4,609 matches
-
Mănăstire de la Motru al căria hramul să prăznuiașce probedeba Paraschevei : den temelia ei iaste zidită de Jupân Preda Brăncoveanul : Vel:vornic : la anul de la zidirea lumii : 7161 [1653]: carea de la aceea vreame pănă acum au stătut nezugrăvită: iară după aceia: luminatul și înălțatul Io Constantin Brăncoveanul Basarab Voevod: nepotul lui de fecior: întral șaptesprăzeacelea an al Domniei Sale o au zugrăvit și o au și mai înfrumusețat, cum să veade la leat : 7213 [1705]: săvârșinduo · în bună pomenirei · și slavă veacinică. Measeța
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
accentuând pe egalitatea în drepturi a femeilor cu bărbații în: educație, în fața legii, în politică. Femeile trebuie tratate ca ființe pe deplin umane și educate ca viitoare cetățene. Toată opera lui Wollstonecraft are accente amar-polemice împotriva modului în care, teoreticienii „luminați” ai iluminismului continuă să contribuie la încarcerarea femeilor în funcțiile lor sexual-reproductive, eliminându-le ca subiecți politici. Mintea femeilor este, în astfel de perspective sexiste, subordonată corpului. Spiritului femeiesc îi este refuzată libertatea. Tratată ca o radicală periculoasă (subminarea tradiției
Mary Wollstonecraft () [Corola-website/Science/310972_a_312301]
-
chayenne”, face imposibilă datarea sa, mai devreme de 1492, anul în care Cristofor Columb debarca în America Centrală, acolo de unde avea să aducă în Europa, cele două plante. Mult mai aproape de profilul autorului, care nu putea fi decât una dintre mințile luminate ale epocii, pare a fi John Dee, magicianul, astrologul și alchimistul aflat în slujba reginei Elisabeta I a Angliei (1533-1603). Însă, deși își nota cu meticulozitate activitățile, inclusiv călătoria la Praga, în perioada în care regele Rudolf al II-lea
Manuscrisul lui Voynich () [Corola-website/Science/309602_a_310931]
-
Cecilia, Orchestre de Paris. Soliști: Printre artiștii cu care împarte podiumul, se numără "Marta Argerich, Yo-Yo Mă, Frank Peter Zimmermann, Maxim Vengerov, Gidon Kremer, Jean Yves Thibaudet, Hélène Grimaud, Sarah Chang. El a avut privilegiul de a lucra cu minți luminate ale muzici, cum ar fi Isaac Stern, Mstislav Rostropovich și Alexis Weissenberg. Discografia lui Ion Marin i-a adus trei nominalizări la premiile Grammy (1992, 1993, 1994), un Diapason d'Or (1992) și Premiul Echo Klassik (2012). În 2011, Ion
Ion Marin () [Corola-website/Science/309092_a_310421]
-
s-a amplasat o placă cu următoarea pisanie: ""Întru numele Domnului H(risto)s începutu-s-au acest turn a se zidi din temelie după cum se vede în lontru, cu paraclis, hramul Sf(ânt)ului Mare Mucenic Gheorghe, în dzilele luminatului domnului Ioan Constantin Neculai (Mavrocordat) Voievod, cu toată cheltuiala și osârdie sf(â)nți(ei) sale chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vecinica sa pomenire. Fost-au sârguitori cu osteneala Dum(nealui) Ștefan Rusăt vel pah(arnic) cu giupâneasa dum(nealui
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
și peisajele grigoresciene cu care suntem obișnuiți tronează pe pereții acestei încăperi. Se pătrunde apoi în cea mai mare cameră a casei și cea mai importantă prin activitatea de creație care se desfășura aici: atelierul artistului. Este o încăpere bine luminată și generoasă în diversitatea spațiului. Obiectul pe care se ațintesc ochii este șevaletul pe care stă sprijinită una din ultimele lucrări ale artistului, neterminată: „La izvor”. Pereții sunt încărcați de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret”, „Apus de soare la Barbizon
