4,844 matches
-
fiecare vers, îl compară cu celelalte versuri europene, stăpânește bine tradiția manuscrisă și încearcă o traducere cu mai mult sens decât cele publicate până acum în Europa. Ca orișice savant asiatic, traducând un text sfânt al propriei sale religii îi intuiește mai organic conținutul decât ar face-o un erudit lingvist european”2. Este destul de surprinzător, dar mediul teologic de la sfârșitul secolului al XIX-lea românesc este poate singurul care intermediază pe un segment mai larg, prin cursurile de la Facultatea de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
populară și apocrifă, capitol care, într-o cultură mai omogenă și mai destinsă, s-ar fi putut așeza la originea unor cercetări temeinice privind raportul dintre folclorul românesc și cel asiatic, pentru a nu spune de istorie a religiilor: „Hasdeu intuise just structura «persană» (iraniană) a anumitor texte cosmologice și eshatologice; care, deși își găsesc precedențe și confirmări în literatura patristică (nefiind deci eretice, «bogomilice»), au cu toate acestea obârșie iraniană. Nu trebuie scăpat din vedere, în asemenea cercetări, că influența
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
preocupați de profesiunea civilă a scriitorului și mai deloc de eventuala sa operă: "Se susține, de pildă, că spiritul analitic al criticului nu lasă putințe pentru construcția sintetică a artistului, că va să zică un critic e prin definiție abstract, în vreme ce creatorul intuiește. Obiecția aceasta teoretică e lipsită de orice fundament serios. Scriitorii sînt matematicieni, fizicieni, filologi, medici, juriști, fără ca să se observe vreo slăbire a forțelor profesionale. Goethe a fost și un om de știință foarte serios pentru vremea lui și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și a culturii poporului român este a face apel la patriotismul său. E lesne de dedus, chiar de aici, că rolul literaturii într-un regim socialist este de a ridica conștiința la nivelul existenței. Oricînd și oriunde, marele creator a intuit încleștările de clasă, sugerînd imaginea viitoare a unei existențe mai bune. Poetul a fost totdeauna "vates", poet. (...) Tovarășul Gh. Gheorghiu-Dej ne-a explicat cu o mare limpezime chipul cum un mare muncitor, instruit la ideologia socialistă, poate să atingă "umanismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
iubiți neamul ăsta, care, cum spuneam, se pierde pe zi ce trece, asta mai mult ca sigur că observați. Sunteți un artist și unul chiar mare, nu vă pot bănui de un stângism precoce, de aceea am și deschis subiectul, intuind că am cu cine vorbi. Este la modă indiferența dumitale, naivă și, repet, convenabilă cu siguranță. Dar să nu ne mirăm dacă în felul acesta o să ajungem conduși de odioși cu mintea ferfeliță, pentru care limba română începe cu Alef
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
destin. Deși, pentru noi, europenii moderni, acest cuvânt, după Napoleon care decreta că „politica este destinul”, dar, mai ales, după magnificul Faust II al lui Goethe ce Încearcă să răstoarne predestinarea oarbă grecească, oedipiană, În schițarea unui adevărat „liber arbitru”, intuit și de gîndirea iezuită, acel segment din existență În care e posibilă Lupta, cuvântul grav, dramatic și misterios - Destin - Începe să prindă alte valențe. Sigur, nu pentru toată lumea și, mai ales, după sângerosul și „absurdul” secol XX, care a fost
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a Transilvaniei). Cum de n-au cucerit turcii țările române? Istoricii români și-au tot pus această Întrebare. Cum de n-au avut soarta Ungariei, o țară cu atât mai mare și aparent mai puternică? Răspunsul patriotic este lesne de intuit: turcii n-au cucerit țările române, fiindcă n-au fost capabili să o facă, dată fiind rezistența românească. Interpretată astfel, istoria românilor se transfigurează În epopee eroică. Un fel de reeditare a luptei dintre David și Goliat. Dar dacă armatele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
în momentul în care cineva aducea vorba despre cocaină (care devenise, e drept, un obicei nocturn regulat), amănunte ale acestei vieți ascunse începeau să se reverse provocator din gura mea. Deși atunci când remarcam expresiile întristate, uimite, ale celor care îmi intuiau durerea din spatele măștii, schimbam subiectul și le ofeream noua mea mantra - “Glumesc, glumesc doar “ - și atunci o prezentam din nou pe prietena mea de moment unor oameni care o cunoșteau de ani de zile. Fata își ridica privirea din oglinda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
