5,195 matches
-
să regăsească firul Ariadnei, care duce către tainele divine. Șestov, la rândul său, de-a lungul unei opere de o admirabilă monotonie, preocupat întruna de aceleași adevăruri, demonstrează fără încetare că sistemul cel mai riguros, raționalismul cel mai universal se izbesc întotdeauna până la urmă de iraționalul gândirii umane. Nu-i scapă nici una din evidențele ironice, nici una din contradicțiile derizorii care depreciază rațiunea. Nu-l interesează decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului. Pornind de la experiențele dostoievskiene ale
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
parte: în protestul și în sacrificiul fără viitor. Și nu din gust pentru înfrângere. Victoria ar fi preferabilă. Dar nu există decât o victorie și ea este eternă. Pe aceea n-o voi avea nicicând. Iată lucrul de care mă izbesc și mă agăț totodată. O revoluție se săvârșește întotdeauna împotriva zeilor, începând cu aceea a lui Prometeu, primul cuceritor modern. E o revendicare a omului împotriva destinului său; revendicarea săracului nu-i decât un pretext. Dar nu pot înțelege spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
în manuale, aceea în care și-a prevăzut parcă sfârșitul, care a fost așa cum și-l dorise” (Șerban Cioculescu): „De-o fi să mor, Tu, Doamne, dă-mi/ O moarte ostășească;/ Un glonte-n floarea din chipiu/În luptă mă izbească”. Totuși, o voce critică a contestat versurilor lui V. orice valoare literară: „Ca artă - scrie Ilarie Chendi - poeziile d-lui Vulovici rămân la un nivel discutabil. În afară de câteva imitații după genul popular al lui Eminescu, multe din oțeliturile acestea sunt
VULOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290667_a_291996]
-
M. Rașcu), Statuetele I-II-III (N. Solacolu), Două statui (Dragoș Protopopescu), Oglinzi (I.M. Rașcu), Psyche privindu-se în oglindă (Pompiliu Păltănea), Fantome (N. Davidescu), Fantomele (Const. T. Stoika), Balada umbrei (Eugeniu Sperantia), Umbrei mele (Matei Rusu). Frumoase, chiar dacă barocul lor se izbește de extraordinarele, concentratele definiții lirice date „nestrăbătutelor așezări” ale oglinzii de către Mallarmé și Rilke, sunt poemele din ciclul consacrat de Mihail Cruceanu acestui topos metaforico-simbolic. Poemele oglinzilor antrenează într-un joc repetitiv, dar cu o expresie mereu înnoită în tensiunea
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Hrușciov cu ocazia conflictului chino-sovietic*. în PCI, dimpotrivă, Togliatti profită de climatul creat de „raportul secret” pentru a dezvolta ideea unei anumite diversități de orientare în sânul mișcării comuniste internaționale*. Aprofundarea și apoi eșecul destalinizării Voința de reforme hrușciovistă se izbește atât de inerția structurală a sistemului, cât și de opoziția conservatoare manifestată, în iunie 1957, prin tentativa „grupului antipartinic” reprezentat de Molotov, Malenkov și Kaganovici de a-l demite pe Hrușciov. Dar acesta, susținut de o majoritate din sânul Comitetului
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
critică ce i s-ar putea aduce este dificultatea exprimării matematice a funcției de utilitate, ceea ce constituie o barieră în calea abordării problemei cu ajutorul tehnicilor cantitative. Încercarea de a elabora un asemenea model folosind, de exemplu, metode econometrice s-ar izbi de două obstacole principale: imposibilitatea măsurării utilității (sau a satisfacției) managerilor; dificultatea evaluării unor variabile ale modelului. Dacă în ceea ce privește variabila S problema evaluării poate fi mai ușor rezolvată, nu același lucru se poate spune cu privire la variabilele M și D. Delimitarea
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
ca societăți viabile. Armele nucleare utilizate - în contrast cu cele convenționale - nu ar fi un mijloc rațional pentru un scop rațional al politicii externe, ci instrumente disperate, echivalând cu sinuciderea și genocidul. Aceasta este a doua dilemă fundamentală de care s-a izbit Carter. Caracterul anarhic al sistemului internațional l-a forțat, conform unei convenții vechi de când lumea, să privească recursul la violență fizică ca pe un ultim factor în soluționarea chestiunilor internaționale. Dar iraționalitatea folosirii generalizate a violenței l-a făcut să
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
practice care reflectă relațiile de putere dintre statele implicate. Întrebarea se referă la standardele în funcție de care diversele tipuri și cantități de armament trebuie alocate diferitelor state din ponderea stabilită. Conferința internațională pentru dezarmare de la Geneva, precum și Conferința pregătitoare s-au izbit de această problemă de nenumărate ori. Documentația voluminoasă rămasă în urma acestor conferințe este, prin inutilitatea și irelevanța sa, o mărturie a lipsei de speranță în ceea ce privește această problemă, din cauza termenilor în care a fost pusă. Așa cum am văzut, Germania a cerut