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
ușii de intrare se află săpată o pisanie cu următorul text: "„Cu darul Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh apucatu-s-au dumnealui Ștefan Stamati cu toată cheltuiala dumisale și au făcut sfânta biserică, în zilel(e) blagocestivului luminat și blagorod domn țări(i) Moldovi(i), Ioan Antioh Constantin Voievod în an(ul) 7214 (1706) aprilie 20”". La momentul construirii bisericii, satul Bănești nu exista. Biserica a fost amplasată în mijlocul unei păduri de stejari, care astăzi nu mai există
Biserica de lemn din Bănești () [Corola-website/Science/308961_a_310290]
-
cerneala roșie pentru indicațiile tipicorale. Popa Luca n-a fost însă doar un copist mecanic. La titlul cărții: Trei cântări ce cuprinde în sine slujba ce să cuvine a săptămânii sfintelor patimi din sâmbăta dreptului Lazăr până în seara sfintei și luminatei zi a învierii domnului nostru I.Hs ” ...popa a mai adăugat ”...acum început în anul domnului nostru Is.Hs. 1742 m(e)s(e)ț(a) ghemarie 12 zile". O intercalare personală a făcut și la sfârșit, ceea ce arată că
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
lui maiu, al anului 1827, până la sfârșitul lunii iarăș a lui maiu al anului următoriu 1828, supt pre lăudata și putiarnica biruință a pria î(n)ălțatului î(n)tiia Franțisc î(m)păratul Austriei. Supt stăpâniria arhierească a Sfinției sale luminatului și pria Osfințitului D(o)mnului d(o)mn episcop al Făgărașului Ioani Bobe nemeș de Kápólnok Mónostór dintru acest vidic al Chiuvarului și supt ocîrmuiria a cinstitului protopop de la Ciocmani Mezei Lupp. Iară cu zugrăvitura și cu podoaba ce
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
realizate în stil gotic și amplasate patru pe latura vestică, două pe latura sudică și două pe latura nordică. Deasupra pridvorului se află o boltă semicilindrică. În pronaos se intră printr-o ușă în stil gotic. Pronaosul este dreptunghiular și luminat prin patru ferestre în stil gotic (câte două pe pereții de nord și de sud). Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică și este luminată prin două ferestre dreptunghiulare (una pe peretele nordic și una pe cel sudic). Naosul are două
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
14 decembrie 1788) a fost rege al Spaniei (1759-1788, ca și "Carlos III de Borbón"), rege al Napoli și Sicilia (1735-1759, ca și "Carlo VII"), și duce de Parma (1732-1735, ca și "Carlo I"). A fost un adept al despotismului luminat. Carol a fost primul născut din cea de-a doua căsătorie a lui Filip al V-lea al Spaniei, cu Elisabeta Farnese de Parma. La vârsta de 16 ani a fost Pe 1 decembrie 1734, în urma victoriei ducelui de Montemar
Carol al III-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/310363_a_311692]
-
află unul din ștejarii lui Ștefan cel Mare. Așezarea datează de la mijlocul secolului al XVIII-lea, pe atunci fiind moșia lui Scorea, nume derivat probabil de la inscripția „"Decebalus per Scorilo"”. Prima atestare documentară datează de la 22 august 1763, când „din luminata poruncă a Măriei Sale Grigore Callimachi, Grigore Clichici ot Scoreni [...] au mers la hotarul ce este în șesul Bâcului, să grijească pricina moșiei Sfintei Vineri, ce se chiamă Strășeni”. În timpul recensămintului ad-hoc din 1772-1773, organizat de țariști în timpul Războiului ruso-turc din
Scoreni, Strășeni () [Corola-website/Science/305210_a_306539]
-
