUNDAMENTALE" Înscriși în procesul de comunicare lingvistică, locutorul și interlocutorul său raportează în permanență limba la lume și lumea la limbă, concomitent cu propria lor implicare, în mod conștient sau în mod subconștient, în desfășurarea acestui raport, care guvernează structura și funcționarea textului lingvistic, în relativă autonomie și/sau în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiectului particular avut în vedere în construirea mesajului), din interiorul semnificatului semnului lingvistic - rădăcină (sau temă lexicală). Substantivul iese din sfera obiectului comunicării când este actualizat prin categoria determinării sau a cazului, la vocativ; la vocativ, substantivul devine expresie a interlocutorului din actul lingvistic: „Căci te iubesc, copilă, ca zeul nemurirea.” (M.Eminescu,I, p. 22), eventual, concretizare lexical-semantică, indirectă, a subiectului nerealizat sintactic, când verbul-predicat este la imperativ: „Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,/ Cu cipru verde-ncinge antică fruntea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dativ al comparației: Aleargă asemeni unui cal de curse. Vocativultc "Vocativul" Conținutul semantic al cazului vocativ este determinat de natura sa deictică; este una din modalitățile de concretizare a funcției conative a limbii: prin vocativ, emițătorul atrage în comunicare un interlocutor: „ - Maicelor!/ - Blagoslovește, cinstite părinte!” (I.Creangă, p. 98) sau orientează spre el în mod explicit mesajul lingvistic: „ - Moșnege, zise ea, lasă-mi și mie niște galbeni.” (I. Creangă, p. 136), condiție indispensabilă desfășurării unui dialog: „...bine, așadar, că ai fugit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
directore/directorule, profesore/profesorule etc. Alegerea între cele două dezinențe este condiționată sintactic și stilistic. Forma cu -e este, în general, neutră sub aspect stilistic. Forma cu -ule dezvoltă diferite valori stilistice, în stilul conversației, exprimând atitudinea subiectului vorbitor față de interlocutor: ironie, desconsiderație, admonestare, dar și afecțiune, intimitate; forma în -e identifică: copile, băiete, ciobane, poete, moșnege, bătrâne etc., forma în -ule descrie: copilule, băiatule, ciobanule, poetule, moșneagule, bătrânule etc. Comportându-se adjectival, substantivele cu vocativul în -ule se caracterizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
topica subiectivă, adjectivul precede substantivul: un tânăr muncitor. În plan deictic, adjectivul, complement semantic al substantivului, se circumscrie ca și acesta „obiectului” comunicării. Adjectivul iese din sfera „obiectului” comunicării dacă substantivul pe care îl însoțește, este la vocativ, caz al interlocutorului: „Cum oare din noianul de neguri să te rump,/Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump?” (M. Eminescu, I, p. 213) În această poziție, în mod frecvent, adjectivul se substantivizează: Urâtule!, Deșteptule!, Mincinosule!, „De-atunci, învingătoareo, iubit-ai pe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
neliber, mic,/ Să vezi marile-aspirații că-s reduse la nimic.” (M. Eminescu, I, p. 52) III. PRONUMELEtc "III. PRONUMELE" Pronumele este o clasă lexico-gramaticală preponderent deictică, de natură discursivă. Fixează identitatea constituenților principali ai actului lingvistic (protagoniștii comunicării: locutorul și interlocutorul său) și modelează identitatea constituenților complementari (obiectul comunicării) în funcție de aceștia. Această poziție funcțională a pronumelui în actul lingvistic concret determină specificul său semantic, morfologic și sintactic. Specificul semantic este sugerat de denumirea clasei; cuprinde unități lexicale care stau pentru nume
