4,922 matches
-
I. O. Suceveanu pentru poezii cu ziceri "ca prin țara Ouașului", C. Argintaru și moțul V. Copilu-Cheatră pentru dialectalismele lor. Ion Th. Ilea dă "semnal" "gloatei" în maniera Cotruș, George A. Petre cântă ereditatea țărănească, ogorul, credința. Gherghi-nescu-Vania produce o lirică din speța poeziei senine, Matei Alexandrescu explorează și el fondul ancestral, Petru Stati clasicizează în versiuni și în poezii originale. De reținut o întreagă pleiadă de "poeți tineri", dîndu-se înșiși ca atare. Ștefan Baciu slăvește copilăria hoinară: Șaisprezece ani, nici o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
El e un spirit critic tinzând la construcție. Adrian Marino e mai ales un eseist, curios și malign, mare scotocitor de cărți, cu un stil intelectual și acut, încă de pe acum, de excursie livrescă. G. Mărgărit, înclinat mai mult spre lirică, pune în articole critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică. G. Ivașcu s-a dedicat tehnicii jurnalistice. REFERINȚE CRITICE ă...î Nu se poate să nu recunoaștem în această lucrare un caracter de monumentalitate nu numai tehnică, iconografică, informativă, într-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
puțin pentru teatru, unde e vorba mai des de rezolvarea unor "probleme" -, autorul trebuie să cunoască cât mai variat și mai adânc realitățile ce are de zugrăvit, adică pe cele naționale. O bună parte însă din poezie, și anume cea lirică, nu are de zugrăvit realități obiective decât într-o mică măsură (aspec-te de natură, farmecele femeii etc.), realități cu puțin ori fără de nici un caracter specific național. Și chiar poezia obiectivă - balada istorică, pastelul etc. - nu are de zugrăvit decât puțin
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
gen sentimentul și arta. Și să se observe că mai des e exotic subiectul în poezia obiectivă decât în proză - vezi Byron, Hugo, Leconte de Lisle etc., comparați cu romancierii și nuveliștii din literaturile respective. Poezia - și mai ales cea lirică, cea mai însemnată din speciile genului -, exprimând mai ales afectivitatea unui individ și concepția lui de viață -, e națională adesea numai întru atâta întru cât sufletul unui individ poartă pecetea sufletului poporului din care face parte. Dar acest element subiectiv
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Olariu, Constantin Munteanu, Ion Focșeneanu, Horia Petra-Petrescu, Gheorghe Banu, Ernest Bernea, Aurel Martin, Vasile Netea, Florica Ciura, Ioan Diaconu, Marin Negrea, Ioan V. Boeriu, Sanda Opriș, Mihail Sturdza, Dimitrie Danciu, nume care își au locul lor într-o istorie a liricii transilvănene, dar de o mai restrânsă circulație națională. Se publică (sau se retipărește) proză de Gheorghe Tulbure, Axente Banciu (sub pseudonimul S. Tamba), N. Vonica, A. P. Bănuț, Al. Lascarov-Moldovanu, Ernest Bernea, Virgil Onițiu, Victor Tufescu. Deși sporadice, traducerile au în
ŢARA BARSEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
Adam Mickiewicz) și chinezi (Li Tai Pe) îi apar în „Convorbiri literare”, „Junimea literară”, „Glasul Bucovinei”, „Neamul românesc”, „Făt-Frumos”, „Luceafărul”, „Bucovina” ș.a. A semnat și D. Timoteiu. Cu încercările poetice și prin traduceri T.-A. se apropie de grupul iconarilor, lirica sa reprezentând „un ostrov din cele mai exotice în literatura iconariștilor” (Perpessicius). Însă nici versurile, nici proza din Făt-Frumos în frac (1944) nu sunt decât exerciții prin nimic menționabile. În schimb, traducerile, asupra cărora se oprește și Perpessicius, atrag atenția
TCACIUC-ALBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290103_a_291432]
-
atributele domnițelor din cronici și fiind, în acest sens, un precursor al orientării din deceniile următoare. Cu traducerile din Volney el a contribuit nu numai la cunoașterea unui autor, ci și la consolidarea preromantismului la noi. Cultivarea poeziei ruinelor în lirica românească e îndatorată, între altele, și traducerii sale, care a circulat în numeroase copii. Tot lui i-au fost atribuite, în mod eronat, alte scrieri: Cuvânt a unui țăran cătră boieri și Dialog între doi austrieci. SCRIERI: Scrieri social-politice, îngr
TAUTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290100_a_291429]
-
culegerea de studii Semne (2003) sau editarea, în colaborare, a unei secțiuni din corespondența primită de I. L. Caragiale - volumele Telegrame primite de I. L Caragiale (2002) și Scrisori pentru Caragiale (2003). SCRIERI: Poetică și stilistică. Metode, concepte, Ploiești, 1976; Din lirica modernă, Ploiești, 1982; Comentarii stilistice și literare, București, 1983, 3; Itinerar caragialian, București, 1997; Concepte operaționale în studiul literaturii, Târgoviște, 2000; Caragiale și Prahova, Ploiești, 2000; Mențiuni caragialiene, Ploiești, 2000; Conexiuni și confluențe, Ploiești, 2002; Semne, Ploiești, 2003. Ediții: Din
TATARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290096_a_291425]
-
ce-i scris, / Cu semnele toate / Din ultimul vis...” - Cunoașterea). Cântate în surdină de poet, divinitatea, iubirea, creația rămân ultime speranțe ale salvării și îndreptării lumii. Prea linear luminoasă, convențională la începuturi, prea întunecată spre sfârșit (cu frecvente disonanțe apoetice), lirica lui Ț. atinge totuși, nu o dată, echilibrul artei adevărate. SCRIERI: Testamentele înțeleptului (Descriptio Valachiae), București, 1974; Starea de iubire, Timișoara, 1975; Balade, București, 1976; Drumul Domnului de Rouă, București, 1977; Înalta fidelitate, Craiova, 1977; Baladă pentru vinul tânăr, București, 1980
ŢARNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290090_a_291419]
-
unor perihelii”, „tristețea curbei”. O poezie, Sub lunae luce, semnalată și de G. Călinescu, e scrisă în întregime în latină. Prozodic și prin atmosfera sufletească, o seamă de versuri de aici, ca și din Eternul spirit (1940), emană direct din lirica lui Mihai Eminescu („Ia! Lângă lac, salcia încă suspină; / Doinele tac, inima prinde rugină”). Figurația și lexicul altora se integrează în recuzita tradiționalismului interbelic („noaptea-mbobocită la suhat”, „clopotul bisericii de lemn”, „talangă sfădăușă”, „boi în umblet leneș și cu priviri
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
în fața neantului - manifestă în poza romantică din placheta Lebede negre - devine o stare naturală în Lebede albe (1983), definită emblematic de poetul aflat în pragul senectuții: „Semnul de întrebare alb/Pe valurile-albastre plutește către moarte”. Elegiacul rămâne tonalitatea fundamentală a liricii lui Ț., poemele alcătuind un spectacol de idei și de imagini elaborate, atinse când și când de artificiozitate. O țesătură lirică, vădind tot propensiunea spre autoproiecție și confesiune, atestă și romanele Manuscrisul de la Marrakech (1972) sau Negru și verde (1980
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
Daniel Dimitriu, „Poezii și poeme”, CL, 1974, 5; Petru Poantă, „Poezii și poeme”, O, 1974, 35; Piru, Poezia, I, 166-171; Liviu Leonte, „Sclipet sferic”, CRC, 1977, 2; I. Sîrbu, Însemne lirice, CRC, 1978, 18; Al. Dima, Nicolae Țațomir și „cosmicizarea” lirică, CRC, 1978, 29; Ioan Holban, Suflete viscolite, CRC, 1980, 12; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, II, București, 1980, 182-190; Lit. rom. cont., I, 195-196; Dan Mănucă, „Țara albatroșilor”, „Flacăra Iașului”, 1982, 11 086; N. Barbu, Rigoare temperată de tandrețe, RL, 1984
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
ucis mânzul cel șchiop/ - martor n-a fost decât un plop -/ i-ai înfipt custura până în prăsea/ și fiecare strop de sânge scânteia” ș.a.m.d.). Sunt mărturisite afinități și cu Rainer Maria Rilke, Paul Verlaine, E. A. Poe, iar din lirica autohtonă pot fi percepute influențe care trimit la Tudor Arghezi, G. Bacovia, Ion Pillat și mai târziu la Nicolae Labiș. Sub influența modelelor, sunt invocate numeroase personaje literare (Pygmalion, Don Quijote, Ofelia ș.a.), dar caracterul livresc și lipsa de coerență în
