5,452 matches
-
Mimar") și inginer civil al sultanilor Suleiman Magnificul, Selim al II-lea și Murad al III-lea. El a fost responsabil pentru construirea a mai mult de trei sute de structuri mari și altele mai modeste, cum ar fi școlile primare islamice ("mektebs sibyan"). Ucenicii lui vor proiecta mai târziu Moscheea Sultanului Ahmed în Istanbul și vor ajuta mai târziu la proiectarea Taj Mahal-ului în Imperiul Mogul. Fiul unui zidar, el a primit o educație tehnică și a devenit un inginer militar
Mimar Sinan () [Corola-website/Science/325749_a_327078]
-
Locsin prezentarea unui proiect în decurs de 2 săptămâni. El a creat(fără să fi văzut vreodată locul de amplasare a construcției sau fără să se fi întâlnit vreodată cu sultanul) două proiecte: unul ultramodern și unul cu câteva motive islamice. Sultanul a ales cel de-al doilea proiect, chiar dacă arhitectul îl prefera pe primul. Până la finalizarea proiectului, Locsin a făcut tot mai multe modificări pe gustul său. Deoarece întreaga clădire a fost construită în mare grabă, nici arhitectul, nici constructorul
Istana Nurul Iman () [Corola-website/Science/325779_a_327108]
-
Palatul este o frumusețe inimaginabilă. Are peste 1000 de incăperi și săli, dintre care 3 sunt mai deosebite. In sala tronului există 4 tronuri, 2 fiind destinate cuplurilor regale ce merg în vizită. In spatele tronurilor se află o arcadă islamică, inaltă de 18 metri, cu alte 2 arcade în interior, toate placate cu aur de 22 de carate. In sala de banchete pot sta 5000 de persoane. Este împodobită cu arcade și candelabre placate cu aur. Pardoseala de marmură are
Istana Nurul Iman () [Corola-website/Science/325779_a_327108]
-
apariția mișcării sioniste la începutul secolului al XX-lea, zidul a devenit un motiv de conflict între comunitatea evreiască și liderii religioși musulmani care erau îngrijorați că zidul va fi folosit pentru revendicările evreiești asupra Muntelui Templului și a sanctuarului islamic construit pe el. În prima jumătate a secolului al XX-lea, mai ales după intensificarea emigrației evreiești spre Palestina, accesul la zid și mai ales condițiile de desfășurare a rugăciunilor evreilor au fost supuse la numeroase restricții din partea autorităților de
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
fondat în zona adiacentă zidului o organizație caritabilă. A fost numită după un renumit mistic, Abu Madyan Shuaib, și dedicată localnicilor din zonă, originari din Maroc. Case au fost construite la doar 4 metri de zid. Prima mențiune din tradiția islamică spune că Buraq a fost legat în acest loc este din secolul al XIV-lea. Un manuscris al lui Ibn Furkah (d. 1328) se referă la Bab al-Nab, un vechi nume pentru o poartă de-a lungul zidului de sud-vest
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
de noi clădiri chiar lângă Zidul de apus. Britanicii au acordat arabilor permisiunea de a transforma o clădire învecinată cu Zidul într-o Moschee și de a-i adăuga minarete. Un muezin a fost însărcinat să scandeze apelul la rugăciunea islamică direct lângă Zid. Aceste acțiuni ale musulmanilor au fost văzute ca acțiuni de provocare de către evreii care se rugau la Zid. Ei, deranjați în timpul rugăciunilor, de zgomotul lucrărilor de construcție și de strigătele muezinului, au protestat la rândul lor, iar
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
acțiuni de provocare de către evreii care se rugau la Zid. Ei, deranjați în timpul rugăciunilor, de zgomotul lucrărilor de construcție și de strigătele muezinului, au protestat la rândul lor, iar tensiunile locale dintre cele două comunități s-au amplificat. Înaltul Consiliu Islamic a furnizat autorităților documente din perioada otomană ca suport al plângerilor musulmane. În schimb, Șef rabinatul nu a răspuns la întrebările cu privire la natura accesoriilor de cult iudaic permise lîngă Zid, fiind de părere ca evreii aveau dreptul de a se
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
o tradiție ca demnitarii străini care vizitează Israelul să lase de asemenea un mesaj. Până în 1920, musulmanii denumeau zidul „El-Mabka” (locul plângerii). De atunci au început să îl numească Zidul Al-Buraq. Musulmanii susțin în continuare că Zidul ca un monument islamic. Ei susțin această teză bazându-se pe faptul că Zidul este identificat ca fiind locul unde profetul Mahomed și-a legat armăsarul fantastic înaripat, Buraq. Unii învățați cred că atunci când Ierusalimul a căzut sub controlul creștinilor, în secolul al IV
Zidul Plângerii () [Corola-website/Science/324996_a_326325]
-
african va sta la bazele Renașterii și saltului cultural al Europei. Cantitatea de aur cheltuită de Musa doar în Cairo a destabilizat moneda egipteană pentru multe decenii. Musa a construit o mare moschee la Timbuktu, si a dezvoltat o școală islamică ce a devenit un mare centru educațional islamic. Djenne și Timbuktu erau centre de învățământ unde musulmanii se amestecau cu africanii. Mâli a atins apogeul civilizației sale în timpul lui Manșă Musa, unul dintre cei mai bogați oameni din istorie datorită
