5,069 matches
-
o versificație simplă, dar ingenioase ca limbaj, dinamice, ludice. Începând cu Oameni și dragoste (1958) un filon clasicist își face apariția, din ce în ce mai vizibil, în masa amorfă a poeziei realist-socialiste, prezentă în mai multe volume eclectice. O dimensiune morală iese la iveală în rondeluri satirice, însă fără miză estetică. Tentația epicizării, a colocvializării se resimte în lirica socială din Copiii cartierului (1961), pentru ca „romanul în versuri” (Aurel Martin) Povestea Ioanei (1963), scris în stil folcloric, pe alocuri reușit stilistic, pe alocuri fals
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
punct de vedere istoric” a informațiilor obținute din acest tip de surse. De ce Însă ar putea fi considerată memoria o sursă mai puțin credibilă decât altele? Potrivit lui Paul Ricoeur, pentru un istoric, totul poate deveni document, de la ruinele scoase la iveală prin săpăturile arheologice și alte vestigii până la informațiile cele mai diverse și frapante, precum mercurialele, curbele de prețuri, registrele parohiale, testamentele, băncile de date, statisticile etc. Prin urmare devine document tot ceea ce poate fi interogat de istoric cu intenția de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
resemnare! Portret sugestiv, figura ei estompa gesticulația hortativă a președintelui. Probabil, mîine-poimîine năvala apelor va înceta. Treptat, urmele calamității vor dispărea. Ar trebui, totuși, ca din această întîmplare teribilă să se extragă concluziile cele mai adevărate. Inundațiile au scos la iveală faptul că nu sîntem pregătiți nici material, nici moral pentru situațiile critice, că n-am învățat nimic din trecutul recent. Continuăm să ne amețim cu vorbe mari, cu eroisme de paradă. *De Duminica Mare (Rusalii) am fost iarăși acasă. Dimineața
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
așezase la dreapta sa, ținea să pună moț, de fiecare dată, malițiilor, îndeosebi celor care îl vizau pe Eugen Barbu. Aflat odinioară printre colaboratorii acestuia, la „Luceafărul” și la „Săptămîna”, Al. Piru se distra acum pe seama fostului comiliton, dîndu-i la iveală, spre hazul galeriei, inadvertențele de limbaj, aprecierile ridicole, suficiențele de autodidact. „Ian mai terminați, bă, odată, cu labagiul ăla de Kierkegaard!”, i-ar fi admonestat autorul romanului Groapa pe unii care se entuziasmau de opera filosofului danez. Altădată, transcriind din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mea nu se împacă deloc cu scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul despre o iminentă reducere de personal scoate la iveală nebănuite lașități și inimiciții. Degeaba perorez despre ne cesitatea unei conduite demne și avertizez că, pentru a-și ușura sarcina, cei de la „Cultură” și cei de la „Propagandă” vor încerca să ne asmută pe unii contra altora și vor face presiuni
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
totuși, ar vrea să revină în Europa (însă, hotărît, nu în România) și să se dedice exclusiv celor două publicații ale sale: „Studia bibliologica” și „Tricolorul”. Are, din cît îmi dau seama, destule suferințe pe care nu le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
încheiată. M-am ridicat și am plecat. „Chestia cu bunicu” e „cocoașa” mea de peste 25 de ani. Cînd cineva a vrut să mă tragă în jos, s-a agățat de ea. În timpul liceului (1953-1956) n-o aveam. A ieșit la iveală abia la începutul anului următor (1957) - culmea! - tot într-un moment de „tensiune internațională”. Atunci nici nu știam că unele lucruri mici pot avea consecințe iremediabile. După ce din cauza unei banale eroziuni (făcusem mai multe drumuri în cizme din Witing și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucruri, dar cel mai adînc, spre sfîrșit, un fragment dintr-o scrisoare al cărei autor făcea (soției și fiicei) elogiul iubirii, al dragostei de oameni și se întreba cum anume vor trăi în libertate. *O „ruptură” veche, care iese la iveală din ce în ce mai clar acum: „în prezent - scria Robert Musil, în Omul fără însușiri, capodopera sa - fiecare individ poartă în sine, într un anumit sens, întreaga umanitate, dar e limpede că de-aci înainte nu va mai merge așa, astfel încît umanul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Popa Îmi cere - În ceea ce-l privește - din Monografia plănuită, să-i scriu Într-un mod, ca să Întrebuințez un termen acum la modă, exhaustiv despre activitatea mea la Flt., răscolind prin cele hârțoage vechi și uitate, am mai scos la iveală unele, pe care, poate, ai putea mata să le folosești, În partea ce-ți revine (Activitatea germanistă), de aceea le trimit aici anexate. Îmi pare rău că În presa din Capitală nu se vorbește Încă de Secția muzeală Galeria oamenilor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