celebritate - și atât de devotată impozițiilor generate de celebritate încât s-o urmeze pe Jayne până în această rece suburbie necunoscută. Înainte de Jayne lucrase pentru Penny Marshall, Meg Ryan și, foarte scurt timp, Julia Roberts, posedând acea stranie abilitate de a intui în orice moment dorința sau rugămintea pe care ar putea-o avea persoana celebră. În plus copiii păreau să reacționeze pozitiv în prezența ei, ceea ce diminua în mare parte presiunea la care era supusă mama lor. Încrederea lui Jayne în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a fată care mă privea fix de dincolo de mica petrecere din campus, cocaina pe care o prizasem în baia mică și soioasă conferindu-mi o dezinvoltură robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a căscat după ce mi-a destăinuit titlul lucrării („Destinație inexistentă“), în indiferența studiată, în hohotele calculate, în „plictiseala“ ei - toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
n-aveam chef să merg la Midland, așa că i-am dat adresa noastră. Kimball mi-a zis că poate ajunge într-o jumătate de ora, dar a ajuns după cincisprezece minute de la finalul convorbirii telefonice, ceea ce m-a făcut să intuiesc vag și cu neplăcere că discuția era mult mai importantă decât crezusem la început. Chiar mă bucuram să-mi iau mintea de la Aimee. Dar ceea ce voia Kimball nu s-a dovedit subiectul deconectant pe care-l speram. Eram beat când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unui vis pe care nu mi-l puteam aminti - și în toiul unui căscat gândul meu suna: Jayne a plecat. Ceea ce scriitorul dorea să afle: de ce era Jayne atât de speriată în dimineața de 5 noiembrie? Sau mai exact: cum intuise Jayne ce ni se va fi întâmplat în absența ei? E foarte ușor să ignori totul. Să fii atent e mult mai greu, dar asta se aștepta de la mine din moment ce eram custodele prezentului. Era timpul ca lucrurile să se condenseze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pașii bunicilor și ai mamei . Sunt lucruri care nu se fac În compania unor prieteni și sub formula unei excursii. Pentru străini, asta nu Înseamnă nimic și nici nu le poți cere acest lucru. Regretul acestei neîmpliniri, pe care am intuit-o chiar din momentul plecării din București, a fost la Întoarcere răscolit și de indispoziția pe care i-am pricinuit-o Gabrielei, care nu a putut concepe așa ceva, desigur și din cauza faptului explicabil că În situația ei nici cel puțin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și pentru o eventuală interpretare pe care Dvs. s-ar fi putut să o dați acestui lucru, după părerea ei trebuind să rămân cu Dvs. la Fălticeni, chiar dacă Îi lăsam să plece singuri mai departe. Cred Însă că Dvs. ați intuit situația și de aceea vă rog să nu faceți nici o aluzie la această destănuire. Știu că va trece mult timp pentru ca ea să-mi ierte acest lucru, pentru care nu am nici o vină. O știu cât suferă pentru amintirile mamei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Nimic deosebit - o stelă de piatră în formă de romb, iar sus, pe zidul catedralei, este scris, în limba rusă, numele filozofului, anul nașterii și al morții. Suntem acostați de câțiva cerșetori, cer bani în limba germană. Și disperații aceștia intuiesc că-i poate salva doar patria lui Kant... VITALIE CIOBANU: Peisajul e deprimant, discuția lâncezește, și, în lipsă de ceva mai bun, răsfoiesc, în drum spre Svetlogorsk, hârtiile cu care m-au încărcat iubitorii de literatură din „enclava profundă“. Printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
își întrebă în cele din urmă colega, superioară în grad, ce e cu bizarul tărâm de unde vin, dar aceasta, probabil neștiind mai multe, nu-și pierdu totuși aplombul (funcția o obligă!) și îi explică, pe un ton prefăcut-indiferent (așa am intuit), că avem o „viză colectivă” și, deci, să nu-și mai bată capul cu amănunte, să nu caute complicații. VASILE GÂRNEȚ: În gara din Vilnius, ni se propune spre audiție și vizionare un Jazz performance: Sonatină pentru Patru poeți, Oboi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prima zi, nu puteai arunca un ac de câtă lume se adunase, când am găsit cu mare greu o măsuță chiar lângă șemineul fierbinte. Sentimentul că te afli într-un loc de frontieră, nu una politică, ci naturală, și că intuiești respirația portului care desparte marginea continentului de marele ocean întunecat, două lumi de himere...” - frazele acestea, scrise după prima noastră vizită la Tallin, nu reușesc să comunice nimic despre atmosfera pe care o găsim aici în plină vară. Mă