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
personaje literare (Pygmalion, Don Quijote, Ofelia ș.a.), dar caracterul livresc și lipsa de coerență în alegerea unei maniere de a scrie poezie imprimă o notă inautentică multor versuri. Antologia Cântarea cântărilor mele (1971) cuprinde poeme din anii 1940-1971, ceea ce aduce împreună lirica începuturilor și versificările activiste, angajate, în felul lui Mihai Beniuc. Cartea surprinde prin structură, fiind organizată în cicluri care poartă ca titluri indicații muzicale (Andante, Allegretto). Invocate ambițios în prefață, temele ar fi „permanențele trăirii omenești: dragostea, patria, locurile natale
TAUTU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290101_a_291430]
-
Răscruce, scris în cheie folclorică și evocând satul postbelic. Versurile din placheta La ruptul apelor (1960) stau sub semnul dorului de ducă și al elanurilor tinereții. Contactul cu lumea mare, adâncirea în tainele propriului eu vor da orizont și substanță liricii lui T., îi vor moderniza într-o oarecare măsură versul. Culegerile ulterioare, Neliniști (1963), Din patru vânturi (1964), Insula cerbilor (1966) ș.a., conțin o sumedenie de întrebări despre paradoxurile secolului, „filosofări” lirice (uneori, totuși, prozaice). T. se mișcă îndeobște degajat
TELEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290127_a_291456]
-
lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Negoițescu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Nichita Stănescu. În felul acesta, T. reușește să își atingă scopul propus: nu doar o exegeză, ci și o poetică a receptării operei lui Ion Barbu în evoluția liricii românești. SCRIERI: Poetica lui Ion Barbu, Craiova, 1978. Repere bibliografice: Cristian Livescu, „Poetica lui Ion Barbu”, CRC, 1978, 11; Nicolae Iliescu, „Poetica lui Ion Barbu”, AFT, 1979, 2; Tia Șerbănescu, Un studiu critic despre Ion Barbu, RMB, 1979, 10 701
TEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
Al. Macedonski, pictorii Carol Szatmary, Iosif Iser și Camil Ressu - autorul tabloului Cafeneaua Oteteleșanu, expus în 1913, în care se regăsesc principalii „combatanți” de pe „câmpul de luptă” -, compozitorul Alfonso Castaldi și actorii Teatrului Național, între care Iancu Brezeanu, sau cei lirici de la Teatrul de Operetă condus de C. A. Grigoriu, care funcționa, în această perioadă, în grădina din spatele T.O. După primul război mondial faima localului se stinge, boema literar-artistică migrând spre mai elegantele restaurante Corso și Capșa. În 1931 imobilul
TERASA OTETELESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290155_a_291484]
-
consacrat însemnărilor de călătorie ale lui Hans Christian Andersen la porțile Orientului, până în Țările Române, scriere inedită, tradusă sub titlul Bazarul unui poet (2000). Apa vie, prima carte de poezie, se încadrează într-o paradigmă specifică anilor ’70, pentru care lirica de „semne” constituia modelul predilect: motive folclorice se suprapun pe o complicată rețea simbolică, mergând până la ermetism. Poemele, gravitând în jurul laitmotivului „apa vie”, asociat luminii, grefează o sensibilitate feminină livresc-aurorală pe o tradiție barbiană, regăsită de mai mulți poeți ai
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
deschis, ascundere și revelare, dintre hieroglife și „vorbele limpezi”. Astronomia ierbii (1981) marchează un punct de cotitură. Pe de o parte, intervine o criză ontologică, adâncind conflictul dintre realitate și poezie, dintre „natură” și „cultură”. Sentimentul trecerii, tema centrală a liricii scrise de T., se acutizează, potențând conștiința ireversibilității emoției și a zădărniciei culturii. Se remarcă emergența unei sensibilități agonice, tipic expresionistă, care se manifestă totuși între limitele unei funciare discreții feminine: „Alege-ți pana și o scufundă/ în vâna gâtului