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
cultural al Europei. Cantitatea de aur cheltuită de Musa doar în Cairo a destabilizat moneda egipteană pentru multe decenii. Musa a construit o mare moschee la Timbuktu, si a dezvoltat o școală islamică ce a devenit un mare centru educațional islamic. Djenne și Timbuktu erau centre de învățământ unde musulmanii se amestecau cu africanii. Mâli a atins apogeul civilizației sale în timpul lui Manșă Musa, unul dintre cei mai bogați oameni din istorie datorită aurului abundent din Mâli. Din anii 1400, regatul
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
Aur-Ghana. Francezii dominau în Senegal, Guineea Franceză, Coasta de Fildeș. Ghana , Nigeria, Togo, Congo și Angola au devenit centre de comerț cu abanos. Pe coasta est-africană, din nordul Somaliei până în Mozambic, s-au dezvoltat legături între elementele africane și cele islamice, formând cultură "swahili" (arab.: sahil-coasta), ale căror orașe s-au îmbogățit și au devenit puternice prin comerțul pe continent și pe mare cu Arabia, India și Chină. În secolul al XIV-lea, Kilwa din Tanzania a deținut poziția cea mai
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
că este descendentă a lui Menelik, fiul lui Solomon, fondator al națiunii, a înlăturat dinastia Zagwe și a instaurat dinastia solominica. S-a sprijinit pe mănăstiri și pe clerul creștin. Membrii ei s-au aflat într-un conflict cu vecinii islamici și prinții rebeli ai provinciilor. Pentru a impune puterea bisericii, care legitimă domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
domnia împăratului, a început persecuția evreilor și ereticilor. În secolul XV, s-au stabilit relații cu Europa, cu Papă de la Romă și cu Portugalia, care în secolul XVI sprijinea lupta împotriva musulmanilor. Împărații creștini din Etiopia se luptau cu răspândirea islamică în Africa. Erau deciși să mențină independența politică și culturală, fiind sprijiniți de portughezi. Atacat din 1527 de raidurile Imperiului Musulman Somalez al lui Adel, Negus Claudius a câștigat bătălia cu sprijin portughez, în 1543. Claudius și succesorii săi subliniau
Istoria Africii () [Corola-website/Science/325026_a_326355]
-
vârful originar al Muntelui Moria, care se ivește în sectorul unde se află astăzi Mistabba - bănci scunde pentru ședere din perioada mamelucă. El nu se găsește în centrul esplanadei, ci în partea lui de vest, alcătuind podeaua naturală a sanctuarului islamic Cupola Stâncii, pe care o înconjoară vizitatorii. După tradiția evreiască, aceasta este Even Hashtiá, din care a fost creată lumea. După scriptura biblică, episodul Sacrificiului lui Isaac s-a desfășurat pe Muntele Moria, care este identic cu Muntele Templului. Când
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
capitală a Iudeei, care se răsculase împotriva sa. Elita poporului iudeu a fost surghiunită în Babilonia. Identificarea locului unde a ființat Primul Templu este cu totul dificilă. După majoritatea opiniilor, el s-a aflat în locul unde se înalță astăzi sanctuarul islamic Cupola Stâncii, dar unii îl localizează mai la nord sau mai la sud de acesta. După opinia unor arheologi, ca Israel Finkelstein, găsirea de urme ale Templului și ale Palatului lui Solomon este aproape imposibilă în primul rând din cauza lucrărilor
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Ibn Talal, care în anul următor avea să fie încoronat rege al Iordaniei. În anii 1958-1962 autoritățile iordaniene au procedat la largi lucrări de reparații ale sanctuarului Cupola Stâncii din centrul esplanadei Muntelui Templului, cu ajutorul unor donații din întreaga lume islamică. În cadrul acestor lucrări cupola cenușie de plumb a clădirii a fost înlocuită cu o cupolă de aluminiu aurit, ceea ce a dat lăcașului și muntelui aspectul strălucitor cunoscut în zilele noastre. La începutul Războiului de Șase Zile Legiunea Iordaniană a plasat
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
Ta'if, dar in nici un fel Iersualimul sau Hebronul. În cele din urmă o formulă de compromis a denumit Ierusalimul, respectiv Muntele Templului, este numit în mod oarecum paradoxal „al treilea dintre cele două locuri sfinte” (Thalith al-haramayn). După tradiția islamică, o rugăciune pe esplanada moscheilor egalează în valoare o rugăciune în Moscheea Al Aqsa însăși, și face cât cincisute rugăciuni făcute în împrejurări obișnuite. Sfințenia locului pretinde interdicția tăierii de pomi. Din acest motiv pe Muntele Templului se află câțiva
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
