6,066 matches
-
accelerat proces de descompunere. Tovarășul Cameniță s-a ridicat și s-a apropiat de înger, să se convingă despre ce e vorba. Într-adevăr, ceva nu era în regulă cu îngerul. L-a auzit, undeva în spatele său, pe profesorul de latină șoptind: -Îngerul piere ca o rochie mâncată de molii. Se topește în aerul nostru ca o bucățică de zahăr pusă în ceai... Tovarășul Cameniță a întrebat răstit: -Nu se poate face nimic să oprim asta? Gârmoci l-a privit neputincios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
16 iulie Între Barquisimeto și Corona 17-26 iulie Caracas, unde Che și Alberto se despart STATELE UNITE sfîrșitul lui iulie Miami ARGENTINA august Che se Întoarce la ai lui, În Córdoba Cintio Vitier Introducere Dacă există vreun erou al luptei Americii Latine pentru eliberare - care se Întinde din vremea lui Bolívar pînă În zilele noastre - care să-i fi atras deopotrivă pe tinerii din America Latină și pe cei din lumea Întreagă, acest erou este Ernesto Che Guevara. Și, cu toate că de la moartea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai spun ceva, fără legătură cu subiectul acestui toast. Deși lipsa noastră de importanță Înseamnă că nu ne putem face purtătorii de cuvînt ai unei cauze atît de nobile, credem - mai ferm ca niciodată după această călătorie - că Împărțirea Americii Latine În națiuni instabile și iluzorii e complet neîntemeiată. SÎntem, cu toții, o singură rasă mestizo, care, din Mexic pînă la Strîmtoarea Magellan, vădește similitudini etnografice remarcabile. Astfel, Într-o Încercare de a mă dezbăra de provincialismul limitat, propun să ciocnim pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu Dumnezeu”. În mica noastră biserică credincioșii se așezau într-o ordine ce se respecta cu rigurozitate: în primele rânduri copiii, urmau tinerii, bărbații, fetițele și fetele mari, și apoi femeile. După cum spuneam, Liturghia se oficia în acea vreme în latină și părțile principale (Kirie, Gloria, Credo,Sanctus și Agnus Dei) erau traduse în cartea populară de rugăciuni și cântece „Călăuza creștinului” în paralel și în limba română ajutând astfel la înțelegerea textului. Tata, fiind „fecior de biserică”, uneori când preotul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
ai Americii latine rămase neatinse de acțiunea civilizatoare a cuceritorilor spanioli și azi descoperite prin vadurile seculare ale ținutului. Franciscanii veniți atunci în Cumania au descoperit astfel de grupuri de creștini care vorbeau într-o limbă foarte apropiată de cea latină și practicau cultul creștin. Un document din a doua jumătate a sec. al XIV-lea arată că papa cere arhiepiscopului de Strigoniu (Ungaria), să numească pentru catolicii din Cumania episcopi și preoți care să știe limba lor, deoarece „valahones” nu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care dădea naștere sentimentului că asist la o petrecere a unor ciocli de lux. Grupul de români expatriați din care făceam parte a fraternizat aproape instantaneu cu un grup de albanezi și alți turco-balcanici din zonă. Mai târziu, în timpul dansului latino, s-au așezat toți în cerc și au început să danseze cam ca pe la horile de acasă, dând puțină coeziune și culoare acestei triste adunări, punctată de distracții impuse de gazde: ghicitoare în cafea și cărți, bucătărie japoneză live (un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
simpatizată de profesoara de filozofie, de la care am aflat, am auzit (și am înțeles) pentru prima dată lucruri despre Aristotel, despre Platon, despre Kant, și care ne-a trezit gustul pentru studiu și pentru lectură. Îmi plăceau extraordinar orele de latină. Traduceam în clasă, cu frenezie, din De bello Gallico al lui Cezar și din Catilinarele lui Cicero. Ce-aș mai declama și astăzi Quous que tandem abutere puncte puncte patientia nostra! Și mi se părea extraordinar să descopăr sensuri actuale
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
perioada anterioară ocupației romane, nu permit cunoașterea limbii vorbite de daco-geți, s-a putut deduce însă că limba dacilor nu era altceva decât un dialect al limbii tracilor, din marea familie a limbilor indo-europene, înrudită cu limba gracă și cea latină. Dar din cele circa 180 de cuvinte cunoscute, cele mai multe există în graiul nostru de azi, ca : moș, copil, prune, țarină, zestre, brânză, brazdă, barză, varză, zer, brad, gorun, mânz, mal, etc., ceea ce vine să confirme odată în plus că între