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a deținut la un moment dat această funcție și a stânjenelii Adunării Generale, care trebuia să acționeze, dar nu putea să o facă. Când secretarul general Kurt Waldheim a încercat să se implice în eliberarea ostaticilor din Iran, s-a izbit mai întâi de ostilitatea agresorilor și mai apoi de criticile venite din partea americanilor la adresa eșecului său. Un îndemn la acțiune adresat Adunării Generale constituie un semn de disperare a marilor puteri în fața neputinței de a rezolva între ele probleme care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rasismului se confunda deci cu un apel la Luminile științei și la luciditatea spiritului rațional. Idealul antirasist trebuia să se realizeze prin instrucție și educație, nu prin interdicție și sancțiune. Relativul optimism al antirasismului cognitiv promovat de UNESCO s-a izbit curând, Încă de la finele anilor ’40, de concluziile cercetărilor (influențate puternic de conceptele psihanalitice), efectuate de specialiști În psihologie socială, cu privire la prejudecăți și stereotipuri. Idealul educațional este de fapt condamnat să se lovească de evidența caracterului funcțional al iraționalității atribuite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prea redus. În practică, În marea majoritate a cazurilor, tinerii În cauză se supun cerințelor legilor și solicită cetățenia. Această constatare ar fi putut concilia cele două tabere, dar se pare că și punerea În aplicare a legii s-a izbit de câteva obstacole: familiile le permit mai mult băieților decât fetelor să-și exprime voința În acest sens; uneori este dificil să faci dovada șederii În Franța vreme de cinci ani; În sfârșit, există și tineri care Îndeplinesc toate condițiile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care aceste argumente nu-i convingeau, existau altele: dreptul fiecăruia de a circula și de a se stabili oriunde pe acest pământ, proprietatea comună asupra bogățiilor naturale (ale solului, subsolului, mării etc.). Încă de la Început, Spania și Portugalia s-au izbit de concurența englezilor, francezilor și olandezilor, puterile În creștere ale epocii, care, la rândul lor, căutau o nouă rută Înspre Asia și teritorii pe care să-și promoveze activitățile comerciale. Aurul și argintul ușor de obținut, provenite din jefuirea sistematică
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
primul război mondial, când Marea Britanie a primit (prin Tratatul de la Versailles, 1919) câteva posesiuni germane și o parte din Imperiul Otoman. Deși mai mic, imperiul francez era și el destul de vast. În Africa de Nord, cucerirea Algeriei, Începută În 1830, s-a izbit de rezistența sultanului Abd El-Kader, care a durat până În 1847; Tunisia a devenit protectorat În 1883; Marocul, foarte râvnit și de celelalte puteri, abia În 1912. „În 1914, influența franceză se Întinde asupra Africii de Nord ș...ț, a Africii de Vest
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Încercăm să prezicem care dintre cele două curente va domina În final; cel mai probabil este că ele vor fi constrânse să coexiste În viitor, cu toate dificultățile, pentru multă vreme”. Înclinația de a percepe metisajul din perspectiva mixofiliei se izbește, Într-adevăr, de două obstacole, cel de-al doilea fiind totuși mai probabil decât primul, deși nici tendința ce duce către acesta nu trebuie neglijată. În primul rând, o mixofobie exacerbată poate duce „la versiuni Înnoite ale cultului Închinat Volksgeist-ului
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
și cel care primește se instaurează o „dialectică”. Deși dorim să acceptăm faptul că pozițiile nu sunt fixe și că deciziile luate nu țin neapărat de un habitus sau un ethos de clasă, condiționarea nu este niciodată perfectă și se izbește de multe rezistențe. Să recunoaștem totuși, fără a ne alinia astfel la teza „programării destinelor”, că marca „mediului” are o mare importanță. În comparație cu alte instanțe sau cu alte suporturi ca mass-media, ca școala sau organizațiile profesionale, celula familială ocupă un
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care trebuie să se ferească și se ferește, dar înaintează cu toate celelalte simțuri perfect ascuțite. E și cazul romanului Asasinul orb ĂEditura Leda, traducere de Lidia Grădinaru, prefață de Florin Irimia) care intuiește 689 de pagini fără să se „izbească“ de nimic, din greșeală. Sunt fană Margaret Atwood - căci despre ea este vorba -, poate cea mai influentă scriitoare canadiană de literatură contemporană. Acum ceva vreme povesteam, tot în „Supliment“, despre crezul ei ĂScrisul pornește, spune Atwood, de la aceleași întrebări pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
