5,763 matches
-
averile, neamul, tradițiile... Stai așa... Ce mai trădăm, Cristi ? Cristi ! țipă el, ca să se facă auzit, zi ce mai trădăm ! — Arta, în inima ei o trădăm, râde Cristi. Da, ospătare, arta ! Trădăm arta ! Pentru că arta trebuie să fie numai despre lauda poporului, despre cât de bravi și competenți suntem ! Ospătar, cheamă poliția ! Vreau să mă predau ! Dar ce-ați făcut, domnule Fernic ? râde iar tânărul. — Am preacurvit, ospătar ! — Mult, domnule Fernic ? — Am prea dincolo de limita curvitului, vreau să fiu închis pentru
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sunt recunoscute ca atare. Uneori le pervertim chiar pe ale noastre, originale, forma noastră penibilă de trișerie și de prostituare, deoarece frica de social și de societate ne-a intrat În oase sau tentațiile aceleiași societăți ni se par irezistibile: laudele totale și fără măsură, banii, grația femeilor frumoase și amabilitatea oamenilor puternici. Și astfel ne trădăm nu numai arta, dar și tinerețea; cea În care suntem cu toții puțin nebuni, când suntem curați, curajoși și nepăsători la calculele și presantele interese
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mei, Mulțumesc frumos pentru gândurile voastre bune și, din toată inima, vă doresc și eu un an nou cu sănătate și numai bine. Mulțumesc și pentru plăcuta surpriză - „Știința În Bucovina”. Este o lucrare utilă, pentru care realizatorii merită toată lauda. Cum să nu spun că mi-ar place să am și volumele următoare? Am aflat de la dl. Virgil Cuțitaru că pentru lucrarea lui Jenel (...) a vorbit chiar cu directorul editurii „Sport-Turism”. Deci nu reținusem eu exact numele. Și, astfel, vom
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
această amabilitate. Cu prima ocazie voi achita datoria. În ce privește pe tatăl meu, nu am nici un motiv să fiu nemulțumit. Era Însă mai bine să se citeze izvoarele de informație, pe care i le-am dat eu, decât pe mine. O laudă a mea, este mai puțin valabilă decât o laudă dintr-un proces verbal de inspecție. Dar, În definitiv, tot este bine că s-au evidențiat o serie de dascăli care au făcut epocă În timpul lor. Și acum să trecem la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pe tatăl meu, nu am nici un motiv să fiu nemulțumit. Era Însă mai bine să se citeze izvoarele de informație, pe care i le-am dat eu, decât pe mine. O laudă a mea, este mai puțin valabilă decât o laudă dintr-un proces verbal de inspecție. Dar, În definitiv, tot este bine că s-au evidențiat o serie de dascăli care au făcut epocă În timpul lor. Și acum să trecem la oile noastre. Dacă cumva se face cumpărarea tabloului și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
găsesc traducerea din Gane, căci Editura „Scrisul românesc” nu mai este. „Istoria culturii folticenene” , la care lucrezi, o tipărești? Unde? Poate cu sprijinul celor din Suceava, care, pare-mi-se, nu văd cu ochi prea buni tot ce contribuie la lauda Folticenilor. M-aș bucura să Vă văd la mine, În drumul matale spre Titu. De asemenea, dacă d. Tatos va intra În Uniune și va face o expoziție. Când va fi s-o facă la București, va avea și sprijinul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze e entuziasmat, ceilalți nu mai prididesc, și ei, cu laudele. Constat că am devenit foarte pretențioși și întocmim, fiecare, câte un „clasament al ospitalității” de-a lungul traseului străbătut. Urmează un concert susținut de un excelent trio de jazz și o solistă cu remarcabile calități vocale. Ne întoarcem târziu, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
forurile politice”, a „ridicat problema” unui „grup” de inși ce asaltează culoarele revistei, prieteni de-ai lui Nichita, care „nu fac nimic”, în schimb emit cu voce tare tot felul de păreri „ciudate” despre „marii noștri scriitori”, cu cuvinte de laudă despre unii „ideologi ai capitalismului”, un Faulkner, Dos Pasos, Th. Mann!... Se pare că redactorul-șef, atotputernicul Paul Georgescu, i-a recomandat însă, cu aceeași ocazie, „fetei” să „stea liniștită pe scaunul ei”, acești „tineri” cam suspecți și care „nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crearea unor „legende comuniste”: proiectul său de Biografii contemporane, în care ambițiosul, dar și extrem de naivul și prolificul autor credea că le face pe plac noilor stăpâni ai societății „povestindu-le epic” viața „și lupta”, ignorând apetiturile lor primitive de laude fără nuanțe și ignorând, mai ales, ferocea concurență care domnea atunci între mai marii zilei, un Miron Constantinescu, Constanța Crăciun, Chivu Stoica, Grigore Preoteasa. Dar exemplele date mai sus sunt de fapt excepții, cei mai mulți dintre „adaptați” au rămas „pe poziții
