8,611 matches
-
revoluției eliberatoare în tiranie înrobitoare) poate fi învins prin război spiritual, ceea ce Blake și urmărea prin artă și filosofia să. Luptătorul mental al lui Blake este astfel cel angajat într-o întreprindere spirituală prin care participă la "construirea Ierusalimului", i.e. mîntuirea omului și a cosmosului. R. Samuel arată că războiul, ca și revoluția, sînt o legitate în istorie care exercită o dizolvare-fluidizare a formelor închistate, este deci o "treaptă intermediară necesară"129. Cu alte cuvinte, războiul fizic este un pas intermediar
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
victima, fiind Devorator. Astfel, voia de sus că omul să fie creat este împlinită prin urnirea timpului și deschiderea spațiului. Iubirea maternă pe care Enion o simte pentru cei doi copii ai săi, Los și Enitharmon, pare să ascundă sensul mîntuirii ei. Ea știe că nu își poate hrăni copiii; "alăptarea" timpului și a spațiului o va face din Beula presonajul Eno: ea dilata o Clipă în șapte mii de ani și deschide centrul unui "atom de spațiu" în infinitate 220
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
278). Urmează că Enitharmon se întoarce din beatitudine transmutata în anumite puncte esențiale din conștiința ei, ceea ce va avea un efect de atracție spre cer a celor de jos, deci un efect răscumpărător 279. Spațiul contribuie astfel la operă de mîntuire, își dezvăluie sensul ca spațiu de răi, răscumpărat, aflat în infinită și perpetua stare de fericire. Tharmas este desăvîrșit: se află în stare de cataclism, căci spune: "în Veșnic chin Trăiesc"280. Lovinescu: "un om desăvîrșit e în stare permanentă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cea de Veci și de supremă Stingere:/ El Golgonooza o zidi pe Lacul lui Udan Adan./ Și pe Hotarul Transparenței apoi zidi Luban-ul./ Tharmas Temelia așeza și Los cu chin grozav isprăvi zidirea"298. Scopul construirii Orașului Golgonooza este, așadar, mîntuirea ce nu se poate împlini decît printr-o cuprindere a întregii realități: se pornește din chiar inima căderii Udan Adan unde se află sălașul Satanei, prin urmare se construiește pe iad, potrivit cuvintelor lui Hristos: "Iată că v'am dat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în fața lui Los, zicînd, "Din pricina mea Purcede-această stare-ngrozitoare. Eu am facut să-nceapă cumplită stare-a 405 Despărțirii, si pe-al meu cap întunecat blestemul și pedeapsă Trebuie să cadă de nu se va găsi o cale spre Mîntuire și Răscumpărare. Însă te am pe tine, miraculoasă mea Pereche, Aceste spectre n-au Perechi, de-aceea umblă după pradă Și nu au hrană vieții. Să le Creăm Perechi, 410 Căci fără trup Creat Năluca-i Moarte Veșnică". Los tremurînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 1974 [from The Collected Works of C.G. Jung, volumes 4, 8, 12, 16; Bollingen Series XX] 33. C.G. Jung, Opere complete, vol. 12, Psihologie și alchimie, Simboluri onirice ale procesului de individuație, Reprezentări ale mîntuirii în alchimie, Teora, București, 1998 [titlu original: Psychologie und Alchemie, Walter-Verlag AG, Zürich, 1972/1944] 34. Johannes Kepler, Prodromus Dissertationum Mathematicarum Continens Mysterium Cosmographicum, Tübingen, 1596 35. Victor Kernbach, Dicționar de mitologie generală, Editura Științifică și Enciclopedica, București, 1989 36
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Erda. Cartea lui Vala recitata de Eno sau de Vala însăși este, similar, o profeție ce cuprinde unele adevăruri despre căderea omului că ființă cosmică (Albionul), despre ansamblul ("cuplul") cosmic spațiu-timp (Enitharmon-Los) care avansează irezistibil de la cădere spre însănătoșire și mîntuire, spre sfîrșit, "atingînd", în sens alchimic, noul început etern: pentru Blake în Veșnicie nimic nu se pierde, ci totul este păstrat în Sălile lui Los Los's Halls, care sînt un fel de cămări temporale-eterne, ce amintesc de arhitectură Valhallei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o secvență de "viziuni nocturne" și care avea să devină curînd un punct crucial în dezvoltarea mito-filosofiei lui Blake: îi urmează poemele epice Milton și Jerusalem. Cele trei alcătuiesc o veritabilă trilogie cosmică, pe o temă fundamentală: geneză, căderea și mîntuirea lumii. Această trilogie, spune Raine (2002), ne povestește despre căderea minții națiunii engleze (Gigantul Albion, a cărui poveste este spusă în termenii poveștii lui Iov biblic) în "somnul mortal" al filosofiei științifice a lui Bacon, Newton și Locke, si simultan