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
Târnave. Flori înrourate, care conține aproape șase sute cincizeci de piese lirice, doine și strigături. În Predoslovie el susține o opinie exprimată de George Coșbuc, Ovid Densusianu, N. Iorga și Petre Cancel, anume că poezia populară este creație individuală. Prezintă categoriile liricii și recomandă metoda anchetei folclorice prin elevi, îndrumați în prealabil să culeagă cântece populare din mediul lor, să le noteze după cum le zic bătrânii și oamenii neinstruiți. Ovid Densusianu, în „Grai și suflet”, remarcă ideile expuse de T. în introducerea
TECULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290119_a_291448]
-
în paginile intitulate Dimitrie Stelaru, așa cum l-am cunoscut (1998). Versuri, articole referitoare la actualitatea literară, eseuri și interviuri publică în „Cronica”, „Convorbiri literare”, „România literară”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Argeș”, „Pagini bucovinene”, „Literatura și arta” ș.a. Ceea ce individualizează, de la bun început, lirica lui T. este o necontenită „foame de forme”. Dorind a capta, în toate datele ei, „viața care palpită”, încercând o raționalizare a ei în „gramatica străzii” (a orașului, a țării, a lumii întregi), poetul este în permanență dublat de un
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
avangardismul, simbolismul și textualismul, tiparul folcloric și infuziile livrești. E ca și cum poetul și-ar acorda toate instrumentele de care dispune, pentru a reuși astfel să domine incoerența funciară a realității; în fața sfidărilor morale ale acesteia, el se „apără” printr-o lirică „a insurgenței” (Ioan Holban). Alături de asemenea poeme ale unei lucidități contrariate de nonsensul criminal al istoriei, există „piese” suficiente lor înseși, cu miză pur estetică și valență strict picturală. „Poet al stărilor extreme” (Liviu Leonte), T. este și unul al
TEODOSIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290148_a_291477]
-
culturală-socială în Basarabia după Unire (1918-1944), București, 1976, 29, 69, 185; Scrisoare de la Alfred Basarab Tibereanu. 1980, ADLTR, T-19; Gheorghe Gheorghiu, În umbra timpului, „Basarabia”, 1992, 1; Buculei, Prezențe, 237; Alfred Basarab Tibereanu, în Mireasa de peste Prut. Antologie de lirică basarabeană (1936-1944), îngr. Alexandru Darie, pref. Grigore Vieru, introd. Mihai Cimpoi, București, 1994, 136-139; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 126-127. M. C.
TIBEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290167_a_291496]
-
Detroit), „Casa Română” (Oakland), „Privighetoarea” (Hollywood), „Micron” (Los Angeles), „Troița” (Kitchener, Canada), „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), „Miorița” (New York), „Hic Ego” (New York), „Vatra” (Freiburg), „Stindardul” (München), „La Nation roumaine” (Paris), „Renașterea” (Giessen). În 1993, după aproape trei decenii, revine în România. Lirica lui T. anterioară anului 1993 respectă din punct de vedere formal normele tradiționale și exprimă atașamentul constant al emigrantului față de valorile perene ale țării din care a plecat. Poeziile apărute după întoarcerea în țară, cuprinse în volumele Întâlnire în amurg
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
viziuni (neo)expresioniste, tonalitatea senină, jubilatoare face adesea loc decepției și interogației, iar discursul liric devine, dacă nu neapărat mai profund, cel puțin mai opac. Poetul profesează cu voluptate - uneori excesivă - incongruența, asintaxismul și oximoronul. Rezultatul acestor operații este o lirică bazată pe bruierea sintaxei uzuale și pe metaforizarea intensă a câtorva nuclee semantice „tari” (sângele, lumina, oglinda, țărâna etc.). De altfel, poetica sublimării obiectului sau a sentimentului va constitui și baza versurilor din volumele publicate în deceniul următor - cel mai
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]