altfel, caracteristica bătrâneții. Totuși să nu mă socotiți pesimist. Lucrez mereu, scriu deși multe pentru... sertar. Am o mică bibliotecă plină cu manuscrise și plină de... răbdare. Odată și odată tot am să izbutesc să scot câte ceva din ele la iveală. Cu cele mai bune urări de sănătate de la ai mei la ai matale. Cu toată prietenia, V. Tempeanu 42 Bft., 21 iulie 1972 Iubite domnule Dimitriu, Vă bombardez și pe Dv. cu hârtii, pe care le găsesc printre hârțoagele mele
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
nou venită la putere și în primul rând la cel care ordonase ancheta, respectiv Nicolae Ceaușescu. La replica lui Alexandru Drăghici, Ion Gheorghe Maurer, primul ministru, a concluzionat: „... însă ce ar însemna un proces?” Apărarea lui Drăghici va scoate la iveală o serie de lucruri urâte nu numai în ceea ce privește anumite practici ale unei anumite părți ale conducerii, într-o anumită epocă, dar și legătura acestei practici cu alte practici de unde s-au inspirat. Procesul ar lua un caracter nu numai împotriva
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Aici e vorba de asasinat și nu de sinucidere. La întrebarea, cine a avut interesul ca Nicolae Petrașcu să fie ucis, răspunsul merge numai spre oculta comunistă. Dumnezeu e deasupra și vede totul, încât odată adevărul tot va ieși la iveală în toată lumina sa. „Furnica neagră, în noaptea neagră, pe pata neagră Alah o vede.” Doamna Maria Brahonschi, soția inginerului Gheorghe Brahonschi, în prezent decedat, dă și ea următoarea mărturie, reprodusă în continuare în xerocopie și în clar. Florea Eugen
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și a scos un căpăcel de pe un orificiu. A apăsat pe un comutator, s-a ridicat și și-a lipit ușor palmele de peretele din apropiere. S-a deschis imediat un panou de mărimea unei cărți de telefon, scoțând la iveală un seif. — Ce părere ai? mă întrebă ea mândră. Cred că nu i-ar fi trecut nimănui prin cap să caute și aici. A făcut o combinație de cifre și seiful s-a deschis. — Vrei să mă ajuți să scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am întrebat. — Ce crezi? L-o fi scăpat vreun individ prins de Întunegri. — Probabil. Pentru că nu mai aveam la ce să mă uit, i-am fixat, în timp ce înaintam, poala fustei. Din când în când aceasta i se ridica, scoțând la iveală niște coapse albe. Nu erau murdare de noroi. Se vedeau cam până unde se prindea portjartierul pe vremuri. Spațiul acela neacoperit... înainte de a apărea dresurile, bineînțeles. Pielea ei albă mi-a stârnit amintiri din vremea lui Jimi Hendrix, Cream, Beatles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
răspuns imediat că a fost omorât, otrăvit având o explozie internă, i-a bufnit sângele pe gură, nas și urechi și m-a asigurat că o să vină vremea și în România când toate crimele acestea premeditate or să iasă la iveală, făcându-mă să înțeleg că fiul lui a fost ucis ca urmare a activității lui în “grupul de rezistență”. Peste două zile voi relua discuția cu cel în cauză întrucît am observat că este dispus să-mi prezinte mai multe
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
este reprezentat nu numai prin culegeri de texte - doine, cântece epice, ghicitori, tradiții și legende -, ci și prin lucrări cu caracter teoretic aparținând lui F. Canțiu, T. V. Ștefanelli și I. G. Sbiera. La rândul său, Gh. Hurmuzachi dă la iveală fragmente din colecția de folclor inedită a lui Ion B., însoțind-o de comentarii privitoare la valoarea poeziei populare. Câteva traduceri din germană (Goethe) și italiană (G. Fillangieri) sunt realizate de Al. Hurmuzachi, T. V. Ștefanelli ș.a. În ultimele numere
FOAIA SOŢIETAŢII PENTRU LITERATURA SI CULTURA ROMANA IN BUCOVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287051_a_288380]
-
Flori de câmp. Anul 1867 marchează un moment important în activitatea sa: culegerea de folclor Basme, orații, păcălituri și ghicitori, prefațată de studiul lui B.P. Hasdeu Literatura populară. Publică apoi „Calendarul Dracului pe 1867”, iar în anul următor dă la iveală alt volum de versuri, în trei părți, Poezii noui, și se remarcă printr-o asiduă colaborare la „Ghimpele” și „Amvonul”. Fire ambițioasă, F. a abordat variate genuri, a scris mult, dar nu a reușit să se impună decât într-o
FUNDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287113_a_288442]
-
la Facultatea de Litere și Filosofie din București, pe care o va absolvi în 1919. Ulterior, predă limba română și franceza la diverse școli, vreme mai îndelungată deținând o catedră la Liceul „Iulia Hasdeu”. Mare parte din poeziile date la iveală în „Vieața nouă” sunt adunate în placheta Flori de flăcări (1923; Premiul Academiei Române). După dispariția revistei, F. frecventează cenaclul lovinescian, unde va citi frecvent versuri și proză (romanele Prietenie, Oameni, Colțuri). Continuă să publice, semnând uneori și Amy ori Miriam