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în care momentul crucial este închiderea Porții Limbii, care pare a aminti de episodul heteroglosiei, încurcarea de către Dumnezeu a limbilor Pămîntului cînd oamenii au încercat să construiască turnul Babel pentru a accede la tronul ceresc divin al lui Dumnezeu. Drumul mîntuirii este, în schimb, prin Iisus Hristos, care, coborînd la Iad, deschide iar posibilitatea urcușului spre Viața Veșnică. Blake va spune: Iisus "umblat-a-n hainele de sînge pînă cînd cel care dormea s-a deșteptat" (Vala, ÎI, 265), implicînd faptul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se revelează o nouă dimensiune a timpului: aceea de durere perpetua a divinității din mila pentru cei căzuți, care, prin propria lor voința, dacă vor voi, vor fi înălțați de Dumnezeu din nou în viață luminii. Din perspectiva lui Blake, mîntuirea se realizează prin ieșirea din lipsă/distorsionarea/pervertirea (parțială cel putin) a conștiinței/rațiunii provocată prin cădere: Blake ni-l arată pe Urizen îngrozit în inima și spirit de viziunile viitorului pe care tot el le formă înaintea propriilor ochi
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Puterea] noastră sexuală [...] zboară în Ulro. De-aici se înălțară toate-ale noastre grozavii în Veșnicie" (Milton, 41, 33-34). Observăm și aici elemente de mistica a luminii la Blake. Cum spune Lovinescu, "aparențele subzista" (Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 18) după mîntuirea prin învierea din morți, la fel cum un Jivan-mukta, sau un inițiat, sau un sfînt, nu își pierd nimic din trupul fizic; "făptura [...] dispare mistuita de prezență divină [...] dar subzista că o enigmă [...] hieroglif [...] ce mărturisește pe Dumnezeu [...] devine Sadasat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jos și-au zvîrlit sulițele: Vers celebru care apare și în poemul "The Tyger". Ideea sugerată a fost preluată de Blake din Jakob Böhme, care consideră că nașterea stelelor a fost un proces universal prin care era începută lucrarea de mîntuire a universului fizic ce căzuse în întuneric. Stelele sînt astfel îngerii care aduc lumină în sfera fizică; ele sînt, așadar, porți spre transcendență. De aceea, "sulițele" stelelor despre care vorbește Blake sînt razele de lumină emanate de stele, prin care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însănătoșirii. 190 (VII, 12) Sfîntul ulei: Se pare ca Blake vorbește de un "ulei de diamant" ce se naște prin unirea dreptății cu focul milei, focul iubirii (vezi la J. Böhme esență uleioasa ce se exalta în agonie, revărsînd harul-uleiul mîntuirii; V. Lovinescu explică faptul că uleiul semnifică spiritul). 191 (VII, 14) Plugul vremurilor și grapa cea de aur: Plugul vremurilor (plow of ages) în Vala este menționat ca atare de trei ori (ÎI, 119; VII, 14; IX, 312) și este
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este Puterea Părinte). Cu acest plug sînt "arate" națiunile: în Jerusalem (57, 2; 57, 12; 63, 3-4; 64, 30) Blake vorbește despre "Plugul Neamurilor/Semințiilor" ("Plow of Nations"). Desigur că în subtext se subînțelege parabolă biblică despre munca apostolilor în vederea mîntuirii neamului omenesc că o lucrare în care unii au rolul de a semăna, iar alții de a recolta. Plugul acesta este astfel instrumentul pentru "însămînțarea" cosmică: în Vala (IX, 319-325) Urizen pornește "trasul brazdei" din Nord: "Plugul sau îl așeza
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
stele/ În locurile hotărîte [...]." În acest sens, este semnificativ că alchimia este cunoscută și ca o "agricultură celesta", de aceea cei patru Zoa au rolul unor astfel de alchimiști ai simțurilor fizice și psihice. Scopul acestei agriculturi celeste este evident mîntuirea. În Jerusalem (46, 14-15) Blake spune că "Plugul lui Iehova și Grapa lui Șadai / Trecut-au peste Morți, spre-a-i deștepta pe Morți la Judecata." ["the Plow of Jehovah and the Harrow of Shaddai / Have passed over the Dead
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Se află în Golgonooza, în Poarta Luban-ului, unde da ramuri; este identic cu Copacul biblic al Cunoașterii Binelui și Răului. 207 (VII, 344) nimicirea Șinei (Self annihilation) Concept care va deveni central în poemele Milton și Jerusalem. Calea sigură spre mîntuire este, altfel spus, eliminarea păcatului primordial al mîndriei. "Nimicirea de sine" (self-annihilation) despre care vorbește și Albion ("O, sînt nimic, și în nimic trebuie iarăși să mă-ntorc", Vala, III, 64) nu este, așadar, o sinucidere. Este vorba mai degrabă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nici la nivel microcosmic (cf. The Hutchinson Dictionary of Science, 1997, p. 160). 213 (VII, 415-16) Întoarce spre năuntru Ochii: În acest dialog, în care Los vorbește cu Enitharmon și Spectrul sau, se afirma că drumul spre înăuntru este calea mîntuirii. "Hainele de sînge-ale lui Luvah" semnifică sîngele trupului și duhul care se sălășluiește în el. Enitharmon îi va răspunde că drumul opus celui ce duce spre înăuntru, i.e. drumul spre afară, duce la pierzanie: "[sîntem] afară-nchiși/ Din existența să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în Golgonooza, "dincolo de Hăul morții și-al pierzării;/ Căci, de priveau în sus, vedeau Divină Viziune,/ Ori de priveau în jos, tot Viziunea cea Divină o vedeau/ De toate părțile înconjurîndu-le dincolo de păcat și moarte și infern" (Vala, VIII, 46-50). Mîntuirea este astfel trezirea din somnul spiritului. Iisus coboară în cel mai adînc iad pentru a împlini mîntuirea care "Din Veșnicie Încă început-a" (Vala, VIII, 242), arătînd că intrarea în timp este o înrobire a spiritelor, pentru a caror mîntuire