ci un obiectiv permanent al poliției politice din România, fiind supravegheat pînă la prăbușirea regimului, în anul 1989." Cartea „"Mănușile roșii"” reprezintă un comentariu plin de profunzime, și poate de aceea atât de controversat, al ororilor ultimului veac, comentariu sumbru, luminat totuși pe alocuri de cerul senin al unei vesele povești de dragoste și nuanțat de o grotescă morală și de un ton pe cât de umoristic, pe atât de nostalgic și de pios. În a treia carte a sa, ""Das Klavier
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
originalului din engleză, A Midsummer Night's Dream este o comedie romantică a dramaturgului englez William Shakespeare, scrisă cândva în mijlocul anilor 1590. Acțiunea prezintă aventurile a patru iubiți din Atena și a unui grup de actori amatori într-o pădure luminată feeric de Lună și relațiile care se creează între personajele umane și spiridușii care locuiesc în pădure. Astăzi, această piesă este una dintre cel mai jucate comedii ale Marelui William. Nu se știe exact când a fost, de fapt, scrisă
Visul unei nopți de vară () [Corola-website/Science/304781_a_306110]
-
satele sale Crasna, Ilișău și Bănila, câte doi lei. La 5 iunie 1751, Constantin M. Racoviță Voevod întărește lui Nicolae Ilschi partea sa de Crasna, Ținutul Sucevei. La 5 noiembrie 1761, avem documentul de hotărnicie a satului Crasna: "„Din porunca luminatului prea înălțat Domnul nostru Măria sa, Grigore Ioan Voevod, am fost rânduiți hotarnici la satele sfintei Mănăstiri Putna ce au avut la ținutul Socevii, pentru care au jăluit Măriei Sali lui Vodă sfinția sa Pahomii egumenul cu tot soborul mănăstirii Putna că
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
cutremur care a adus multe pagube orașului, biserici și case căzute. Cutrenurul a avut mare întindere în toate cele trei principate românești, atingând și Banatul, Ucraina până la Kiev, Crimeea până la Kerson, Podolia și Constantinopolul. Era ziua de marți „din săptămâna luminată”. Magnitudine în jur de 7 Mw. Durată mare, de circa 5 minute. S-a resimțit pe arie foarte întinsă - 14 octombrie 1802 (calendar vechi), sau 26 octombrie 1802 (calendar nou) după aprecierile seismologilor de astăzi (INFP). S-a produs la
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
mai târziu sub greutatea unei cirezi de bivoli. Acest pod a servit inițial, după spusele localnicilor, pentru circulația căruțelor. Localnicii cu denumit pasarela "Podul minciunilor". Autoritățile orașului au amenajat o promenadă superioară pe pod și una pe sub pod, ambele fiind luminate de felinare. Felinarele de pe promenada superioară și-au schimbat forma în decursul timpului. La început, pe suporții de la marginile balustradelor era câte un singur felinar, pe care autoritățile maghiare le-au schimbat cu felinare fără pereți de sticlă și cu
Podul Minciunilor din Sibiu () [Corola-website/Science/306329_a_307658]
-
sifonul din Peșteră de la Căput. Ea dispare apoi imediat în altă gură de galerie ce reprezintă începutul râului subteran al Cetăților. A treia dolina este cea mai mare și dă acces direct la galeria activă. După ce se trece de zonă luminată natural prin spărturile celor trei doline, în galeria peșterii mai apar două izbucuri puternice de apă. Este apa care s-a pierdut în Poiana Ponor. Apoi se pătrunde în zona dificilă unde bolovăni și trunchiuri de copaci clădesc baricade peste
Cetățile Ponorului () [Corola-website/Science/305826_a_307155]
-
pentru artiști. Astfel, a ajuns aici de la Lugoj Emil Lenhardt, autorul unor lucrări demne de remarcat în perioada anilor ’30 (Natură statică, Peisaj însorit, Țăran șvab din Banat etc.). Cariera lui însă nu a mai urmat linia ascendentă; locul peisajelor luminate, cu umbre colorate a fost luat de secvențe urbane convenționale și ulițe de sat fără personaje. Doar câteva naturi statice mai reflectă posibilitățile de odinioară ale autorului devenit restaurator al muzeului din oraș. Cel mai consecvent artist așezat în Timișoara