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Amețit de lovitura primită, plin de moluz, de var, de funingine, bietul meu camarad se uită cu spaimă în jurul său, percepând intuitiv, pentru prima oară, sensul dureros al cuvintelor pe care le auzea câteodată în ora de Istorie sau de Latină: vae victis! Victoria aceasta însă a făcut din mine un învins. Căci conferința profesorilor, care n-a văzut în elanul și în expansiunea mea decât un act de indisciplină și care n-a luat în considerație bătrânețea și fragilitatea sobei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
ținut între 1545 și 1563 pentru clarificarea problemelor apărute o dată cu Reforma protestantă. 1546 Moare Petru Favre. Francisc Borgia intră în ordinul iezuiților. Moare Martin Luther. 1547 Ignațiu înființează în cadrul Societății provincia Spania (1 septembrie). Andreas Frusius traduce Exercițiile spirituale în latină, traducere care va primi aprobarea Papei laolaltă cu traducerea făcută de Polanco. 1547 Victoria lui Carol Quintul împotriva Ligii de la Schmalkalden. Moare Henric al VIII-lea. Se naște Cervantes. 1548 Papa Paul al III-lea aprobă prin documentul Pastoralis officii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de o mare evlavie și virtute. Părintele Gonçalves a scris o parte în spaniolă și o parte în italiană, după secretarii pe care i-a avut. Părintele Annibal du Coudret, un preot foarte învățat și evlavios, l-a tradus în latină. Și autorul, și traducătorul sunt încă în viață. Prologul părintelui Luis Gonçalves da Câmara Pe 4 august 1553, într-o vineri dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină, aproape de casa sau apartamentul zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
unii să-l însoțească, a voit să călătorească singur, deoarece toată avuția sa era să-L aibă numai pe Dumnezeu ca adăpost. Într-o zi, au stăruit mai mulți ca să-și ia un însoțitor, întrucât nu cunoștea nici italiana, nici latina, spunându-i-se că i-ar fi de mare ajutor. El a răspuns că, chiar de-ar fi vorba de fiul sau de fratele ducelui de Cardona, tot nu l-ar lua ca tovarăș de drum. Dorea să aibă șca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
geneza redactării Exercițiilor. Începând cu notițele luate de exercitantul Heylar 2, care ne informează despre stadiul Exercițiilor în jurul anului 1535, și terminând cu traducerile latine prezentate spre aprobare Sfântului Scaun în 1547, există mai multe manuscrise redactate în spaniolă și latină, dintre care nici unul nu este scris de mâna lui Ignațiu. În continuare, ne vom mărgini să trecem succint în revistă cele trei manuscrise cunoscute până în prezent și care ne expun cu egală autoritate gândirea lui Ignațiu. Primul text a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Fontes Narrativi de Sancto Ignatio, volumen I (Roma, 1943), pp. 323-507. șEdiție critică a originalului spaniol-italian, a traducerii în limba latină făcute de Du Coudray și a celor două prologuri semnate de Gonçalves da Câmara (în spaniolă) și Nadal (în latină)ț. Autobiografía, editada y anotada por Cándido de Dalmases, S.J., în Obras Completas de San Ignacio de Loyola, Edición manual, Madrid, 1982, pp. 65-165. șPune la dispoziția publicului larg ediția din Monumenta.ț Obras completas de San Ignacio de Loyola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Bucur, Andi Vasluianu și subsemnatul. Afișul : Iia românească de Matisse, procesată corespunzător adăugat ochelari de soare, lărgit decolteul etc. Locul : cinema Le Latina (Marais), o sală de 170 de locuri și un spațiu convivial în care se văd doar filme latine, se bea vin bun (Vinarte e unul dintre sponsori), iar seara, la etaj, se dansează sobru tango (directoare : formidabila Silvia Balea). între 26 aprilie și 3 mai, aici s-au proiectat zece lungmetraje (de la Steaua fără nume din 1965, al
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mârșăvii la pedeapsa capitală”. „Imediat ce fură decapitați, furia vânturilor se potoli”, consemnează un contemporan <endnote id="(93, p. 153)"/>. Pare a fi cea mai veche atestare a unei acuzații de iconocid la adresa evreilor. Două cronici din aceeași epocă, scrise În latină de doi călugări franci, vorbesc de „distrugerea În Întregime”, În anul 1009, a „bisericii În care se afla la Ierusalim mormântul Domnului și Mântuitorului nostru”. Demolarea bisericii ar fi fost realizată de Diavol, „prin intermediul obișnuitului său aliat, poporul evreu”. Se
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
desigur, acum pusă la încercare. în sufletul meu nu este însă nici o umbră de îndoială asupra trăiniciei ei. Al tău, Mihai Drăgan P.S. Colegul și, în bună măsură, prietenul literar Traian Diaconescu a luat un premiu internațional pentru traducerea în latină a Gintei latine, fără să fi trimis textul la concurs. îți trimit xerox urile după documente spre a face tu o notă în revistă. N.B. Un răspuns la această scrisoare m-ar bucura și liniști mult. îl aștept la Soveja