întreb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unor pachete de țigări. Neamțul descrie calitățile aparatului său (indiscutabil performant!) cu un zâmbet întins pe toată fața. Reacția americanului nu o putem vedea - e în profil, mai mult cu spatele, și poartă nelipsiții ochelari de soare -, dar o putem intui. Un grup de localnici urmărește tranzacția în proximitatea celor doi, afișând o expresie preocupat-binevoitoare: pentru că asistă, în fapt, la un gest de fraternizare simbolică între învingători și învinși. A doua poză emană o cu totul altă atmosferă: un soldat sovietic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin anii ’70-’71, România intrase deja pe acel făgaș foarte negativ al micii revoluții culturale, declanșată de tezele din iulie ale lui Ceaușescu. În fond, se încheiase perioada de un relativ liberalism pe care am avut-o până atunci, intuiam acest lucru, dar nu aveam curajul să-l gândim până la capăt, pentru că asta ar fi însemnat să renunțăm la scris. Am continuat până în 1975, când am fost acuzați de Securitate că am vrut să trecem ilegal frontiera, ceea ce nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
anacronică, de „închisoare” translucidă a chihlimbarului, pe care l-am cântat în multe poezii, cum m-am priceput. Adio, antar! Adio, trecut somptuos și oglindă aburită! Scriitorii simt, cu acuitate, atmosfera deschisă spre libertate sau constrângere dintr-un loc anume, intuiesc relațiile cotidiene, chiar într-o călătorie grăbită (superficială?) de-a lungul Europei, de la sud la nord, ca noi, pe ruta istorică a Expresului înființat, la începutul secolului, de tenacele și îndrăznețul bancher belgian și pe care pasionatul Thomas Wohlfahrt, inițiatorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dar și pe cel politic pentru întreaga suflare literară! -, a făcut elogiul poeziei lui Blaga, opera, ca și omul, profesorul, filozoful, „alungat din cetate”, denigrată de scriitori și activiști de-a valma! Primele cronici despre un alt Bacovia, presimțind și intuind cu un fantastic organ critic renașterea și noua percepție a acestui poet pe care Călinescu însuși îl văzuse ca un minor. Matei ne-a sprijinit pe noi, generația ’60, în proză, poezie și critică și, dacă nu pleca în ’73
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
volum. El însă, Nichita, mi-a dat, singurul, curaj „să continui” deși, repet, producțiile mele literare de atunci erau total insignifiante. A simțit el, atunci, în acel post-adolescent singuratec, confuz și stângaci în ceea ce privea propria sa „adaptare socială”, a intuit el semne ale artistului veritabil?! Sau, mai știi, era doar „partea feminină a eului său”, acea „anima” a lui Jung care mă „descoperea” ca pe un partener cu drepturi egale de a vorbi, alături de el, în numele artei...?! Nichita a fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nici adversarii dinlăuntrul Moldovei n-ar fi putut unelti cu sprijin polon împotriva sa. Mai mult decât atâta, asigurarea liniștii la hotarul de nord al țării și eventualul ajutor polon în timpul marilor confruntări pe care geniul perspicace al voievodului le intuia, reprezenta un remarcabil succes diplomatic al acestuia. Relațiile cu Ungaria. Prima incursiune în Transilvania Cât timp Iancu de Hunedoara a condus destinele regatului maghiar, ca român, cunoscând metodele de luptă ale românilor, atât ale supușilor săi din Transilvania, cât și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Pentru vânătoare,/ Pentru-nsurătoare”. Traseul inițiatic este ascendent, atât prin urcarea de la câmpie spre munte, adică în Centrul Lumii, unde va avea loc confruntarea, cât și printr-o „elevație” către izvoarele Cernei și deci către preistoric și Strămoși. Iovan își intuiește destinul și nu se lasă marcat de nereușita miilor de neofiți ce i-au premers, scopul lui este foarte clar precizat: vânătoarea ca formă de pețire eroică, așa cum o cunoaștem mai ales din orațiile de nuntă, unde alaiul mirelui este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
samovila. Referirile precise la vârsta inițiatică sunt rare, cel mai adesea momentul fiind perceput prin filtrul psihologic, care nu îl mai lasă pe erou să zăbovească în lumea domestică. Atunci când apar însă, sugestiile se învârt în zona adolescenței, după cum puteam intui: „ Făcând[u-se] băiatu acesta la cinșpe-șaișpe ani de zile, să pomenește împăratu într-o bună seară cu lumină asupra castelului foarte tare, foarte luminoasă” (Scheiu de Sus - Dâmbovița), „Când l-a lăsat în răspântenii ăia acolo, plângând copilu pe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]