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de priveau în jos, tot Viziunea cea Divină o vedeau/ De toate părțile înconjurîndu-le dincolo de păcat și moarte și infern" (Vala, VIII, 46-50). Mîntuirea este astfel trezirea din somnul spiritului. Iisus coboară în cel mai adînc iad pentru a împlini mîntuirea care "Din Veșnicie Încă început-a" (Vala, VIII, 242), arătînd că intrarea în timp este o înrobire a spiritelor, pentru a caror mîntuire de la Întemeierea lumii a fost jertfit Mielul Domnului, "Mielul cel Divin care murit-a pentru toți, / Și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Mîntuirea este astfel trezirea din somnul spiritului. Iisus coboară în cel mai adînc iad pentru a împlini mîntuirea care "Din Veșnicie Încă început-a" (Vala, VIII, 242), arătînd că intrarea în timp este o înrobire a spiritelor, pentru a caror mîntuire de la Întemeierea lumii a fost jertfit Mielul Domnului, "Mielul cel Divin care murit-a pentru toți, / Și toți în el murit-au, și el a lepădat întreaga fire muritoare" (Vala, VIII, 478-79). După cum afirmă Pavel: "Noi deci, prin botezul în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de eternitate]; "vers; pl. poezie" (poesis, creație prin rostirea cuvîntului); "neam, spița" (istoricitate; aceasta ne sugerează și istoria sacra că "vîrf" al istoriei, al timpului, ce dă creației căzute în timp din nou posibilitatea de a ieși din timp prin mîntuirea prin Iisus Hristos, Cuvîntul Întrupat). Omul este hotar între două sfere: Spirit-materie, Rai-iad; Hristos mijlocește împăcarea în Absolut. 219 (VII, 476) RINTRAH: vezi infra notă despre Palamabron (VII, 476). 220 (VII, 476) PALAMABRON: Harold Bloom consideră că Palamabron este o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Trupului Spiritual (Spiritual Body), pentru libertate, infinitate și veșnicie. (Vezi și S. Foster Damon, 1973, pp. 338-340, 407). Rahab și Tirța sînt amîndouă torcătoare, ceea ce reprezintă un atribut obișnuit al lunii ca principiu feminin matriceal care țese toate relațiile cosmosului. Mîntuirea lui Tirța (în Milton) semnifică implicit mîntuirea trupului fizic: transformarea acestuia în trup spiritual, de Slavă, nemuritor, de diamant. 252 (VIII, 202) În versiunea Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și veșnicie. (Vezi și S. Foster Damon, 1973, pp. 338-340, 407). Rahab și Tirța sînt amîndouă torcătoare, ceea ce reprezintă un atribut obișnuit al lunii ca principiu feminin matriceal care țese toate relațiile cosmosului. Mîntuirea lui Tirța (în Milton) semnifică implicit mîntuirea trupului fizic: transformarea acestuia în trup spiritual, de Slavă, nemuritor, de diamant. 252 (VIII, 202) În versiunea Oxford, 1979: "blare by [...]" "răsúnă lîngă [...]." 253 (VIII, 205) perioade de extaz pulsînd: Latinescul furor are sensurile următoare: furie, nebunie, turbare; patimă; inspirație
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Shelley de la Prometheus Unbound la The Triumph of Life, precum și cu tranziția lui Keats de la Hyperion la The Fall of Hyperion. Bloom subliniază că cei trei poeți încep prin a încerca să dezvolte un mit relativ impersonal al căderii și mîntuirii, pentru că apoi să îl depășească prin abordarea voita a laturii subiective, prin intensificarea autoexaminării, în detrimentul unei explicații mai ample privind căderea unei lumi. Harold Bloom crede că Vala ne oferă o apocalipsa inexplicabilă (așa cum este și cazul poemului Prometheus Unbound
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
explicații mai ample privind căderea unei lumi. Harold Bloom crede că Vala ne oferă o apocalipsa inexplicabilă (așa cum este și cazul poemului Prometheus Unbound), care nu reușește să justifice de ce Los și Golgonooza să (Cetatea Artei) constituie un agent al mîntuirii oamenilor. Totuși, Vala este un poem vital, care, chiar dacă nu a fost gravat și adus la o formă definitivă, rămîne un text plin de o energie neegalata în intensitate în literatura engleză (Bloom, ibid., p 311). Bloom subliniază deopotrivă faptul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]