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
oameni, obiceiuri, piețe...” Un mare filolog, autor al vastei sinteze despre Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman (1960), Haralambie Mihăescu (7 februarie 1907, Udești Suceava - 2 februarie 1985, Iași) avea și mînă de scriitor, exersată în traducerile din latină (Tacit, Horațiu) și greacă (Leucip, Democrit, Heraclit din Efes, Aristofan, Procopius din Caesarea ș.a.). Simple și frumoase, scrisorile sale mi-au făcut mult bine sufletesc în momentul primirii lor și mă reconfortează și azi. Din ele îmi vorbea un intelectual
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
români?>> referindu-se la formarea poporului și a limbii române, arată următoarele: <<După cucerirea Daciei de către romani În timpul lui Traian și Decebal (101-105), are loc romanizarea limbii și a poporului român. Limba dacilor se pierde fiind Înlocuită cu cea latină vorbită de romanii veniți aici care se căsătoreau cu femeile și fetele dace. Noul popor format este poporul român>>”. Varianta propusă și impusă de cerber a fost următoarea: „După cucerirea Daciei de către romani În timpul lui Traian și Decebal (101-105), are
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
formulare nu putea să apară deoarece răspunsul privind formarea limbii și a poporului român nu-l putem da În grabă și aceasta confuză (???, n.n.)”. Tot el a continuat: „În primul rînd, limba dacilor nu a fost Înlocuită numai cu cea latină numai prin simplul motiv al căsătoriilor. Nu se poate trata această problemă fără a se referi la cei trei factori de bază În cadrul procesului de formare a limbii și poporului român”. Atât, și multă ceață. O altă intervenție În textul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
are o pasiune pentru limbile latine și este fascinat de ideea că are o româncă drept elevă. Știe mai mult decât mine despre originea limbii române și repetă încântat cuvinte pe care i le rostesc în românește, găsind echivalentul în latină și căutându-l pe cel în spaniolă. Lecțiile devin universale și Jose face tot ce poate pentru a-mi construi o bază solidă în spaniolă bazată, în principal, pe limba românească. Devin proiectul lui personal în a mă face să
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
trebuie să fie înlăturați profesorii care se bucură de popularitate. Locurile lor trebuie să fie ocupate de oameni numiți. Să se analizeze diferențele dintre materii, să fie redusă cantitatea de material documentar, iar în licee să se oprească predarea limbilor latină și greacă veche, a filozofiei generale și a geneticii. Cu ocazia predării istoriei, nu trebuie amintit care dintre domnitori a servit sau au vrut să servească binele țării, ci trebuie arătată doar mișelia regilor și lupta poporului asuprit. În școlile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
mă tulbure un detaliu al acestei ipoteze. De ce tot acest capital de vizionarism este unul asociat monstruosului ? În cartea sa Hubris, Jean Clair atrage atenția asupra celor două sensuri pe care le relevă etimologia neașteptată a cuvântului monstru, monstrum în latină care vine de la monere. Monere înseamnă a avertiza, a preveni, a pune în gardă, dar în același timp, cu un sens adiacent relevă aparent contradictoriu faptul de a păstra amintirea, urma, memoria. Pe această filieră avem mormântul, inscripția, statuia, pentru că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și al eboșei, „momentul”, decupaj din cotidian, schiță de moravuri, centrată în jurul unui nucleu anecdotic, era proiectat la scara capodoperei literare și cea a eternizării pe care o presupune canonul literar. Știm că sensul etimologic al cuvântului „monument” provenit din latină este acela de mormânt. Unele morminte, cele ale notabilităților, ale eroilor sunt adesea concepute la o scară „monumentală”, în măsură să reflecte simbolic grandoarea într-un context meritocratic. Monumentele publice erau în măsură să reflecte chiar mai mult decât un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
repede, procurarea pieselor de schimb și service-ul erau prost organizate și, ca să pună capac la toate, din cauza amortizoarelor proaste, le mai ieșise și faima că tractoriștii care lucrează pe ele "nu mai pot face copii", ceea ce pentru un "macho latino" e sinucidere curată. Am participat la câteva licitații, aveam cel mai bun preț, dar restul condițiilor nu le îndeplineam nici pe departe. Mai livram piese de schimb cam de 1 milion de dolari pe an unei mari firme chiliene de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]