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Vrednicia cea veche românească care a spăimântat lumea odată, să cutremure iarăși ca fulgerul, până în măruntae, pe vrăjmașii noștri! Iar noi, regimentul 15, să ne mai aducem aminte că părinții noștri la '77 au adus drapelul cu fală și cu laude din războiu. Noi să-l râdicăm mai sus și mai falnic, pentru faima regimentului și pentru cinstea țării! [REPERTORIU DE NUME] Plotonul I Comp. 12 Secția I Grupa I Sergent. Iacoboe Alecsandru Caporal. Știrbu V. Soldat Crețu Ion " Pascaru Neculai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jele. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Bogatul se scarpină și saracul socotește că caută să-i dee. Surdul n-aude dar potrivește. Se răsfață ca un ban în două pungi. Capra râioasă își ține în sus coada. Lauda de sine pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița se ține că-i cu coadă. Caută acul în caru cu fân. Lupu-i gras în ceafă, că singur își gătește masa. După ce răstoarnă carul, atunci vede drumul cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
această pletoră de geniu. Pe urmă entuziasmul mi-a mai scăzut puțin. Fiind așa de mulți și toți mari, e ca și cum ar fi toți mici. Interesante mi s-au părut pe urmă gazetele care, fiind nevoite să crească tonul acestor laude în fiecare zi, au ajuns la niște constatări cu desăvârșire surprinzătoare. Convoiuri de superlative defilează pe dinaintea noastră, făcând cor și balet, și proslăvind pe acei mari, admirabili și neîntrecuți artiști, care fiind așa de mulți e ca și cum ar fi toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
stânga. Închid geanta. Apoi o deschid îndată și iarăși se uită atent și grăbit în același timp. Trag de lângă pufușor un bastonaș de roș și-și rectifică linia buzelor c-o artă pentru care nu pot avea decât cuvinte de laudă. Într-adevăr astăzi numai femeile mai stau în tradiția adevăratei arte a bunilor zugravi de odinioară. Pentru ele roșu-i roș, albu-i alb și negru-i negru; și aceste valori sunt întrebuințate la ochi, la obraz sau la buze ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și prea-curatei lui maice, că de mă voiu întoarce iarăși la scaunul meu cu bine și biruitor, atuncea din temelie voiu înnoi Sf. M-re a Adormirei prea curatei fecioare, iar părinții încă au înmulțit ruga cătră Dumnezeu, dând multe laude, făcând denie pentru mine, și dându-le sărutare am zis: Părinți sfinți, rugați pre D-zeu și mă ertați, și m-am despărțit de dânșii și m-am dus prin locuri pustii. Și am eșit la Iași și cu mila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toată ziua pe jos. Mi-a mai spus și altele de rezistența pasivă a Cehilor în care ei se arată neîntrecuți. * La Academie d. Iorga a reproșat d-lui Petrovici și d-lui Caracostea că au participat cu colaborări de laudă la numărul festiv al "Gândirii", închinat d-lui Nichifor Crainic. Cred că vreme de jumătate de ceas d-l Iorga a dezbătut acest lucru, adresându-se tuturor cu o pasiune demnă de o cauză mai bună. La "Casa Scriitorilor", Liviu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celor care ne-au dat cu viața și echilibrul fizic. Tânguirile lui Ojog cresc în măsura în care se supraevaluează el însuși. De aceea s-a recomandat c-o demnitate de înmormântare mitropolitului Sevastian la Neamțu, "Ion Ojog scriitor". Puțini se supără de laude care nu le merită. Nimic mai dezonorant decât ridicolul (la R.). Generozitatea este o regiune în care proștii n-au hălăduit niciodată. Femeile se conving greu că au îmbătrânit; bărbații de asemeni. Oamenii mediocri pot spune uneori lucruri nostime, niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pentru că e semnificativă. Filmul Africa, la grădina publică: expediția a doi ingineri cehi care se duc (partea I-a) până la Kilimangiaro. În numărul Pravdei de Miercuri, 9 Iunie 1954, găsesc o corespondență din Moldova sovietică, în care se cuprinde o laudă dreaptă pentru progresul culturii viței de vie, arătându-se anume că podgoreanul Chirilă Grigorievici Sparivac a ajuns din spor în spor să socoată că anul acesta