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
călătoriile de întoarcere din Asia, pentru ca suferinzii de scorbut, dar și de alte afecțiuni, să se poată reface. De-a lungul istoriei, beneficiile plantelor folosite ca aliment pentru supraviețuirea din asedii și voiaje lungi a fost recomandată de multe autorități luminate. John Woodall, primul chirurg numit al Companiei Britanice Indiile de Est, recomanda folosirea de suc de lămâie ca aliment ce previne și vindecă scorbutul în cartea sa "The Surgeon's Mate" din 1617. Scriitorul olandez Johann Bachstrom din Leyden, în
Vitamina C () [Corola-website/Science/301457_a_302786]
-
-se puțin de pe preșul din fața ușii. ―Veniți să vedeți, zise Georgescu deschizând ușa larg către cei dinlăuntru. ―Hamilcar, Hamilcar al nostru, spuse băiatul repezindu-se să-i cuprindă capul În brațe. Câinele Îi sări la piept bucuros. Intră În casa luminată doar de lumânarea aprinsă. Primi bucuros pâinea și laptele turnat Într-un castron emailat. Mâncă cu grijă și cu teama de a nu fi izgonit, Înfulecând pe nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa se Închise În urma lui, iar
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
Petru Efesiul, iar în 1819 ajunge „director” al tipografiei și tipărește pentru întâia dată un Axion în românește, care, din nefericire, nu s-a păstrat în nici un exemplar. În 1819, scaunul arhieresc din Capitală e ocupat de Dionisie Lupu, om luminat care inițiază o adevărată campanie de „autohtonizare” a vieții eclesiastice. Astfel, în 1820, la numai 23 de ani, Anton Pann este numit de Prea Sfințitul Dionisie Mitropolitul în comisia pentru traducerea cântărilor bisericești din grecește în românește, folosindu-se de
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]
-
și acum întru unele locuri ți să va părea întunecat graiul, ci pentru aceaea să nu te smintești, nici să te pripești a vinovăți și a defăima lucrul, că întunecarea aceasta și dintru aceasta vine, că noi nici pentru mai luminat înțeles nu am vrut de la noi nici măcar un cuvânt cât de mic să băgăm în S<fânta> Scriptură, ci ne-au fost voia ca întru toate să rămâie întru curățeniia sa și întru tot adevărul său, după cum easte în cea
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
să băgăm în S<fânta> Scriptură, ci ne-au fost voia ca întru toate să rămâie întru curățeniia sa și întru tot adevărul său, după cum easte în cea elinească. Aceasta easte pricina întunecării întru unele locuri, că foarte anevoie easte luminat și cu chiiar înțeles de pre o limbă a tălmăci pre altă limbă, niciun cuvânt adăogând și țiind idiotismii limbii ceii dintâiu, că fieștecare limbă are osibiți ai săi idiotismi”. Manuscrisele cuprinzând protograful traducerii se păstrează în fondul Blaj la
Biblia de la Blaj () [Corola-website/Science/313012_a_314341]
-
femeie de afaceri de origine evreiască Doña Gracia Mendes. În cele din urmă a părăsit imperiul habsburgic, locuind pentru o scurtă vreme în Olanda și Franța, și apoi stabilindu-se în peninsula italică, la Ferrara(1541-1547), unde domnea un principe luminat - ducele Ercole al II-lea d'Este. Sub numele de Amatus Lusitanus (Amatus Portughezul), dr. Joăo Rodrigues de Castelo Branco a predat la Facultatea de medicină de la universitatea locală, unde a devenit faimos prin lecțiile sale de disecție. A trăit
Amato Lusitano () [Corola-website/Science/313002_a_314331]