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
peste hotare: „Abia în momentele astea simți că ești de-aici și cari în spate, ca un melc blestemat, toți turcii, rușii, ceaușeștii, țiganii, toți minerii și hoții”. Odată cu Marilena și câteva voluptăți (1999), resentimentele se vindecă și iese la iveală în forță capacitatea de plasticizare a destinelor pe care scenariul de serial cu femei, de aici, o etalează. Marilena... împlinește lungul șir al personajelor feminine din romanul românesc. După personaje precum Elena, Sașa Comăneșteanu, Chiajna și Vitoria Lipan, după Matilda
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
poemele dramatice Akmiutis și Moș Crăciun și piesele Vis pierdut și Cumpăna, jucată în 1912, și a tradus Greva făurarilor, Iacobiții, Părăsita și Trecătorul de Fr. Coppée, Patru săbii, Căsătoria din dragoste de A. Baumberg. În timpul războiului mondial dă la iveală în ziarul „România”, poezii, pe care le strânge în volumul Drumul sângelui (1919). Tot atunci apărea și poemul dramatic Valea Albă, ce va fi urmat de un altul, Vlad Țepeș (1931). După război colaborează sporadic la „Sburătorul”, „Răsăritul”, „Dreptatea” (Chișinău
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
în lagărele din Bulgaria. Revenit în țară în vara anului 1918, intră în redacția ziarului „Steagul” din București. Mai colaborează la „Hiena”, „Sburătorul”, „Lectura pentru toți”, „Îndreptarea”, „Aurora”, „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Contimporanul”, „Clopotul” etc. Dă la iveală acum Aspecte și direcții literare (I-II, 1921-1924), o nouă ediție, îmbogățită, a Inscripțiilor (1922), monografia Ernest Renan (1923), romanul Conservator & C-ia (1924), culegerea de nuvele Crima din Strada Nopții (1925) și îngrijește volumul Poeme al lui Ștefan Petică
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
întregii entității; Guvernanța corporativă 202 202 b) Mijloacele permit responsabilului realizarea obiectivelor. O problemă care trebuie să fie în permanență în atenția managerilor este aceea a adaptării mijloacelor la obiectivele fixate. În multe situații analiza acestor probleme a scos la iveală grave nereguli, surse inevitabile de eșecuri și de ineficacitate. Din practică a rezultat că verificarea existenței mijloacelor și a compatibilizării acestora pentru atingerea obiectivelor sunt activități de control foarte importante în lanțul procedural stabilit de responsabil. Referitor la mijloace, trebuie
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
responsabilității în gestionarea și monitorizarea riscurilor de către managementul de linie și persoanele responsabile ale riscurilor. Totuși, din practică a rezultat că o combinare între cele două abordări este cea mai eficientă pentru organizații, deoarece din această colaborare pot ieși la iveală diferențe semnificative de percepție asupra riscurilor care în urma soluționării asigură o gestionare corespunzătoare a acestora. Riscurile la care este expusă organizația pot fi grupate în mai multe categorii, așa cum sunt prezentate, în figura 3.6. Figura 3.6. Departamentul de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/229_a_184]
-
și mâhnire, neocolind vina lui și a altora. Critica, acumulată treptat, vizează întreaga întocmire socială, de la domn, boier sau negustor până la țăran. Nimeni până la G. nu înfățișase cu atâta luciditate și amărăciune traiul subuman al țăranului român. Când dă la iveală umilitoarea înapoiere a țării, tonalității blânde și cumpătate îi ia locul vibrația patetică, transmisă într-o frazare intens afectivă, aflată sub grifa durerii. Invectiva alternează cu ruga pioasă, duritatea cu exhortația creștinească sau cu apelul energic, mobilizator. Se schițează, de
GOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287310_a_288639]
-
versuri, articole, interviuri, la „Jurnalul” (Craiova), „Luceafărul literar și critic”, „Conștiința națională”, „Buna Vestire”, „Sfarmă-Piatră”, „Condeiul”, „Tribuna tineretului” ș.a. A alcătuit împreună cu C. S. Nicolăescu-Plopșor și Const. Jaleș o antologie a poeților tineri olteni (Album, 1935) și a dat la iveală plachetele Svon de lumini (1935), Jad (1936) și Poezii (1941). Anunța acum și alte volume: Mers de legendă (poezii), Symposion (eseuri) și Recea (roman). În perioada următoare, informațiile asupra lui C. sunt puține și contradictorii. În 1941 era student la
CRISTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286511_a_287840]