va avea o producție de struguri de 20.000 kg. la Ha. A pornit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d-tale și lui Boris Polevoi pentru rânduiala bună a călătoriei mele în care ne-am simțit atât de aproape de oamenii sovietici și atât de bucuros de toate câte am văzut. Țin să adaog la buna dv. prevedere cu osebită laudă pe tovarășa noastră de drum Oxana Semionovna de care ne-am despărțit cu părere de rău și mâhnire pentru supărarea care a silit-o să se întoarcă la Moscova. Mai avem de vizitat Rița și Suhumi și mă întorc acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ale palatului regelui de odinioară al Abhaziei, Bagrat IV. Cei mai răspândiți arbori în laturea străzilor sunt oleandrii, rămuroși, bogat înfloriți alb, roz și roș. 5 noemvrie 1955 [CUVÂNT LA SĂRBĂTORIREA A 75 DE ANI]* Mulțămesc din toată inima pentru laudele ce mă covârșesc și dragostea ce mă împresoară. În euforia mea sîmt totuși că picură un strop de melancolie. Am vedenia poetului anonim, strămoșul meu din veacul cel negru al poporului, care a cântat cu întristare: Amărâte codru des, Ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domnului, „cel mai frumos și mai autentic dintre portretele lui”. Cu puțin înainte de anul 1473 s-a început Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei, Letopisețul lui Ștefan cel Mare”. În același an se copiază, la porunca domnului, Cuvântul de laudă Sfinților Marilor și Întocmai cu apostolii, Împărați Constantin și Elena, opera ultimului patriarh al Bulgariei, Eftimie de la Târnovo, în felul acesta, păstrându-se în Moldova opera unui mare scriitor bisericesc din Evul Mediu. Urmărind desfășurarea evenimentelor, Ștefan și-a dat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pentru creștinătate, dar și pentru fala sa. Vestindu-i pe principii apuseni despre victoria lui Ștefan, Matei și-o atribuia sieși. Așa se explică de ce, în scrisoarea pe care papa i-o trimitea regelui Ungariei, izbânda lui Ștefan, demnă de laudă, a fost obținută „cu sprijinul supușilor tăi ... și sub oblăduirea înălțimii tale regești.” Substituirea înfăptuită de Matei Corvin constituie factorul esențial, datorită căruia faptele lui Ștefan și rolul european pe care Moldova l-a jucat, în mod efectiv, pe plan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
arată: „Adunându-și Ștefan o mare oaste, la care s-au adăugat căpitani vecini și oștile mele, a pătruns până în inima acelei țări” (evident o exagerare, Râmnicul fiind vecin cu Moldova) unde „a câștigat o victorie foarte mare, nu fără laudă mare și extraordinară a numelui de creștin”. Țepeluș i-a ieșit înainte lui Ștefan cel Mare cu o mare oaste de munteni și de turci, dar „a fost distrus în urma unei groaznice bătălii și toată oastea lui a fost nimicită
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că regele ar fi trecut peste o faptă atât de însemnată, realizată de Ștefan cu oastea sa. Nici Bonfinius nu pomenește nimic în legătură cu o campanie care, dacă exista, i-ar fi adus o glorie meritată regelui, și ar fi justificat laudele din scrisoarea trimisă papei, în legătură cu felul în care îi „macină” el pe turci. Este greu de precizat în ce a constat ajutorul dat de Matei. Formula „Ștefan al Moldovei, cu voia craiului a așezat în Țara Muntenească pe un oarecare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost bine primit de domn, care-i mărturisea că este înconjurat numai de dușmani și că a purtat 36 de lupte din care a pierdut două. „Cât despre sus-numitul domn, el este un om foarte înțelept, vrednic de multă laudă, iubit mult de supușii săi, pentru că este îndurător și drept, veșnic treaz și darnic, arată bine la trup pentru vârsta sa dacă această meteahnă nu l-ar fi chinuit, dar sper cu ajutorul lui Dumnezeu, să-i aduc o ușurare.” Cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care Ștefan cel Mare i-a înfruntat pe turci la Cătlăbuga, modul în care a folosit corpul de călăreți greu înarmați, trimiși în ajutor de regele polon. Valoarea individuală a luptătorilor români era recunoscută de cronicarii poloni, bucurându-se de lauda lor chiar și țăranii despre care scriau că “sunt bravi, meșteri a mânui sulița și păvaza, deși sunt niște țărani luați de la plug”. Matteo Muriano scria dogelui Veneției că “supușii <lui Ștefan> sunt toți bărbați viteji, ageri și nu făcuți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]