mai ales pentru problemele pe care le pune, oriunde reușește să ajungă în Europa de Vest. Țiganii nu se dau însă așa de ușor. Sunt neîncrezători, foarte susceptibili și privesc cele mai nobile și oneste intenții cu o dușmănie totală. Ne-am izbit și de neîncrederea-sfada care domnește între autoritățile locale din micul oraș și acea asociație rromă, care construise o cărămidărie, unde am și fost. Fotograful francez dorea să surprindă și o mică parte din realitatea pozitivă în care trăiește minoritatea rromă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un fel de a sta de vorbă între personaje. Violența lor s-a banalizat într-un asemenea hal, încât, pentru a-ți atrage cât de cât atenția, eroul trebuie să primească douăzeci și trei de șuturi în figură, să fie izbit de paișpe ori cu capul de zid, să ia șapte răngi la ureche (pumnii nici nu-i mai pun la socoteală). E aproape imposibil să mai dai peste un film cu o încăierare marinărească, cinstită. Și, apropo de asta, îmi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
re)deveni europeni. Treceam zilele trecute pe strada Lăpușneanu din Iași (da, strada pe care Rebreanu a întors capul după o frumoasă doamnă ș.a.m.d.), mă uitam la programul de la cel mai răpciugos cinematograf din oraș, când m-a izbit în moalele capului un vals așa-zis vienez. Respectivul provenea de la niște difuzoare montate în vreo trei-patru locuri, de la un capăt până la celălalt al străzii. Interesantă treabă, îmi spun, și privesc în jur. În pas de vals călcau tacticos câinii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
bezmetic dintr-un vechi registru comercial, întinsă-i, pe masa mea bucșită de hărți, și globuri terestre, și sextane, și busole de aur, tolonită-i cu supușenie și evlavie dulce. Cafeaua fierbinte, nealintată de zahăr sau lapte, îmbibată cu mirodenii afrodiziace, izbește statornic în malul ceștii de teracotă. Iar zațul e hărăzit, mai ales dânsul!, hranei de dimineață. Dar mâna mea întârzie slabă, nedumerită-i de mușchii ei ofiliți. Primele trei degete nu se încumetă să-și strângă, neghioabă, puterea la treaba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
logică a doamnei Malins (redată în stil indirect liber): Ginerele era un pescar amator neîntrecut. Într-o zi a prins un pește mare și frumos și bucătarul de la hotel l-a gătit pentru dejun. iar în camera de băuturi ne izbește o notă discordantă atunci cînd atmosfera dominantă, de familiaritate masculină, este suprasolicitată, așa cum se întîmplă în cazul domnului Brown, care le vorbește cam prea confidențial tinerelor doamne. Acest bufet își schimbă, totuși, statutul atunci cînd se transformă într-o sufragerie
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tuberculinism. Durerile cronice aparțin de obicei miasmei sicotice. Cefalea tuberculinică sau luezinică ține de obicei zile și este foarte severă, de neîndurat, uneori cu senzație de bandă în jurul capului. În cefaleea tuberculinică sau luezinică a copilului, ei țipă, lovesc sau izbesc picioarele cu mâinile sau asupra altui obiect. Capul - la exterior: Păr uscat ca și câlții, ca și cânepa din frânghiile vechi. Păr jilav, lipit: cele mai multe erupții umede în păr sunt ameliorate după baie. Miros mucegait al părului, ca de fân
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
trântesc la pământ, răcnind atât de tare încât este posibil să primească ceea ce vor. G. Tendința de a distruge la un pacient ne poate face să ne gândim la Tuberculinum. Sunt remedii mari în homeopatie cu această tendință. Exemplu: își izbește capul de podea, de perete, se trage de păr, își pigulește crustele. Este distructiv cu alții, bătându-se la școală cu colegii. H. Dorința de a contrazice. La multe dintre lucrurile pe care pacientul este pus să le facă, răspunsul
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
cu mult mai rapid. Aici „neologismele rusești legate de viața administrativă, judecătorească și economică [...] au fost părăsite îndată; în locul rusismelor au apărut sinonimele nouă ale școlii și administrației românești. [...] acum doisprezece ani, fiind la o vînătoare la Rezina, am fost izbit de acest fapt. Ispitind în jurul meu pe mazilii basarabeni cu care eram tovarăș și pe țăranii care dădeau ajutor la hăituiala pădurilor și rediurilor, m-am încredințat pe de o parte că întrebuințarea vorbelor nouă se făcea în chip perfect
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Vali și două scrisori, prima, a Ramonei, și cea de-a doua, a lui Vali. Într-o seară melancolică de vară târzie, Vali, un tânăr oarecum plictisit, dar deloc banal, vede pe o stradă din București, în semiîntuneric, o fată izbind puternic cu pumnii zidul unei case. Tencuiala șubredă cade pe asfalt, el se apropie, o întreabă ce i s-a întâmplat, iar răspunsul vine după tăceri și zbateri isterice. Ramona, la cei 22 de ani ai săi, a ucis o
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]