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe care îl „reprezintă” în textul lingvistic. Caracterul de clasă închisă stă în legătură cu natura predominant gramaticală a pronumelui și este impus de specificitatea lui sub aspect semantic: a. câmpul deictic cuprinde un număr determinat și foarte redus de componenți (locutor, interlocutor, obiectul comunicării); b. gradul de abstractizare a sferei semantice a termenilor pronominali este maxim, dată fiind variabilitatea infinită a raportului semantic cu o referință „lexicală” mereu variabilă, dar cu o „referință deictică” în permanență aceeași. 2. Pronumele este o clasă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substituie numele subiectului comunicării lingvistice (el, ea, ele) și concomitent intră în sistemul opozițiilor de persoană: eu este expresia lingvistică a locutorului și ca atare semnifică persoana I, în interiorul opoziției gramaticale cu pronumele tu, persoana a II-a, expresie a interlocutorului: „Au nu-nțelegi tu oare,/Cum că eu sunt nemuritor/ Și tu ești muritoare?” (Ibidem, p. 172) Expresie-denominativă a protagoniștilor procesului de comunicare, act prin excelență uman, cel puțin prin limbaj vocal-articulat, pronumele eu și tu stau în enunț pentru
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de persoana a III-a, când sensul lor este mediat de substantive din câmpul semantic al umanului. În aceste cazuri, pronumele el și ea, devenind compatibile, prin trecerea de la desfășurarea narativă a comunicării la desfășurarea dialogală, cu pozițiile locutor și interlocutor, se caracterizează prin suprapunerea sensului lexical cu sensul gramatical de persoană. Astfel, pronumele ea și el din poemul eminescian Luceafărul: „Ea trebui de el în somn/Aminte să-și aducă.” (Ibidem, p. 171) devin tu și eu, în cuvântul Luceafărului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de comunicare. Conținutul categoriei de persoană se organizează în baza a trei termeni corelativi: • persoana I; subiectul vorbitor este și obiect al comunicării lingvistice: „Eu cânt.” înseamnă $Eu spun că$$ eu cânt; • persoana a II-a; subiectul vorbitor identifică pe interlocutor cu obiectul comunicării lingvistice: „Tu cânți.” înseamnă $Eu spun că$$ tu cânți; • persoana a III-a; subiectul vorbitor constată că obiectul comunicării lingvistice nu este nici unul din protagoniștii actului lingvistic: „El cântă” înseamnă $Eu spun că$$ El/ea $adică nici
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conținutul semantic lexical, ceea ce face din persoană o categorie semantică și gramaticală totodată; fiecărui sens categorial îi corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana I’; tu desemnează interlocutorul și semnifică ‘persoana a II-a’; el desemnează un „obiect” care nu este nici locutorul nici interlocutorul și semnifică ‘persoana a III-a’. Acestui sistem de variație din plan semantic îi corespunde un sistem similar în planul expresiei; pronumele realizează
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
corespunde un anumit pronume, caracterizat printr-un anumit sens lexical: eu este pronume care desemnează locutorul și termen semnificând ‘persoana I’; tu desemnează interlocutorul și semnifică ‘persoana a II-a’; el desemnează un „obiect” care nu este nici locutorul nici interlocutorul și semnifică ‘persoana a III-a’. Acestui sistem de variație din plan semantic îi corespunde un sistem similar în planul expresiei; pronumele realizează opoziția de persoană prin forme supletive: eu/tu/el, noi/voi/ei. Observații: În limbajul popular și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și la aceste persoane, parțială, întrucât caracterizează în mod absolut numai formele de feminin. La pronumele de persoana I, conținutul de plural dezvoltă trei variante: • termen corelativ al singularului, ca în flexiunea nominală, expresie a locutorului considerat ca pluralitate, deosebit de interlocutor și de „obiectul”-subiect al mesajului lingvistic; este ceea ce a fost numit pluralul exclusiv sau pluralul separativ: „Noi suntem iarăși trecutul, fără inimi, trist și rece;/ Noi în noi n-avem nimica, totu-i calp, totu-i străin.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
piară oamenii cu toți,/S-ar naște iarăși oameni./ Ei doar au stele cu noroc/ Și prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc/Și nu cunoaștem moarte.” (Ibidem, p. 177); • termen-sinteză al înglobării tuturor factorilor comunicării: locutorul, interlocutorul și ‘obiectul’ de persoana a III-a, dacă aparține domeniului uman (noi ¬ eu, tu și el): „Noi trei, eu, tu și Mona mergem la gimnastică.” La pronumele de persoana a II-a, conținutul semantic de plural dezvoltă două variante: a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]