folosită astăzi pentru intrarea nemusulmanilor, turiști sau cetățeni israelieni nemusulmani și membri ai forțelor de ordine israeliene, spre platforma de pe Muntele Templului. Este și unica poartă controlată exclusiv de poliția israeliană, spre deosebire de celelalte porți care se află sub controlul Wakfului islamic.La începutul anului 2007 Serviciul arheologic israelian a început excavări în vederea construirii unui nou pod spre munte, ceea ce a prilejui grave tulburări de ordine în partea de est a Ierusalimului, locuită mai ales de arabi. Poarta lanțului, al carei nume
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
gândire, grupul le oferă vin alb otrăvit dintr-un decantor albastru și solicită un toast. Cadavrele sunt îngropate în grădina de legume a grupului. Printre oaspeți se află un preot homofob, un misogin șovin, un neonazist, un anti-ecologist, un fundamentalist islamic rasist, un extremist pro-life, un avocat care sprijină cenzura, un om care atacă vagabonzi (singurul invitat la cină care-și reconsideră momentan convingerile) și adversarii ai drepturile homosexualilor; toți aceștia sunt uciși. După zece crime, în cadrul grupului încep să iasă
Ultima cină (film) () [Corola-website/Science/325148_a_326477]
-
la Tunis, pe teritoriul Tunisiei. Bunicul din partea tatei, sheikh Mokhtar Meddeb, a fost profesor (mudarris) de lectură coranica ("’ilm al-qira’at") la Zitouna, iar tatăl scriitorului, sheikhul Mustafa Meddeb, doctor al islamului ('alim), a fost tot acolo profesor de drept islamic ("usûl al-fiqh"), iar în anii 1930 a fost cunoscut că poet inspirat de grupul cairot Apollo. a crescut într-o familie tradițională, conservatoare și religioasă. De la vârsta de 4 ani a invatat Coranul cu tatăl său, apoi la 6 ani
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
revista „Intersignes” împreună cu psihanalistul Fethi Benslama și a fondat în 1995 propria să revista „Dédale” .Începând din 1995 a fondat o colecție cu același nume la editură Maisonneuve et Larose. Începând din 1995 el preda literatura comparată (Europa și lumea islamică) la Universitatea Paris X (Paris ouest- Nanterre- La défense ) La solicitarea lui Pierre Gélinet, pe atunci director la postul de radio „France Culture”, a inițiat în octombrie 1997 emisiunea săptâmânală „Cultures d'islam”. Apoi, a participat, ca autor și ca
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
multe tradiții, precum românul modernist european, poezia arabă preislamica, poeții mistici ai islamului, haiku japonez, etc.” Deși el scrie numai în franceză, munca să de traducător din poeții medievali arabofoni,ca și ambiția să literară conștientă de „a elibera referentul islamic de contextul lui strict, pentru ca să circule prin textul francez contemporan” marchează scrisul sau cu urmele enigmatice ale „alterității”. Privilegierea acestor precursori literări arabi și persani explorează resursele culturale arhaice din forme post moderne, accentuând aspectele estetice, spirituale și etice ale
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
și poliția moravurilor: acestea sunt ,după opinia lui, tentațiile integriste care atentează la libertatea individuală și integritatea corpului, care sunt cele două achiziții prețioase ale modernității, a căror adoptare, islamul o poate ocoli, nici amâna. Meddeb deplângea absența în țările islamice a unei elite educate care să conducă o dezbatere liberă, toleranța, asupra doctrinelor islamului, așa cum au fost odată chiar în evul mediu la Bagdad sau la Tunis. Meddeb speră ca exemplul libertăților din Turcia republicana și Maroc ar putea da
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
toleranța, asupra doctrinelor islamului, așa cum au fost odată chiar în evul mediu la Bagdad sau la Tunis. Meddeb speră ca exemplul libertăților din Turcia republicana și Maroc ar putea da speranțe în sensul unei posibile evoluții a ancorării unor societăți islamice în modernitate. Din acest motiv el a sustinut necesitatea aderării Turciei la Uniunea Europeană. El a criticat cu asprime Israelul și conducătorii și media arabă, inclusiv cei ai mișcării Hamas în legătură cu evenimentele din timpul Operației Plumb turnat în fâșia Gază în
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
a se impune. Statul aghlabid și-a atins apogeul în timpul emirului Ahmad ibn Muhammad (856-863). Ifriqiya a constituit o puternică forță economică datorită agriculturii sale fertile, alături de extinderea sistemului roman de irigații. Ea a devenit punctul nodal al comerțului lumii islamice cu Bizanțul și Italia, în special al negoțului cu sclavi. Kairuan a devenit cel mai important centrul cultural al Maghrebului, fiind cel mai proeminent în domeniul teologiei și al științelor juridice li totodată un loc de întâlnire preferat de către poeți
Aghlabizi () [Corola-website/Science/324630_a_325959]